DECIZIE Nr.
790 din 27 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 si art. 11 din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea
chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 801 din 23 noiembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Lilica Alexoaie
Conache în Dosarul nr. 5.480/2006 al Judecătoriei laşi.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 5.480/2006, Judecătoria laşi a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi 11 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea
chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de
Lilica Alexoaie Conache într-o cauză civilă având ca obiect „evacuare".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin dispoziţiilor constituţionale „referitoare la garantarea
dreptului la locuinţă, la accesul liber la justiţie şi la asigurarea unui trai
decent", „dând astfel posibilitatea persoanelor care au dobândit mai mult
sau mai puţin justificat proprietatea, să uzeze de calea evacuării
necondiţionate". Se susţine că este încălcat şi dreptul de proprietate
pentru faptul că nu se ţine seama de eventualele îmbunătăţiri aduse imobilului
care nu mai pot fi recuperate.
Judecătoria laşi nu
şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, deşi i-a fost
solicitată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
prevederile de lege ca fiind constituţionale, invocând de asemenea
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu
modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Prevederile de lege criticate au următoarea redactare:
- Art. 10: „(1) In vederea încheierii noului
contract de închiriere, în termen de 30 de zile
de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau de la
deschiderea rolului fiscal, după caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului
sau fostului chiriaş, prin executorul judecătoresc, data şi locul întâlnirii.
Notificarea va fi comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.
(2)Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat să
comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a
încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la
primirea notificării.
(3)In cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş
comunică proprietarului că nu cere să încheie un nou contract de închiriere,
acesta este obligat să îi predea proprietarului locuinţa pe bază de
proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificării
prevăzute la alin. (1).
Nepredarea locuinţei înăuntrul acestui termen îl
îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a
locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei
preşedinţiale.";
- Art. 11: „(1)
Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage
prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea
unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului
contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare
a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul
nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou
contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl
îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a
locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei
preşedinţiale."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate
sunt: art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 privind dreptul
de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, în
ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei, printre care şi textele
criticate în cauza de faţă, au mai făcut obiectul controlului de
constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 22 din 20 ianuarie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 21 februarie 2005, Decizia nr. 246 din 15 iunie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 563 din 24 iunie 2004, şi Decizia nr. 256 din 20
martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, Curtea a statuat
în sensul constituţionalităţii prevederilor de lege criticate.
In aceste decizii Curtea a reţinut că măsurile de
protecţie a chiriaşilor, instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
40/1999, îşi au temeiul constituţional în art. 47 alin. (1) şi în cele ale art.
135 alin. (2) lit. f) din Constituţie. Finalitatea acestei ordonanţe este aceea
de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii
juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995
pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de
locuinţe, trecute în proprietatea statului, prin
utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se
posibilitatea pentru proprietar de exercitare a atributelor dreptului său de
proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale
abuzuri.
Cu privire la conţinutul noţiunii „nivel de trai decent", Curtea a
reţinut că acesta nu este definit de Constituţie, dar el trebuie examinat în
raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de
reglementările internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul
art. 11 şi 20 din Constituţie. In acest sens, potrivit art. 25 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai decent cuprinde
printre altele şi dreptul la locuinţă. In acelaşi sens, art. 11 din Pactul
internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale,
prevăzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricărei persoane la un
nivel de trai suficient pentru ea însăşi şi familia sa, se referă, în mod
expres, şi la locuinţă. Astfel că legiuitorul, dând curs acestor dispoziţii,
este îndreptăţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, să
ţină seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale
chiriaşilor, cărora trebuie să le asigure dreptul la o locuinţă, realizând
astfel un echilibru între cele două categorii sociale.
Considerentele şi soluţiile acestor decizii sunt
valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 10 şi 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999
privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu
destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Lilica Alexoaie Conache în Dosarul
nr. 5.480/2006 al Judecătoriei laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu