DECIZIE Nr. 79
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 28 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Constantin Neacşu în Dosarul nr. 14.041/3/2007 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1.294
din 12 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 14.041/3/2007, Curtea de
Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţia invocată
de Constantin Neacşu în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, recurent în cauză, susţine că normele criticate
sunt neconstituţionale,
întrucât înlătură posibilitatea sa de a exercita calea de atac a apelului şi de
a utiliza instituţiile procesual-penale prevăzute în cadrul acestei căi de atac
împotriva încheierii prin care instanţa de fond a dispus îndreptarea
neregularităţii din actul de sesizare, reţinând că, în cauză, Constantin Neacşu
nu are calitate de parte civilă. Se arată că, nemaiavând calitate de parte în
proces ca urmare a acestei soluţii, autorul excepţiei nu mai are posibilitatea
de a lua cunoştinţă de momentul terminării cercetării judecătoreşti, precum şi
de data şi conţinutul sentinţei penale pe care are interesul legitim să o
atace.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie opinează că
excepţia este neîntemeiată. Arată că „inexistenţa unei asemenea reglementări ar
conduce la situaţia în care, după fiecare termen de judecată, ar trebui
aşteptată epuizarea unui ciclu procesual, în sensul că fiecare încheiere ar
putea fi atacată cu apel şi recurs, ceea ce ar conduce la blocarea activităţii
de judecată din cauza imposibilităţii fixării unor termene de judecată ferme,
şi cu afectarea principiului celerităţii".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, decizia de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor
două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând decizia de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, potrivit căruia „Incheierile
date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul".
Se susţine că acest text de lege încalcă prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind liberul acces la justiţie
şi dreptul la un proces echitabil, precum şi pe cele ale art. 129 privind
folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, prevederile art. 6 şi 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra
constituţionalităţii textului de lege criticat în prezenta cauză, în raport de
aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală, precum şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens sunt,
de exemplu, Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie 2005, şi Decizia nr. 32 din 24 februarie
2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000, prin care
Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură
penală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de
Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie invocată
de Constantin Neacşu în Dosarul nr. 14.041/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta