DECIZIE Nr.
785 din 20 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 239 din Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 730 din 29 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul de procedură fiscală,
excepţie ridicată de Ioan Mărieş în Dosarul nr. 4.298/182/2006 al Tribunalului
Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.298/182/2006, Tribunalul
Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 206 din Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Ioan Mărieş într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt
neconstituţionale în măsura în care se interpretează ca fiind aplicabile
raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Codului de
procedură fiscală, sub aspectul momentului în care începe să curgă prescripţia
dreptului la executare silită. De asemenea, susţine că prin extinderea
termenului de prescripţie i se creează creditorului o situaţie juridică mai
favorabilă decât cea a debitorului.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat
opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece atât în vechea reglementare, cât şi în cea prevăzută de art. 128 din
Codul de procedură fiscală, termenul de prescripţie de 5 ani curge de la data
încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul sau de la data de 1
ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere respectivul drept,
momentul fiind, în esenţă, acelaşi.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este consacrat
principiul potrivit căruia procedurile pornite sub imperiul unui act normativ
urmează să fie desăvârşite
conform prevederilor aceluiaşi act normativ, avându-se în vedere evitarea
perturbării sau reluării procedurilor în cauză, inclusiv efectele produse de
actele juridice în cadrul acestei proceduri.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
criticate sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un
regim unitar executărilor silite în funcţie de succesiunea în timp a legilor,
astfel că nu se pune în discuţie retroactivitatea legii noi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile
Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel
cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie
dispoziţiile art. 206 din Codul de procedură fiscală.
Ulterior sesizării, Codul de procedură fiscală a fost
republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare,
dispoziţiile art. 206 devenind dispoziţiile art. 239, cu următorul cuprins:
- Art. 239: Dispoziţii
tranzitorii privind executarea silită
„Executările silite, în curs la data intrării în vigoare
a prezentului cod, se continuă potrivit dispoziţiilor acestuia, actele
îndeplinite anterior rămânând valabile."
Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la
prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul
neretroactivitătii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile, şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură în materie
fiscală, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de
judecată este prevăzută numai prin lege.
Totodată, dispoziţiile criticate din Codul de procedură
fiscală reprezintă norme tranzitorii şi consacră principiul potrivit căruia, în
materia executării silite, legea nouă este de imediată aplicare, ceea ce
înseamnă că executarea silită se va face după legea în vigoare în momentul
efectuării ei. Aşadar, Curtea constată că această soluţie legislativă firească
nu conţine în sine niciun element de retroactivitate care ar putea conduce la
încălcarea principiului neretroactivitătii legii, consacrat de art. 15 alin.
(2) din Legea fundamentală.
Cu privire la critica autorului
excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 239 din Codul de procedură fiscală
contravin dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că şi aceasta este
neîntemeiată, deoarece faptul că executarea silită în curs se continuă după
regulile prevăzute de Codul de procedură fiscală nu are semnificaţia unei inegalităţi între creditor şi
debitor, aceştia aflându-se în situaţii juridice diferite.
De asemenea, Curtea reţine că celelalte aspecte
invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia - cum sunt cele privind
momentul de la care curge termenul de prescripţie şi cele privind aplicarea şi interpretarea
textului de lege dedus controlului de constituţionalitate - nu intră în
competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci ţin de aplicarea legii
în cadrul soluţionării cauzei cu care a fost învestită instanţa de judecată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 239 din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Ioan Mărieş în Dosarul nr. 4.298/182/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia
comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean