DECIZIE Nr. 78*) din 13 septembrie 1995
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 294 din 20 decembrie 1995
*) Definitiva prin nerecurare.
Florin Bucur Vasilescu - presedinte
Mihai Constantinescu - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Raul Petrescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.
54 alin. 2 din Codul familiei, ridicata de Chatzidimitriou Panagiotis in
Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecatoriei Iasi, cu care Curtea a fost sesizata
prin Incheierea din 21 noiembrie 1994.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, partile lipsa.
Procedura legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece, potrivit prevederilor Codului
familiei si ale art. 7 alin. 2 din Conventia cu privire la drepturile copilului
- caruia ii da citire, actiunea in tagada paternitatii apartine sotului mamei.
CURTEA,
deliberand asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate, retine:
Prin Incheierea pronuntata in sedinta publica din 21 noiembrie 1994 in
Dosarul nr. 7.041/1994, Judecatoria Iasi a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 54 alin. 2 din Codul
familiei, ridicata de reclamantul Chatzidimitriou Panagiotis. In sustinerea
exceptiei de neconstitutionalitate reclamantul apreciaza ca art. 54 alin. 2 din
Codul familiei este abrogat tacit prin art. 150 alin. (1) din Constitutie. In
situatia in care instanta considera ca textul este in vigoare, acesta
contravine prevederilor art. 21, art. 26 si art. 49 din Constitutie, Decretului
nr. 31/1954, precum si principiilor generale de morala si drept.
Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca prevederile art. 54
alin. 2 din Codul familiei sunt in contradictie cu dispozitiile constitutionale
si obstaculeaza aflarea adevarului si stabilirea corecta a statutului persoanei
fizice, in detrimentul sau si al societatii in general.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost
solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere primit de la Guvern se apreciaza ca prevederile art.
54 alin. 2 din Codul familiei sunt constitutionale, dar "s-ar putea,
eventual, avea in vedere, de lege ferenda, extinderea dreptului la actiunea in
tagaduirea paternitatii, pentru alte considerente, rezultate din practica
judecatoreasca si ca urmare a unor studii de drept comparat". Se mai arata
ca, potrivit art. 54 alin. 2 din Codul familiei, actiunea in tagaduirea
paternitatii are un caracter strict personal, numai sotul fiind in masura sa
judece realitatea sau oportunitatea paternitatii pe care legea i-o atribuie.
Reglementarea tine seama atat de ocrotirea interesului copilului, cat si de
asigurarea stabilitatii institutiei casatoriei. Se apreciaza in continuare ca,
desi din incheierea de sesizare nu rezulta, se pare ca exceptia de
neconstitutionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei se raporteaza la
prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a
cetatenilor, si ale art. 44, referitoare la egalitatea dintre soti, insa
principiile constitutionale trebuie interpretate in ansamblul lor. Sunt
mentionate art. 26, care consfinteste respectul pentru viata intima si privata
a cetatenilor si ocrotirea familiei, si art. 45, care instituie un regim
special de protectie si de asistenta in realizarea drepturilor lor pentru copii
si tineri, "fara a se putea interpreta ca prin aceasta s-ar aduce atingere
principiului egalitatii in drepturi".
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
judecatorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportate la prevederile
Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, precum si dispozitiile Regulamentului de
organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
Desi exceptia de neconstitutionalitate vizeaza o dispozitie legala
anterioara Constitutiei; Curtea este competenta sa solutioneze, deoarece
Judecatoria Iasi nu s-a pronuntat fara echivoc, in dispozitivul incheierii,
asupra conflictului dintre art. 54 alin. 2 din Codul familiei si Constitutie si
a sesizat Curtea, solicitandu-i sa se pronunte.
Pentru a aprecia asupra constitutionalitatii textelor in discutie, este
necesara stabilirea prealabila a naturii actiunii introduse.
Cererea introdusa de reclamant in fata Judecatoriei Iasi este intitulata
"actiune in contestarea paternitatii prezumate" si nu este fondata pe
nici unul dintre textele de lege in vigoare, reclamantul insusi subliniind ca
nu intelege sa invoce art. 54 alin. 2 din Codul familiei, care stabileste prezumtia
de paternitate, ci sustinand ca cererea sa este intemeiata pe prevederile art.
16, art. 21, art. 26 si art. 49 din Constitutie, precum si pe dispozitiile
Conventiei europene a drepturilor omului si ale Conventiei internationale cu
privire la drepturile copilului, ratificate de tara noastra.
Prin precizarile facute ulterior actiunii, reclamantul a avansat teza unei
motivari subsidiare a actiunii pe dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul
familiei, pe care il considera contrar prevederilor art. 21, 26 si 49 din
Constitutie.
Luand in considerare temeiul invocat in principal, este de observat ca, in
lipsa unui text expres de lege, exceptia de neconstitutionalitate este fara
obiect. Contenciosul constitutional presupune contradictia dintre un text de
lege existent si prevederile constitutionale. Lipsind un astfel de text in lege
si fundamentandu-se actiunea doar pe anumite principii generale, controlul de
neconstitutionalitate nu mai poate opera.
Temeinicia actiunii nu poate fi apreciata, in aceste conditii, decat de
catre instantele ordinare.
Codul familiei nu cunoaste o actiune in "contestarea paternitatii
prezumate". Acesta reglementeaza doar actiunea in contestarea
recunoasterii paternitatii (art. 58), care vizeaza o situatie diferita de cea
din speta; deoarece presupune nu atacarea filiatiei stabilite potrivit
prezumtiei de paternitate ce opereaza in cazul mamei casatorite, ci pe cea a
recunoasterii unui copil din afara casatoriei, precum si actiunea de tagaduire
a paternitatii (art. 54), care nu poate fi introdusa, in principiu, decat de
sotul mamei.
Rezulta asadar ca in Codul familiei nu exista nici o posibilitate pentru
altcineva decat sotul mamei de a contesta paternitatea copilului nascut din
casatorie.
In sistemul Codului familiei opereaza din plin prezumtia de paternitate.
Rezulta asadar ca singura ipoteza care poate fi luata in considerare este cea a
motivarii subsidiare avansate de reclamant.
Din analiza motivarilor formulate de reclamant rezulta, in fapt, ca ceea ce
considera acesta a fi neconstitutional este caracterul absolut al prezumtiei de
paternitate.
Sustinerea ca aceasta prezumtie ar avea un caracter relativ trebuie
inlaturata, deoarece ea este contrazisa de intreaga economie a art. 53 si a
art. 54 din Codul familiei. Nici o alta persoana decat sotul mamei nu poate
porni o actiune in tagaduirea paternitatii. O astfel de prezumtie cu caracter
absolut este cunoscuta de toate legislatiile ca fiind unul dintre pilonii pe
care se sprijina familia si stabilitatea conjugala in societatea moderna.
A admite caracterul relativ al acestei prezumtii inseamna a favoriza
destabilizarea familiei si a casatoriei, a promova un inadmisibil climat de
imoralitate si instabilitate in societate, a leza interesele copiilor.
Constitutia Romaniei promoveaza in art. 44 valorile fundamentale ale
familiei, institutie de baza a societatii, proclamand ca familia se intemeiaza
pe casatoria liber consimtita intre soti, pe egalitatea lor si pe drepturile si
indatoririle parintilor de a asigura cresterea, educarea si instruirea
copiilor. In acest context, a se recunoaste posibilitatea oricarui barbat de a
rasturna prezumtia de paternitate, afirmand ca el este adevaratul tata al
copilului, ar contraveni evident acestor imperative constitutionale.
Este gresit a se considera ca textul art. 54 din Codul familiei conduce la
o discriminare, in sensul art. 16 din Constitutie, la lipsirea unei categorii
de persoane de posibilitatea de a-si exercita drepturile. In acest sens, insusi
art. 49 din Constitutie invocat de reclamant, prevede ca exercitiul anumitor
drepturi sau libertati poate fi restrans doar prin lege (si Codul familiei este
o lege) si numai cand se impune pentru ocrotirea anumitor valori, printre care
se mentioneaza si morala publica. Aprecierea acestor valori si a modului lor de
ocrotire este de competenta legislativului.
In aceste conditii, nici invocarea art. 21 din Constitutie nu mai poate fi
retinuta, deoarece acesta consacra intr-adevar liberul acces la justitie, insa
numai pentru ocrotirea drepturilor, libertatilor si intereselor legitime, or
reclamantul nu are, in temeiul Codului familiei, nici dreptul si nici interesul
legitim a carui ocrotire sa o pretinda.
Tot astfel reclamantul nu poate invoca nici prevederile art. 26 din
Constitutie, deoarece cererea sa, departe de a conduce la protectia vietii
familiale, ocrotita prin acest text, conduce indiscutabil la disolutionarea
acesteia. De notat ca dreptul persoanei fizice de a dispune de ea insasi,
prevazut in alineatul al doilea al aceluiasi articol, este conditionat de
faptul ca el sa nu aduca atingere dreptului si libertatii altuia, ordinii
publice si bunelor moravuri. Or, cererea reclamantului este bazata tocmai pe
imoralitatea actiunii sale, pe relatiile adulterine pe care pretinde ca le-a
intretinut cu mama copilului, ceea ce inlatura cu desavarsire aplicarea
textului constitutional invocat.
Fata de toate cele de mai sus, exceptia de neconstitutionalitate se
dovedeste neintemeiata, urmand a fi respinsa.
In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1)
lit. A.c), al art. 24 alin. (2) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul
familiei, ridicata de Chatzidimitriou Panagiotis, domiciliat in Iasi, str.
Barboi nr. 6, bl. C7, et. 3, ap. 10, judetul Iasi, in Dosarul nr. 7.041/1994 al
Judecatoriei Iasi.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica din 13 septembrie 1995.
PRESEDINTE,
conf. dr. Florin Bucur Vasilescu
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu