DECIZIE Nr.
793 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 481 din 14 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Mocanu-Suciu în Dosarul
nr. 2.139/85/2009 al Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea
excepţiei a transmis la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în
lipsa sa şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 2.139/85/2009, Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Ana Mocanu-Suciu într-un litigiu de contencios administrativ având
ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional,
întrucât persoana interesată nu poate invoca ilegalitatea actului normativ pe care
se întemeiază actul individual, ceea ce dă naştere unei puteri discreţionare
excesive autorităţilor administrative, înfrângând astfel principiul legalităţii
statuat prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Precizează că, prin
interzicerea implicită a controlului indirect având ca obiect acte
administrative normative, accesul la justiţie este restricţionat, ca şi dreptul
de a se adresa instanţei în condiţiile art. 52 din Constituţie. Se susţine că,
de vreme ce în art. 21 şi 52 din Constituţie nu se face distincţie între natura
normativă şi individuală a actului atacat, nici legiuitorul nu este îndrituit
să facă o asemenea distincţie şi să restrângă exercitarea dreptului persoanelor
de a-şi apăra interesele în faţa instanţelor de judecată. Arată că, în forma
actuală a dispoziţiei de lege criticate, este înlăturat un mijloc esenţial de
apărare a drepturilor persoanelor.
Tribunalul Sibiu - Secţia comercială şi de
contencios administrativ consideră că modificările
aduse art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin Legea nr.
262/2007 restrâng obiectul excepţiei de nelegalitate la actul administrativ
unilateral individual, lăsând neclarificată situaţia actului administrativ
unilateral normativ, fără ca legiuitorul să fi explicat motivul pentru care a
scos această categorie de acte administrative de sub incidenţa art. 4 din Legea
nr. 554/2004. Conchide că se încalcă art. 21 şi 52 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154
din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor survenite prin Legea nr.
262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30
iulie 2007, textul de lege criticat are următorul cuprins:
-Art. 4 alin. (1): „Legalitatea unui act
administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii
acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de
excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa,
constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond,
sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ
competentă şi suspendă cauza. Incheierea de sesizare a instanţei de contencios
administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se
respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul.
Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de
contencios administrativ competentă să o soluţioneze."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Legea
fundamentală: art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării
Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 care garantează dreptul
de acces liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că, prin mai multe decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate şi în prezenta
cauză. In acest sens pot fi menţionate, cu titlu exemplificativ, Decizia nr.
342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 276 din 28 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.569 din 19 noiembrie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie
2010.
Intrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente
noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, se impune
păstrarea soluţiei pronunţate cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta
s-a bazat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Ana Mocanu-Suciu în Dosarul nr. 2.139/85/2009 al
Tribunalului Sibiu - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu