DECIZIE   Nr. 790 din 19 mai 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 167 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, ale art. 4 si art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de munca în conditii speciale si ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 517 din 28 iulie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                     -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Ioana Marilena Chiorean       - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ioan Câmpean în Dosarul nr. 461/97/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 şi ale art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 15 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 461/97/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000, ale art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ioan Câmpean în cauza ce are ca obiect recursul declarat împotriva unei sentinţe civile prin care i s-a respins cererea de recalculare a pensiei.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate devin discriminatorii dacă se interpretează în sensul că nu se aplică şi celor care au lucrat în condiţii speciale, potrivit Legii nr. 226/2006, şi numai dacă instanţele nu recunosc dreptul celor vizaţi de aceste articole de a se prevala de situaţia cea mai avantajoasă pentru ei. De asemenea, arată că art. 4 din Legea nr. 554/2004 limitează atacarea în instanţă a actelor cu caracter normativ, ceea ce nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, prin această limitare încălcându-se dreptul constituţional de acces la justiţie.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, şi ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 1671 din Legea nr. 19/2000: „(1) Intr-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă, conform legislaţiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.

TABELUL Nr. 4

Stagiul de cotizare realizat efectiv, conform legislaţiei anterioare, în grupa I de muncă (ani împliniţi)	Reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3
	(ani)	(luni)
2	1	2
4	2	5
6	3	7
8	4	10
10	6	0
12	7	2
14	8	5
16	9	7
18	10	10
20	12	0
22	13	0
24	14	0
26 şi peste	15	0

(2) Vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani.

(3)Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 20, dacă acestea sunt mai avantajoase decât cele stipulate în anexele nr. 4 şi 5.

(4)Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condiţiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.

(5)Reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special.";

- Art. 4 din Legea nr. 226/2006: „Asiguraţii care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea proporţională a vârstelor standard de pensionare, în condiţiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa nr. 4 «Bărbaţi. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă» şi din anexa nr. 5 «Femei. Reducerea vârstelor standard de pensionare în funcţie de stagiul de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă» la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

-  Art. 5 din Legea nr. 226/2006: „(1) Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărţirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.

(2) In situaţia asiguraţilor prevăzuţi la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 şi 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.";

- Art. 4 din Legea nr. 554/2004: „(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. In acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Incheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze.

(2)Instanţa de contencios administrativ se pronunţă, după procedura de urgenţă, în şedinţă publică, cu citarea părţilor şi a emitentului. In cazul în care excepţia de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.

(3)Soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.

(4) In cazul în care instanţa de contencios administrativ a constatat nelegalitatea actului, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1) si (2), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) si (2), art. 24 alin. (1), art. 41 alin. (2) si (4), art. 47, art. 52 alin. (1), art. 53, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (6) şi ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 1671 din Legea nr. 19/2000 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie ca şi cele invocate în prezenta cauză, Curtea respingând excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 461/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 15 mai 2008. Cu acel prilej, Curtea a constatat că asiguraţii în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă.

Referitor la dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că prin Decizia nr. 342/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, a constatat că faptul că excepţia de nelegalitate vizează doar actele administrative unilaterale cu caracter individual nu are semnificaţia excluderii actelor administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în speţă, a excepţiei de nelegalitate. Dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 reglementează obiectul acţiunii judiciare în materia contenciosului administrativ, acesta fiind raportat la „actul administrativ unilateral" al unei autorităţi publice, fără nicio distincţie cu privire la caracterul individual ori normativ al acestuia.

Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, atât soluţiile, cât şi considerentele acestor decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 şi ale art. 5 din Legea nr. 226/2006, Curtea constată că acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, fiind aplicabile pentru toţi cetăţenii vizaţi de ipoteza normelor legale.

Totodată, Curtea reţine că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate ale textelor de lege, ci este nemulţumit de aplicarea de către instanţa de judecată a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006. Aşadar, aspectele invocate ţin de aplicarea şi interpretarea textelor de lege, iar nu de contrarietatea lor cu dispoziţiile constituţionale.

Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1.  Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, excepţie ridicată de Ioan Câmpean în Dosarul nr. 461/97/2008 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

2.  Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1671 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean