DECIZIE Nr.
778 din 1 iulie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) si (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 562 din 25 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăteanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Alexandru
Cristian Nicolescu în Dosarul nr. 915/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti -
Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în
acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 915/46/2007, Curtea de
Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Cristian Nicolescu într-o
cauză de contencios administrativ, având ca obiect constatarea nulităţii
absolute a unui contract de vânzare-cumpărare şi a nulităţii absolute parţiale a unui certificat de proprietate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că raţiunea plângerii prealabile instituite de
dispoziţiile art. 7 alin. (1)
şi (3) din Legea nr. 554/2004 se justifică numai în ipoteza în care se contestă
legalitatea unui act administrativ ale cărui efecte se produc exclusiv faţă de
beneficiarul actului. In schimb, dacă actul administrativ ilegal a intrat în
circuitul civil şi a produs efecte faţă de toate subiectele de drept, procedura
prevăzută de textele de lege criticate contravine conceptului de proces
echitabil şi „se întoarce împotriva celui în favoarea căruia este
reglementată", generând „o excesivă birocraţie".
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, precizând că în acest sens s-a
pronunţat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 220/2004, nr. 39/2005 si nr. 96/2007.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate
prin art. I pct.7 din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:
Art. 7 alin. (1) şi (3) - „(1)
Inainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente,
persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii
publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în
termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în
parte, a acestuia. (...)
(3) Este îndreptăţită să introducă plângere
prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes
legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui
subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de
existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)."
In opinia autorului excepţiei, textele de lege
criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală
privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că nu poate reţine criticile formulate de autorul excepţiei şi urmează
să respingă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004. In argumentarea acestei
soluţii, observă că, printr-o bogată jurisprudenţă, a statuat că instituirea
prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdicţionale
prealabile sesizării instanţelor judecătoreşti nu este de natură să contravină
dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, ci, dimpotrivă, o astfel de procedură constituie o măsură de
protecţie care nu poate avea ca efect, în niciun mod, limitarea accesului la
justiţie. De altfel, în materia contenciosului administrativ celeritatea este
esenţială, motiv pentru care termenele sunt foarte scurte, aşa că nu se poate
susţine lungirea nejustificată a procesului. De asemenea, Curtea
Constituţională a mai reţinut că, în virtutea art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală, legiuitorul este îndrituit să instituie proceduri destinate, în
general, să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii,
descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe
această cale şi evitarea cheltuielilor de judecată. In acest sens, poate fi
amintită Decizia nr. 220 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 539 din 16 iunie
2004, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004, excepţie ridicată de Alexandru Cristian Nicolescu în Dosarul nr.
915/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu