DECIZIE Nr.
789 din 3 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1 2) din Legea nr. 76/2002
privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de
munca
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 562 din 25 iulie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind
sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă,
excepţie ridicată de Gheorghe Man în Dosarul nr. 1.477/102/2007 (nr. vechi 2.240/2007) al Tribunalului Mureş - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care
arată că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul
este în drept să stabilească conţinutul, limitele şi condiţiile acordării
drepturilor de asigurări sociale în cadrul cărora se găseşte şi dreptul la
ajutor de şomaj.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.477/102/2007 (nr. vechi 2.240/2007), Tribunalul Mureş - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj
şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie
ridicată din oficiu de instanţa de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Mureş - Secţia civilă susţine, în esenţă, că textul de
lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi
(2), art. 44 alin. (1), (2) şi (8), art. 136 alin. (5), art. 47, art. 15 alin.
(1), art. 1 alin. (3), art. 56 alin. (2) şi (3) din Constituţie, respectiv art.
20 din Constituţie raportat la art. 1 din primul Protocolul adiţional la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Astfel, în opinia instanţei de judecată, semnificaţia art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 este aceea
că persoanele care au contracte individuale de muncă cu timp parţial de 2 ore
pe zi sau mai puţin nu vor putea beneficia niciodată de indemnizaţia de şomaj,
deoarece nu vor putea cumula stagiul minim cerut de lege. Prin urmare, aceste
persoane sunt discriminate, întrucât cotizează, dar nu pot beneficia de
drepturile prevăzute de lege. O soluţie ar putea fi reducerea, eventual, a
cuantumului indemnizaţiei de şomaj, dar nu neacordarea ei. In acelaşi timp,
consideră că este încălcat dreptul de proprietate asupra veniturilor dobândite
licit. In acest sens, arată că plăţile lunare ale contribuţiilor de asigurări
sociale, efectuate de aceste persoane, sunt lipsite de scopul şi efectul
edictate de lege, fiind neproducătoare de efecte juridice (de naştere a
drepturilor corelative), ceea ce echivalează cu o veritabilă confiscare mascată
a acestor sume plătite cu titlu de cotizaţii, sume care provin din venituri
licite. De asemenea, instanţa de judecată mai arată că textul de lege criticat
încalcă dreptul constituţional la indemnizaţia de şomaj, obligaţia
constituţională a statului de a lua măsuri de protecţie socială şi caracterul
de stat social al statului român.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât aspectele
invocate de instanţa de judecată ţin de interpretarea şi aplicarea normelor
legale, iar nu de neconstituţionalitate. Or, aceste aspecte sunt de competenţa
instanţelor judecătoreşti, iar nu de cea a Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt neconstituţionale. Astfel, arată că a
condiţiona dreptul la ajutor de şomaj de realizarea unui stagiu de cotizare de
minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare cererii de acordare a
indemnizaţiei de şomaj instituie o inegalitate între cetăţenii care se află, în
realitate, în situaţii identice. De asemenea, consideră că dispoziţiile legale
criticate stabilesc o restrângere nejustificată a exerciţiului dreptului la ajutor
de şomaj, fără a răspunde cerinţelor imperative stabilite prin textul
constituţional al art. 53. In schimb, consideră că nu este încălcat dreptul de
proprietate privată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, dispoziţii introduse prin art. I pct. 14 din Legea nr. 107/2004 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 338 din 19 aprilie 2004.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Art. 34 alin. (12): „Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu
timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte
proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în
baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial."
Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că acest
text de lege este contrar următoarelor texte constituţionale: art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 11 alin. (1) şi (2)
referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 44 alin. (1), (2) şi
(8) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) prin care
se arată că proprietatea privată este inviolabilă, art. 47 privind nivelul de
trai, art. 15 alin. (1) prin care se arată că „Cetăţenii beneficiază de
drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi
au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 1 alin. (3) prin care se
consacră caracterul de stat social al statului român şi art. 56 alin. (2) şi
(3) referitor la contribuţiile financiare. De asemenea, instanţa de judecată
consideră că este încălcat şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 1 din
Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, articol care se referă la protecţia proprietăţii.
Examinând argumentele de neconstituţionalitate invocate
de Tribunalul Mureş - Secţia civilă, Curtea constată că acestea au în vedere
ipoteza persoanelor care au desfăşurat munca în baza unui contract de muncă cu
timp parţial, dar care nu pot beneficia de indemnizaţia de şomaj, întrucât nu
întrunesc stagiul minim de cotizare la bugetul asigurărilor pentru şomaj,
respectiv minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei
înregistrării cererii pentru obţinerea indemnizaţiei. Instanţa de judecată
susţine că aceste persoane sunt discriminate, întrucât, deşi nu îndeplinesc
condiţiile de stagiu de cotizare, totuşi au contribuit la bugetul de asigurări
pentru şomaj. In acelaşi timp, consideră că este încălcat dreptul de
proprietate, întrucât plăţile lunare ale contribuţiilor de asigurări sociale
sunt lipsite de efecte juridice, ceea ce echivalează cu o confiscare mascată a
acestor sume cu titlu de contribuţie. In sfârşit, instanţa de judecată
consideră că prin textul de lege criticat a fost neglijată şi obligaţia
statului de a asigura protecţie socială.
Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că art. 47
alin. (2) din Constituţie consacră dreptul cetăţenilor la ajutor de şomaj şi la
alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Astfel,
aşa cum reiese din formularea acestui text constituţional, legiuitorul are
libertatea de a stabili conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a
acestor drepturi. Procedând în consecinţă, a stabilit, prin art. 34 alin. (1)
din Legea nr. 76/2002, că indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor care
întrunesc următoarele condiţii: ,,a) au un stagiu de cotizare de minimum 12
luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu
realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii
venituri mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată; c) nu
îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; şi d) sunt înregistraţi la
agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au
domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au
realizat venituri în acea localitate."
Plecând de la premisa că esenţial pentru acordarea
acestui drept este realizarea unui minim stagiu de cotizare, condiţie care este
cerută în mod egal tuturor celor ce se încadrează în ipoteza amintită, nu se poate desprinde nicio
prevedere cu caracter discriminatoriu din textul de lege supus controlului de
constituţionalitate. A crea un tratament juridic diferenţiat, eventual mai
favorabil, pentru cei care au desfăşurat munca potrivit unui contract de muncă
cu timp parţial ar rezulta din această perspectivă ca fiind discriminatoriu
pentru cei care desfăşoară un număr mai mare de ore de muncă. Simplul fapt de a
contribui la bugetul de asigurări pentru şomaj nu este de natură să egalizeze
situaţia celor care au desfăşurat un număr de ore de muncă mai mare şi astfel pot
obţine indemnizaţia de şomaj, în raport cu cei care au desfăşurat semnificativ
mai puţine ore de muncă.
In plus, nu poate fi reţinută
nici afirmaţia potrivit căreia textul de lege criticat anulează, în fapt,
dreptul la indemnizaţia de şomaj, întrucât este firesc ca, în vederea obţinerii
protecţiei sociale, cetăţenii să îndeplinească la rândul lor cerinţele
prevăzute de lege. Din aceeaşi perspectivă, Curtea apreciază că nu poate fi
reţinută nici critica potrivit căreia contribuţia la bugetul asigurărilor de
şomaj apare ca o confiscare, în situaţia în care persoanei care solicită
acordarea indemnizaţiei pentru şomaj i se refuză acest drept, întrucât nu întruneşte condiţiile
legale. Astfel, Curtea observă că obligaţia de a contribui la bugetul
asigurărilor pentru şomaj este independentă de faptul dacă cei care contribuie
vor ajunge sau nu în situaţia concretă de a solicita acordarea indemnizaţiei
pentru şomaj, această îndatorire izvorând tocmai din caracterul de stat social
al statului român, invocat de însuşi Tribunalul Mureş - Secţia civilă, atribut
ce presupune ca statul să adopte o serie de măsuri pentru a asigura egalitatea
de şanse a cetăţenilor, inclusiv prin conceperea unor sisteme de protecţie
socială a celor mai defavorizaţi care se sprijină pe contribuţia celorlalţi
membri ai societăţii.
Concluzionând asupra celor mai sus expuse, Curtea
reţine că atât timp cât potrivit dispoziţiilor constituţionale legiuitorul este
în drept să stabilească conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a
drepturilor de asigurări sociale, iar în speţă criteriul de acordare a
indemnizaţiei de şomaj este stagiul de cotizare, nu se poate reţine o încălcare
a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj
şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Man în
Dosarul nr. 1.477/102/2007 (nr. vechi 2.240/2007) ai Tribunalului Mureş -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea