Decizia Nr.764 din 07.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia civilă în Dosarul nr. 5.045/62/2010 şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.032D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.033D-4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 şi nr. 4.283D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia civilă în dosarele nr. 3.142/62/2010, nr. 4.224/62/2010, nr. 3.127/62/2010, nr. 4.880/62/2010, nr. 47/62/2010 şi nr. 4.381/62/2010, de Tribunalul Braşov - Secţia civilă şi Rozina Ana Olteanu în Dosarul nr. 5.500/62/2010 şi de Viorica Popa Codrea în Dosarul nr. 6.268/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra Dosarului nr. 4.037D/2010 şi arată că partea Ilie Dinulescu a depus note scrise.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.032D- 4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 şi nr. 4.283D/2010, având în vedere că acestea au un obiect identic.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.033D-4.038D/2010, nr. 4.049D/2010 şi nr. 4.283D/2010, la Dosarul nr. 4.032D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354/2010, prin care textele de lege criticate au fost declarate neconstituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 27 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.045/62/2010, 3.142/62/2010, 4.224/62/2010, 3.127/62/2010, 4.880/62/2010, 47/62/2010, 4.381/62/2010, prin Încheierea din 13 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.500/62/2010, şi prin Încheierea din 11 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.268/62/2010, Tribunalul Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată din oficiu, de instanţa judecătorească, precum şi de Rozina Ana Olteanu şi Viorica Popa Codrea în cauze civile având ca obiect acordarea de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate contravin principiului neretroactivităţii legii, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi, prin ipoteză, legală şi temeinică raportată la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Sunt invocate, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 830/2008 şi Decizia nr. 52/2007, pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii de către Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Consideră că principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor este încălcat prin faptul că există persoane care au obţinut deja hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, în temeiul Legii nr. 221/2009, nemodificată, prin care statul a fost obligat la plata unor sume mai mari decât suma de 10.000 euro (cuantumul plafonat al despăgubirilor), iar persoanele care au obţinut în primă instanţă despăgubiri sau care vor introduce în viitor acţiuni similare vor obţine despăgubiri plafonate administrativ, derizorii, în raport cu cele deja acordate prin hotărâri definitive, până la momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, astfel încât persoanelor aflate în situaţii similare li se aplică un tratament juridic diferit. De asemenea, acest principiu este încălcat şi prin raportare la ipoteza persoanelor private de libertate, ca urmare a unor erori judiciare, care au posibilitatea de a obţine despăgubiri neplafonate, pe calea prevăzută de art. 504 din Codul procedură penală.Autorii opinează că dispoziţiile legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece, prin introducerea unor plafoane derizorii, care se aplică inclusiv procedurilor judiciare în curs, justiţiabilul, beneficiar al Legii nr. 221/2009, este privat de speranţa legitimă de a obţine despăgubiri echitabile. În aceste condiţii, actul normativ criticat poate fi privit „ca o reală expropriere“, deşi, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nimeni nu poate fi lipsit de bunul său, decât pentru o cauză de utilitate publică şi cu o justă şi prealabilă despăgubire.Apreciază că dispoziţiile menţionate sunt în contradicţie cu principiul separaţiei puterilor în stat, prin intervenţia puterii executive în atribuţiile ce aparţin exclusiv puterii judecătoreşti, în ceea ce priveşte aprecierea temeiniciei pretenţiilor beneficiarilor actului de justiţie.De asemenea, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, prin care a fost plafonat cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciile morale suferite, afectează drepturi fundamentale şi că acest act normativ a fost adoptat în absenţa unei situaţii extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată.Tribunalul Braşov - Secţia civilă, în Dosarul nr. 5.500/62/2010, arată că excepţia de neconstituţionalitate formulată de reclamantă este întemeiată, în esenţă, pe aceleaşi argumente cu cele prezentate cu prilejul ridicării, din oficiu, a excepţiei, în plus fiind invocată încălcarea prevederilor care condiţionează adoptarea ordonanţelor de urgenţă de îndeplinirea condiţiei referitoare la urgenţă. Instanţa judecătorească apreciază că această condiţie nu a fost îndeplinită în cazul de faţă. În Dosarul nr. 6.268/62/2010, Tribunalul Başov - Secţia civilă consideră că dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, dreptul la un proces echitabil şi principiul separaţiei puterilor în stat.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Ilie Dinulescu la Dosarul nr. 4.037D/2010, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, având următorul conţinut:– Art. I pct. 1: „Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».“; – Art. II: „Art. II. - Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“ În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 privind statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi ale art. 115 alin. (4) şi (6) privind condiţiile şi limitele adoptării ordonanţelor de urgenţă, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind interzicerea discriminării. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 sunt neconstituţionale. În acest sens, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile legale criticate instituie o inechitate, fără o motivare temeinică, obiectivă şi raţională, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 este motivată de urgenţa şi necesitatea reglementării „unor măsuri pentru instituirea unui regim echitabil în acordarea despăgubirilor privind condamnările cu caracter politic pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989“. Totodată, Curtea a observat că tratamentul juridic diferit aplicat persoanelor care solicită despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare este determinat de celeritatea cu care a fost soluţionată cererea de către instanţele de judecată, prin pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive. Tratamentul juridic diferenţiat aplicat celor care se consideră îndreptăţiţi la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnarea politică, în funcţie de momentul în care hotărârea pronunţată de instanţă privind dreptul la despăgubiri rămâne definitivă, afectează drepturile persoanelor care nu deţineau o hotărâre definitivă la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010. În consecinţă, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi. De asemenea, Curtea a constatat că prevederile legale criticate încalcă şi principiul neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, în sensul că se aplică inclusiv situaţiilor în care există o hotărâre judecătorească pronunţată în primă instanţă, care, deşi nedefinitivă, poate fi legală şi temeinică prin raportare la legislaţia aflată în vigoare la data pronunţării acesteia. Astfel, la data introducerii cererii de chemare în judecată, sub imperiul Legii nr. 221/2009, nemodificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, s-a născut un drept la acţiune pentru a solicita despăgubiri neplafonate sub aspectul întinderii, iar Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 nu constituie norme de procedură pentru a se invoca principiul aplicării sale imediate, ci reprezintă un act normativ cu dispoziţii de drept material, astfel că legea aflată în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată este aplicabilă pe tot parcursul procesului. Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece este afectat un drept fundamental - egalitatea în drepturi a cetăţenilor, consfinţit prin art. 16 alin. (1) din Constituţie. Având în vedere argumentele expuse, Curtea a observat că nerespectarea acestor norme constituţionale atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora, „în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“. În aceste condiţii, Curtea constată că, în prezenta cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Braşov - Secţia civilă în dosarele nr. 5.045/62/2010, nr. 3.142/62/2010, nr. 4.224/62/2010, nr. 3.127/62/2010, nr. 4.880/62/2010, nr. 47/62/2010 şi nr. 4.381/62/2010, de Rozina Ana Olteanu în Dosarul nr. 5.500/62/2010 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă şi de Viorica Popa Codrea în Dosarul nr. 6.268/62/2010 al aceleiaşi instanţe judecătoreşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu