Decizia Nr.79 din 23.02.2016

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 316 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ecotech Com" - S.R.L. din Satu Mare şi Vasile Şerban în Dosarul nr. 1.795/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.046D/2015.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens arată că normele procesual penale criticate trebuie interpretate în corelaţie cu dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, iar comunicarea unei copii a referatului organului de cercetare penală nu echivalează cu nemotivarea ordonanţei, ci are semnificaţia faptului că procurorul îşi însuşeşte motivele pentru care organul de cercetare penală a propus clasarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 2 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 1.795/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 316 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ecotech Com" - S.R.L. din Satu Mare şi Vasile Şerban în cadrul plângerii formulate, în temeiul art. 340 din Codul de procedură penală, împotriva ordonanţei din data de 24 februarie 2015 emise de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare, prin care a fost respinsă plângerea formulată de către autorii excepţiei cu privire la ordonanţa procurorului din data de 6 ianuarie 2015, prin care sa dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de înşelăciune şi neglijenţă în serviciu, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b), alin. (5) din Codul de procedură penală şi art. 314 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 17 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii de sesizare, autorii susţin că dispoziţiile criticate permit nemotivarea de către procuror a ordonanţei de clasare a unei cauze, în aceste condiţii fiind încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3).6. Judecătoria Satu Mare - Secţia penală apreciază că prevederile criticate nu încalcă liberul acces la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil, atât timp cât procurorul îşi însuşeşte motivele de fapt şi de drept cuprinse în referatul organului de cercetare penală, deci, în cauză, există o motivare, care se comunică odată cu ordonanţa procurorului.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.10. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 316 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală, având următorul conţinut: „[...] Dacă ordonanţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, se comunică şi o copie a referatului organului de cercetare penală".11. Autorii excepţiei susţin că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil.12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că legea procesual penală reglementează două cazuri ce determină dispunerea clasării, în cuprinsul art. 315 alin. (1) lit. a) - când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării, şi lit. b) - când există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. Curtea reţine, de asemenea, că soluţia de clasare poate fi dată de procuror, prin ordonanţă, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală. Propunerea de clasare a organului de cercetare penală se realizează prin întocmirea unui referat motivat care va cuprinde descrierea elementelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază aceasta, iar lucrările cauzei, împreună cu referatul, se înaintează procurorului, care verifică îndeplinirea condiţiilor legale pentru a se dispune soluţia de clasare şi, după caz, îşi va însuşi propunerea sau o va respinge, prin ordonanţă.13. Curtea reţine că procurorul îşi poate însuşi integral sau parţial argumentele cuprinse în referatul organului de cercetare penală, poate dispune clasarea cu alte argumente ori chiar pe un alt temei de drept decât cel invocat. În ipoteza însuşirii, în mod parţial, a propunerii din referat, ori dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare, potrivit art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, ordonanţa de clasare va cuprinde şi motivele noi, de fapt şi de drept, diferite de cele invocate în referatul organului de cercetare penală. Dacă îşi însuşeşte integral motivele cuprinse în referatul organului de cercetare penală, procurorul nu este obligat să motiveze ordonanţa de clasare, ci face trimitere la cuprinsul referatului. Aşadar, Curtea constată că, deşi, potrivit art. 315 alin. (2) raportat la art. 286 alin. (2) lit. d) din Codul de procedură penală, în categoria menţiunilor obligatorii pe care trebuie să le cuprindă ordonanţa procurorului se regăsesc şi motivele de fapt şi de drept ale soluţiei dispuse, de la această regulă, prin dispoziţiile art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală, se instituie o excepţie constând în lipsa acestor menţiuni dacă procurorul şi-a însuşit propunerea organului de cercetare penală.14. În prezenta cauză, Curtea observă că, prin referatul motivat al organului de cercetare penală, s-a propus clasarea cauzei, ca soluţie de neurmărire penală, constatându-se incidenţa cazului prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege. Propunerea organului de cercetare penală a fost însuşită de către procuror, care, prin ordonanţă, a dispus clasarea cauzei şi comunicarea, în temeiul art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală, a unei copii a referatului organului de cercetare penală, precum şi a unei copii a ordonanţei către persoana vătămată.15. Curtea reţine că dispoziţiile art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin art. 102 pct. 209 din titlul III al Legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013. De asemenea, Curtea reţine că, prin acelaşi articol din actul normativ precitat, pct. 208, s-a introdus la articolul 315 din Codul de procedură penală, după alin. (4), un nou alineat, respectiv alin. (5), cu următorul cuprins: „Menţionarea motivelor de fapt şi de drept este obligatorie numai dacă procurorul nu îşi însuşeşte argumentele cuprinse în propunerea organului de cercetare penală ori dacă în cursul urmăririi penale suspectului i-a fost adusă la cunoştinţă această calitate, potrivit art. 307." În aceste condiţii, Curtea constată că noul Cod de procedură penală a menţinut soluţia legislativă adoptată prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu privire la caracterul facultativ al motivării ordonanţei prin care procurorul dispune o soluţie de neurmărire, în situaţia în care îşi însuşeşte argumentele din referatul organului de cercetare penală.16. Curtea reţine că, potrivit normelor procesual penale criticate, respectiv art. 316 alin. (1) din Codul de procedură penală, ordonanţa de clasare se comunică în copie persoanei care a făcut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, după caz, altor persoane interesate, iar dacă ordonanţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept, se comunică şi o copie a referatului organului de cercetare penală. Aşadar, procurorul are obligaţia ca, după dispunerea soluţiei de clasare, prin ordonanţă, să dispună şi comunicarea unei copii a acesteia persoanei vătămate, suspectului, inculpatului, oricărei persoane interesate, iar, în ipoteza în care ordonanţa nu este motivată în fapt şi în drept, întrucât procurorul şi-a însuşit argumentele din referatul organului de cercetare penală, copia ordonanţei va fi comunicată împreună cu o copie a referatului. În aceste condiţii, Curtea reţine că raţiunea comunicării copiei ordonanţei - iar nu doar a unei înştiinţări despre clasare - şi a unei copii după referatul organului de cercetare penală, către toate persoanele interesate, rezidă în dreptul pe care aceste persoane îl au de a ataca soluţia procurorului prin formularea unei plângeri, în temeiul dispoziţiilor art. 340 din Codul de procedură penală, în acest sens fiind necesar ca acestea să aibă acces la motivele de fapt şi de drept ce au condus la soluţia de clasare, prin aceasta dispoziţiile criticate nefiind contrare prevederilor constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. Curtea constată că autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de faptul că, în situaţia în care procurorul îşi însuşeşte integral motivele cuprinse în referatul organului de cercetare penală, acesta nu mai este obligat să motiveze ordonanţa de clasare, ci face trimitere la cuprinsul referatului motivat al organului de cercetare penală. Or, soluţia legislativă criticată de către autorii excepţiei se regăseşte în cuprinsul art. 315 alin. (5) din Codul de procedură penală (care nu constituie obiect al prezentei excepţii) şi nu priveşte dispoziţiile criticate - respectiv art. 316 alin. (1) teza a doua din acelaşi cod - care dispun doar cu privire la comunicarea unor copii după ordonanţa de clasare şi după referatul organului de cercetare penală, în ipoteza în care ordonanţa procurorului nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia de clasare.17. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială „Ecotech Com" - S.R.L. din Satu Mare şi Vasile Şerban în Dosarul nr. 1.795/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 316 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 februarie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu