DECIZIE Nr.
789 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin.
(2) teza a doua si art. 11 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 490 din 16 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Simona Ricu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin.
(2) teza a doua şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială
„All Plan Construction" - S.R.L. în Dosarul nr. 25.136/299/2009 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal este prezentă partea Societatea
Comercială „Visali Prod Com" - S.R.L., prin avocat Cristina Ticu-Jianu din
cadrul Baroului Bucureşti, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul avocatului părţii Societatea Comercială „Visali Prod Com" -
S.R.L., care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 25.136/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) teza a doua şi art. 111
din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
invocată de Societatea Comercială „AII Plan Construction" - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât limitează dreptul la apărare ca urmare a
imposibilităţii de a administra, în afara înscrisurilor, şi a altor probe,
precum martorii sau expertizele tehnice. Mai mult decât atât, prin textele în
cauză, pe care se întemeiază cererea creditoarei, este îngrădit şi accesul
liber la justiţie, întrucât debitorul nu poate acţiona împotriva creditorului
decât pe calea dreptului comun, care este mult mai costisitoare decât procedura
somaţiei de plată.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) teza a doua
şi art. 111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5
iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Dispoziţiile criticate au, în prezent, următorul
cuprins:
- Art. 1 alin. (1): „Procedura somaţiei de plată se
desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin
executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă
obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat
printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui
înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care
atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau
orice alte prestaţii.";
- Art. 6: „(1) Dacă nu a intervenit închiderea
dosarului în condiţiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor
depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost
prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinării prevăzute la alin. (1)
constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite
ordonanţa care va conţine somaţia de plată către debitor, precum şi termenul de
plată.
(3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi
nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit
înţelegerii părţilor.
(4) Ordonanţa se va înmâna părţii prezente sau se va
comunica fiecărei părţi de îndată, prin scrisoare recomandată cu confirmare de
primire.";
- Art. 10 alin. (2): „Prin contestaţia la executare
debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu
excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare
împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului.";
- Art. 111: „(1) Ordonanţa privind
somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul
raporturilor juridice dintre părţi.
(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură
civilă se aplică în mod corespunzător."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în
art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare şi art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, prin raportare la aceleaşi
norme constituţionale invocate şi în prezenta cauză.
De exemplu, prin Decizia nr. 1.388 din 16 decembrie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 29
decembrie 2008, Curtea a reţinut că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o
procedură specială şi accelerată, derogatorie de la normele procedurii civile,
pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor. Acest
caracter special al procedurii a determinat limitarea mijloacelor de probă,
utilizabile în prima fază la înscrisuri, completate cu explicaţiile şi
lămuririle date de părţi. Potrivit art. 1 alin. (1) din ordonanţă, această
procedură se aplică doar în cazul „creanţelor certe, lichide, exigibile ce
reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de
lege", întrucât ordonanţa cu somaţia de plată, ce urmează a fi emisă de
judecător, se va referi doar la obligaţii de plată a unor sume de bani
rezultate din înscrisuri însuşite de părţi, este justificată cerinţa ca dovada
acestora să se facă prin înscrisuri. Celelalte aspecte ale raporturilor
juridice dintre părţi urmează a fi rezolvate conform reglementărilor din
dreptul comun. Limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, ele
având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apărare.
Curtea a constatat, totodată, că este justificată
limitarea formulării apărărilor pe fondul cauzei în cadrul contestaţiei la
executare, dacă anterior s-a formulat cerere de anulare la a cărei judecată se
puteau valorifica apărările de fond. De altfel, dispoziţiile art. 10 din
ordonanţă nu sunt determinante în soluţionarea cauzei, întrucât obiectul
acesteia nu este contestaţie la executare.
Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că ordonanţa cu
somaţia de plată, emisă de judecător, în măsura în care a rămas irevocabilă,
are autoritatea lucrului judecat în privinţa obligaţiilor de plată prevăzute la
art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001. Art. 111 din
ordonanţă exclude autoritatea lucrului judecat, „cu privire la fondul
raporturilor juridice dintre părţi", tocmai în scopul de a da
posibilitatea părţilor ca ulterior să îşi valorifice, conform normelor din
dreptul comun, eventualele pretenţii de altă natură, izvorâte din aceleaşi
raporturi juridice.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile pronunţate prin
deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 6, art. 10 alin. (2) teza a doua şi art.
111 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei
de plată, excepţie invocată de Societatea Comercială „AII Plan
Construction" - S.R.L. în Dosarul nr. 25.136/299/2009 al Judecătoriei
Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta