DECIZIE   Nr. 789 din 3 iulie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 34 alin. (1 2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 562 din 25 iulie 2008

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Simona Ricu                          - procuror

Patricia Marilena Ionea         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Man în Dosarul nr. 1.477/102/2007 (nr. vechi 2.240/2007) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, limitele şi condiţiile acordării drepturilor de asigurări sociale în cadrul cărora se găseşte şi dreptul la ajutor de şomaj.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 17 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.477/102/2007 (nr. vechi 2.240/2007), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Tribunalul Mureş - Secţia civilă susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1), (2) şi (8), art. 136 alin. (5), art. 47, art. 15 alin. (1), art. 1 alin. (3), art. 56 alin. (2) şi (3) din Constituţie, respectiv art. 20 din Constituţie raportat la art. 1 din primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, în opinia instanţei de judecată, semnificaţia art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 este aceea că persoanele care au contracte individuale de muncă cu timp parţial de 2 ore pe zi sau mai puţin nu vor putea beneficia niciodată de indemnizaţia de şomaj, deoarece nu vor putea cumula stagiul minim cerut de lege. Prin urmare, aceste persoane sunt discriminate, întrucât cotizează, dar nu pot beneficia de drepturile prevăzute de lege. O soluţie ar putea fi reducerea, eventual, a cuantumului indemnizaţiei de şomaj, dar nu neacordarea ei. In acelaşi timp, consideră că este încălcat dreptul de proprietate asupra veniturilor dobândite licit. In acest sens, arată că plăţile lunare ale contribuţiilor de asigurări sociale, efectuate de aceste persoane, sunt lipsite de scopul şi efectul edictate de lege, fiind neproducătoare de efecte juridice (de naştere a drepturilor corelative), ceea ce echivalează cu o veritabilă confiscare mascată a acestor sume plătite cu titlu de cotizaţii, sume care provin din venituri licite. De asemenea, instanţa de judecată mai arată că textul de lege criticat încalcă dreptul constituţional la indemnizaţia de şomaj, obligaţia constituţională a statului de a lua măsuri de protecţie socială şi caracterul de stat social al statului român.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât aspectele invocate de instanţa de judecată ţin de interpretarea şi aplicarea normelor legale, iar nu de neconstituţionalitate. Or, aceste aspecte sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu de cea a Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale. Astfel, arată că a condiţiona dreptul la ajutor de şomaj de realizarea unui stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare cererii de acordare a indemnizaţiei de şomaj instituie o inegalitate între cetăţenii care se află, în realitate, în situaţii identice. De asemenea, consideră că dispoziţiile legale criticate stabilesc o restrângere nejustificată a exerciţiului dreptului la ajutor de şomaj, fără a răspunde cerinţelor imperative stabilite prin textul constituţional al art. 53. In schimb, consideră că nu este încălcat dreptul de proprietate privată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 6 februarie 2002, dispoziţii introduse prin art. I pct. 14 din Legea nr. 107/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 19 aprilie 2004.

Textul de lege criticat are următoarea redactare:

Art. 34 alin. (12): „Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncă cu timp parţial, stagiul de cotizare prevăzut la alin. (1) lit. a) se stabileşte proporţional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parţial."

Tribunalul Mureş - Secţia civilă consideră că acest text de lege este contrar următoarelor texte constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 11 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 44 alin. (1), (2) şi (8) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 136 alin. (5) prin care se arată că proprietatea privată este inviolabilă, art. 47 privind nivelul de trai, art. 15 alin. (1) prin care se arată că „Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea", art. 1 alin. (3) prin care se consacră caracterul de stat social al statului român şi art. 56 alin. (2) şi (3) referitor la contribuţiile financiare. De asemenea, instanţa de judecată consideră că este încălcat şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, articol care se referă la protecţia proprietăţii.

Examinând argumentele de neconstituţionalitate invocate de Tribunalul Mureş - Secţia civilă, Curtea constată că acestea au în vedere ipoteza persoanelor care au desfăşurat munca în baza unui contract de muncă cu timp parţial, dar care nu pot beneficia de indemnizaţia de şomaj, întrucât nu întrunesc stagiul minim de cotizare la bugetul asigurărilor pentru şomaj, respectiv minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru obţinerea indemnizaţiei. Instanţa de judecată susţine că aceste persoane sunt discriminate, întrucât, deşi nu îndeplinesc condiţiile de stagiu de cotizare, totuşi au contribuit la bugetul de asigurări pentru şomaj. In acelaşi timp, consideră că este încălcat dreptul de proprietate, întrucât plăţile lunare ale contribuţiilor de asigurări sociale sunt lipsite de efecte juridice, ceea ce echivalează cu o confiscare mascată a acestor sume cu titlu de contribuţie. In sfârşit, instanţa de judecată consideră că prin textul de lege criticat a fost neglijată şi obligaţia statului de a asigura protecţie socială.

Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că art. 47 alin. (2) din Constituţie consacră dreptul cetăţenilor la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. Astfel, aşa cum reiese din formularea acestui text constituţional, legiuitorul are libertatea de a stabili conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestor drepturi. Procedând în consecinţă, a stabilit, prin art. 34 alin. (1) din Legea nr. 76/2002, că indemnizaţia de şomaj se acordă persoanelor care întrunesc următoarele condiţii: ,,a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii; b) nu realizează venituri sau realizează din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul minim brut pe ţară garantat în plată; c) nu îndeplinesc condiţiile de pensionare, conform legii; şi d) sunt înregistraţi la agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în a căror rază teritorială îşi au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate."

Plecând de la premisa că esenţial pentru acordarea acestui drept este realizarea unui minim stagiu de cotizare, condiţie care este cerută în mod egal tuturor celor ce se încadrează în ipoteza amintită, nu se poate desprinde nicio prevedere cu caracter discriminatoriu din textul de lege supus controlului de constituţionalitate. A crea un tratament juridic diferenţiat, eventual mai favorabil, pentru cei care au desfăşurat munca potrivit unui contract de muncă cu timp parţial ar rezulta din această perspectivă ca fiind discriminatoriu pentru cei care desfăşoară un număr mai mare de ore de muncă. Simplul fapt de a contribui la bugetul de asigurări pentru şomaj nu este de natură să egalizeze situaţia celor care au desfăşurat un număr de ore de muncă mai mare şi astfel pot obţine indemnizaţia de şomaj, în raport cu cei care au desfăşurat semnificativ mai puţine ore de muncă.

In plus, nu poate fi reţinută nici afirmaţia potrivit căreia textul de lege criticat anulează, în fapt, dreptul la indemnizaţia de şomaj, întrucât este firesc ca, în vederea obţinerii protecţiei sociale, cetăţenii să îndeplinească la rândul lor cerinţele prevăzute de lege. Din aceeaşi perspectivă, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia contribuţia la bugetul asigurărilor de şomaj apare ca o confiscare, în situaţia în care persoanei care solicită acordarea indemnizaţiei pentru şomaj i se refuză acest drept, întrucât nu întruneşte condiţiile legale. Astfel, Curtea observă că obligaţia de a contribui la bugetul asigurărilor pentru şomaj este independentă de faptul dacă cei care contribuie vor ajunge sau nu în situaţia concretă de a solicita acordarea indemnizaţiei pentru şomaj, această îndatorire izvorând tocmai din caracterul de stat social al statului român, invocat de însuşi Tribunalul Mureş - Secţia civilă, atribut ce presupune ca statul să adopte o serie de măsuri pentru a asigura egalitatea de şanse a cetăţenilor, inclusiv prin conceperea unor sisteme de protecţie socială a celor mai defavorizaţi care se sprijină pe contribuţia celorlalţi membri ai societăţii.

Concluzionând asupra celor mai sus expuse, Curtea reţine că atât timp cât potrivit dispoziţiilor constituţionale legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, iar în speţă criteriul de acordare a indemnizaţiei de şomaj este stagiul de cotizare, nu se poate reţine o încălcare a dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (12) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, excepţie ridicată de Gheorghe Man în Dosarul nr. 1.477/102/2007 (nr. vechi 2.240/2007) ai Tribunalului Mureş - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea