DECIZIE Nr.
776 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 520 din 29 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de S.C.P.A. „Sfârâială şi Asociaţii" în Dosarul nr.
5.853/299/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, critica vizând
modificarea textului de lege sub aspectul momentului de la care începe să curgă
termenul de recurs şi al duratei acestuia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 5.853/299/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională pentru
soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) teza a doua
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie ridicată de S.C.P.A. „Sfârâială şi
Asociaţii".
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că, în mod obiectiv, termenul de 48 de ore de la
pronunţare este insuficient pentru exercitarea căii de atac împotriva
încheierii de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale.
Astfel, în condiţiile în care instanţa nu comunică în timp util încheierea,
partea interesată este privată de posibilitatea exercitării recursului prevăzut
de lege. Astfel, de lege ferenda, se impune ca termenul legal să curgă
de la momentul comunicării, iar nu de la momentul pronunţării soluţiei de către
instanţa de judecată.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea nr. 47/1992,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie
2004, text de lege care are următorul conţinut: „Dacă excepţia este
inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa
respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii
Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa
imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă
în termen de 3 zile."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 20 şi 21.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate s-a
pronunţat prin numeroase decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 607 din 15
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din
25 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 494 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 21 iunie 2006.
Cu acele prilejuri, Curtea a statuat că prevederile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură, pe care
instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este
obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii de
neconstituţionalitate care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de
constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de
jurisdicţie constituţională.
Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau
admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească,
ci doar pronunţarea în situaţiile date asupra oportunităţii sesizării Curţii
Constituţionale.
Totodată, Curtea a reţinut că natura imperativă a
termenului de 48 de ore în cadrul căruia partea interesată poate declara recurs
împotriva încheierii prin care instanţa de judecată a respins ca inadmisibilă cererea
de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea unei excepţii de
neconstituţionalitate are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi
al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil, în considerarea faptului că
excepţia de neconstituţionalitate reprezintă un incident procedural în cadrul
unui litigiu. Din aceleaşi raţiuni legiuitorul a instituit şi regulile speciale
de procedură referitoare atât la exercitarea recursului ca singură cale de atac
împotriva încheierii instanţei de judecată, cât şi la soluţionarea recursului
în termen de 3 zile, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea
dreptului de acces la instanţă sau la folosirea căilor de atac.
Insă Curtea constată că, în cauza de faţă, excepţia de
neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece critica autorului vizează
modificarea textului de lege, pe de o parte, sub aspectul momentului de la care
începe să curgă termenul de recurs şi, pe de altă parte, sub aspectul duratei
acestuia. Or, controlul de constituţionalitate cu un atare obiect excedează
competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992, aceasta „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii
actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) teza a doua din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de S.C.P.A. „Sfârâială şi Asociaţii" în Dosarul nr.
5.853/299/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu