DECIZIE   Nr. 78 din 14 iulie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 290 din 12 octombrie 1994

    Miklos Fazakas         - presedinte
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Antonie Iorgovan       - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Florentina Geangu      - magistrat-asistent.

    Pe rol solutionarea recursului formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 14 martie 1994.
    La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns Nicu Ceausescu personal si asistat de avocatul Antal Radu.
    Procedura legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de admitere a recursului, de casare a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25/1994 si de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca inadmisibila.
    Aparatorul inculpatului Nicu Ceausescu solicita respingerea recursului ca nefondat.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Inculpatii Nicu Ceausescu, Dan Ioan si Hategan Eugen au invocat in Dosarul nr. 8134/1990 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 223 din Codul penal.
    Prin Decizia nr. 25 din 14 martie 1994, pronuntata in cauza, Curtea Constitutionala a statuat ca, intrucat prin Decizia nr. 32/1993, ramasa definitiva, s-a constatat ca art. 223 din Codul penal este partial abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, urmand a se aplica in continuare numai cu privire la bunurile ce constituie proprietate publica, potrivit art. 135 alin. (4) din Constitutie, exceptia invocata este lipsita de obiect.
    Impotriva acestei decizii Ministerul Public a declarat recurs aratand, in esenta:
    1. prin respingerea exceptiei ca fiind "lipsita de obiect", Curtea Constitutionala a recurs la institutia autoritatii lucrului judecat, care, in cauza, nu este aplicabila intrucat, in materie penala, ea implica dubla identitate de persoana si obiect;
    2. Curtea nu este competenta sa se pronunte asupra conflictului legilor anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia si, deci, de a constata ca ele sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, in cazul in care incalca o prevedere constitutionala.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind decizia atacata, incheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile recurentului - Ministerul Public -, dispozitiile legale atacate ca neconstitutionale, raportate la prevederile Constitutiei, precum si cele ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Primul motiv de recurs care vizeaza respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, ca lipsita de obiect, urmeaza a fi inlaturat ca nefondat, intrucat decizia recurata nu s-a intemeiat pe autoritatea lucrului judecat, ci pe obligativitatea deciziilor Curtii Constitutionale potrivit art. 145 din Constitutie. Dupa cum s-a statuat prin deciziile nr. 27/1993 si nr. 36/1993 ale Curtii Constitutionale, daca o prevedere legala a fost declarata neconstitutionala, exceptia de neconstitutionalitate nu mai poate fi reiterata, deoarece ar fi contrar obligativitatii prevazute de art. 145 din Constitutie. De aceea, in mod justificat, prin decizia recurata se respinge exceptia invocata ca lipsita de obiect, ca urmare a Deciziei anterioare a Curtii Constitutionale nr. 32/1993, prin care se constatase ca art. 223 din Codul penal este partial abrogat.
    Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizeaza necompetenta Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra conflictului legilor anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia si, deci, de a constata ca ele sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, in cazul in care contrazic o prevedere constitutionala, nu este fondat. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, legile preconstitutionale raman in vigoare in masura in care nu contravin Constitutiei. Rezulta ca, prin natura sa, contrarietatea unei legi anterioare Constitutiei cu prevederile acesteia are drept consecinta abrogarea.
    In cazul legilor anterioare Constitutiei, neconstitutionalitatea are un caracter specific, intrucat cauza sa este posterioara legii, constand in schimbarea temeiului legitimitatii sale constitutionale. In aceste conditii, controlul constitutionalitatii unei legi preconstitutionale, care are ca rezultat constatarea contrarietatii acesteia cu prevederile Constitutiei, nu duce la declararea legii ca neconstitutionala - o lege putand fi apreciata numai in functie de regimul constitutional sub imperiul caruia a fost adoptata -, ci la constatarea abrogarii, solutie ce constituie consecinta constitutionala prevazuta de art. 150 alin. (1) din Constitutie a unei asemenea contrarietati.
    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c), art. 145 alin. (2) si art. 150 alin. (1) din Constitutie, precum si al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 25 si art. 26 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge recursul formulat de Ministerul Public impotriva Deciziei Curtii Constitutionale nr. 25 din 14 martie 1994, pronuntata in Dosarul nr. 1C/1994.
    Definitiva.
    Pronuntata in sedinta publica din 14 iulie 1994.
    Prezenta decizie se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

                 PRESEDINTE
                 Miklos Fazakas

                        Magistrat-asistent,
                        Florentina Geangu