DECIZIE Nr.
773 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 93 alin. (5) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1009 din 19 decembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -
judecător
Acsinte Gaspar -
judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu -
judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader -
judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Yahia Dawara în Dosarul nr. 3.631/2/2006 al Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul de limbă
arabă desemnat în cauză spre a asigura traducerea, domnul Dalati Bassam.
Curtea dispune a se face apelul
şi în Dosarul nr. 1.548D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de
Azaldin Gello în Dosarul nr. 4.263/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă, de asemenea,
acelaşi interpret de limbă arabă.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune
în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.548D/2006 la Dosarul nr.
1.547D/2006, primul înregistrat.
Având cuvântul asupra excepţiei, reprezentantul
Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin încheierile din 6 şi 19
aprilie 2006, pronunţate în dosarele nr. 3.631/2/2006 şi nr. 4.263/2/2006, Curtea
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţiile au fost ridicate
de Zahia Dawara şi Azaldin
Gello în cauze având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în contencios
administrativ.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, având un
conţinut asemănător, autorii susţin că art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 contravine dreptului la apărare ocrotit de
art. 24 din Constituţie, liberului acces la justiţie consacrat de art. 21 din
aceasta şi principiului independenţei justiţiei statuat de art. 124 alin. (3)
din Legea fundamentală, deoarece acesta impune instanţei de judecată
pronunţarea măsurii de prelungire a duratei de luare în custodie publică. De
asemenea, arată că sunt încălcate şi prevederile art. 5 alin. (4) din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul oricărei persoane lipsite de libertate prin arestare sau deţinere de a
introduce recurs în faţa unui tribunal pentru ca acesta să statueze într-un
termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă
deţinerea este ilegală.
In plus, în Dosarul nr. 1.548D/2006, autorul excepţiei
susţine şi încălcarea art. 5 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a art. 16 şi a art. 21 alin.
(3) din Constituţie, deoarece procedura prevăzută de art. 93 alin. (5) din
ordonanţa criticată exceptează reclamanta - Autoritatea pentru străini - de la plata
taxei de timbru pentru acţiunea introdusă, ceea ce contravine totodată şi
principiului egalităţii părţilor în procesul civil.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi
aceeaşi opinie în ambele cauze, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu impune instanţei o anumită
soluţie, deoarece aceasta urmează a hotărî în raport de motivele arătate în
cerere de către Autoritatea pentru străini şi apărările străinului, de probele
administrate, precum şi de propria convingere. Prin urmare, nu se poate susţine
încălcarea prevederilor art. 21, art. 24 şi ale art. 124 din Constituţie,
referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil,
dreptul la apărare şi, respectiv, înfăptuirea justiţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula
punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că,
în cadrul procesului prin care se solicită prelungirea duratei de luare în
custodie publică a străinilor, aceştia sunt citaţi în calitate de pârâţi, cu
respectarea tuturor garanţiilor procesuale prevăzute de lege, instanţa urmând a
hotărî în raport de motivele arătate în cererea Autorităţii pentru străini, de
apărările pârâtului şi probele administrate. Prin
urmare, nu se poate reţine încălcarea art. 21, art. 24
şi a art. 124 alin. (3) din Constituţie. Totodată, potrivit art. 95 din
ordonanţa de urgenţă atacată, străinii luaţi în custodie publică vor fi
introduşi în centre de cazare, având dreptul de a fi informaţi imediat după
aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbă
înţeleasă, despre motivele principale care au condus la luarea măsurii,
drepturile şi obligaţiile pe care le au în timpul şederii în aceste centre.
In legătură cu pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.
5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, sunt invocate considerentele în materie reţinute de Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 276 din 26 mai 2005, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 28 iunie
2005.
Avocatul Poporului apreciază
că textul de lege criticat este constituţional.
Dispoziţiile art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 194/2002 nu conţin norme contrare liberului acces la justiţie,
acesta presupunând dreptul persoanei de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Or, prelungirea
duratei de luare în custodie publică a străinilor care nu au putut fi
îndepărtaţi de pe teritoriul României în 30 de zile are scopul de a-i împiedica
pe străinii depistaţi cu şedere ilegală pe teritoriul ţării de a se sustrage
măsurilor de returnare dispuse de autorităţile române împotriva lor. Totodată,
străinii cazaţi în centrele de cazare beneficiază, potrivit art. 95 alin. (2)
din ordonanţă, de asistenţă juridică, astfel că nu se poate susţine încălcarea
art. 24 din Constituţie consacrat dreptului la apărare.
Dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, pretins a fi încălcate, se referă la
lipsirea de libertate, or, în cauza de faţă nu este vorba de o măsură privativă
de libertate, ci doar de o măsură administrativă şi temporară de restrângere a
libertăţii de circulaţie. Totodată, se apreciază că art. 124 din Constituţie nu
are incidenţă în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 201 din 8 martie 2004, al căror conţinut este
următorul: ,,{5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a
străinilor prevăzuţi la alin. (2) şi (4), care nu au putut fi îndepărtaţi de pe
teritoriul României în termen de 30 de zile, se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competenţă
teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Autorităţii
pentru străini."
Autorii excepţiei consideră că textul de lege încalcă
prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, ale art. 24
consacrat dreptului la apărare şi ale art. 124 alin. (3) potrivit cărora „Judecătorii
sunt independenţi şi se supun numai legii''.
De asemenea, aceştia mai susţin şi nerespectarea art. 5
paragrafele 1 şi 4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la libertate şi la siguranţă.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 93 alin.
(5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 impun instanţei de
judecată pronunţarea măsurii de prelungire a duratei de luare în custodie
publică a străinilor, eludând astfel exigenţele accesului liber la justiţie,
ale dreptului la apărare, precum şi ale principiului independenţei justiţiei.
Judecătorul nu pronunţă soluţia după intima convingere, în urma examinării
tuturor susţinerilor părţilor şi a probelor administrate, ci ea este cuprinsă
şi impusă de însuşi textul de lege criticat.
Examinând prevederile
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, în ansamblul său, Curtea
constată că prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor care
nu au putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul României se dispune de către curtea
de apel competentă, în urma analizării motivelor ce susţin cererea Autorităţii
pentru străini, dar şi a apărărilor străinului, care este citat şi care,
potrivit art. 95, beneficiază de dreptul la asistenţă juridică şi căruia i-au
fost comunicate în scris motivele luării în custodie publică. In urma
administrării probelor aflate la dosar, instanţa de judecată va pronunţa o
soluţie care nu este, aşadar, impusă de lege, aşa cum afirmă autorul excepţiei.
Mai mult chiar, Curtea observă că art. 93 alin. (5) din ordonanţă cuprinde
norme juridice menite a proteja drepturile procesuale ale străinului, întrucât
în această etapă, în care Autoritatea pentru străini solicită prelungirea
perioadei de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus
măsura returnării sau care au fost declaraţi indezirabili, măsura este cerută
în faţa instanţei de judecată şi hotărâtă de aceasta în cadrul unui proces.
Astfel sunt garantate exercitarea dreptului la apărare şi accesul liber la
justiţie ale pârâtului, iar judecătorul va hotărî în mod deliberat şi în urma
analizării tuturor probelor administrate în proces.
In consecinţă, Curtea nu poate reţine contrarietatea
dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 faţă de art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor
la dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, privind
independenţa judecătorilor. In legătură cu indicarea art. 16 din Legea
fundamentală, Curtea observă că acest text nu are incidenţă în cauză, deoarece
norma constituţională se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor români.
Cât priveşte invocarea art. 5 paragrafele 1 şi 4 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
Curtea constată că acest text nu poate fi invocat ca argument în susţinerea excepţiei, deoarece prelungirea
duratei de luare în custodie publică reprezintă o măsură administrativă,
dispusă de magistrat, de restrângere temporară a libertăţii de circulaţie a
străinului care nu a putut fi îndepărtat de pe teritoriul României, în cadrul
procedurii legale, iar nu o măsură privativă de libertate. Perioada pentru care
se poate dispune prelungirea duratei de luare în custodie publică este strict prevăzută
de lege, înăuntrul acestor termene străinul având oricând posibilitatea
părăsirii centrului de cazare odată ce condiţiile pentru care a fost dispusă
măsura încetează.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 93 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Yahia
Dawara şi Azaldin Gello în dosarele nr. 3.631/2/2006 şi nr. 4.263/2/2006 ale
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi