DECIZIE Nr.
778 din 3 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 17 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 499 din 20 iulie 2010
Augustin Zegrean - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Tudor-Gabriel Bohălţeanu în Dosarul nr. 7.938/94/2007 al Tribunalului
Bucureşti'- Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 5 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 7.938/94/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal'a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată
de Tudor-Gabriel Bohălţeanu cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei
sentinţe civile având ca obiect anularea unui proces-verbal de constatare a
unei contravenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la
obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor,
întrucât, prin nesancţionar'ea cu nulitatea absoluta a lipsei temeiului de
drept sau a indicării greşite a temeiului de drept în baza căruia
contravenientul a fost sancţionat, legiuitorul acordă procesului-verbal de
constatare a contravenţiei o prezumţie de adevăr bazată pe încălcarea legii.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, având următorul cuprins: „Art. 17. -
Lipsa menţiunilor privind numele, prenumele şi calitatea agentului
constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei
juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei
comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea
procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorul excepţiei solicită, în realitate, completarea textului de
lege criticat, în sensul de a prevedea nulitatea absolută a procesului-verbal
de constatare a contravenţiei în situaţia lipsei temeiului de drept sau a
indicării greşite a temeiului de drept în baza căruia contravenientul a fost
sancţionat. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a
Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost
sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Tudor-Gabriel Bohălţeanu în Dosarul nr. 7.938/94/2007 al Tribunalului Bucureşti
- Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică