DECIZIE Nr.
763 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c)'din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Laura Stănoiu şi alţii în Dosarul
nr. 3.337/117/2007 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, considerând
că textele legale criticate sunt constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 11 martie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.337/117/2007, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Laura Stănoiu şi
alţii în cauza ce are ca obiect judecarea recursului împotriva sentinţei prin
care autorii excepţiei au fost obligaţi la plata unor sume de bani cu titlu de
despăgubiri materiale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 283 alin. (1) lit. c)
din Legea nr. 53/2003 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 78
şi 154 din Constituţie. Se arată, în ceea ce priveşte prescripţia dreptului la
acţiune în răspundere patrimonială a salariaţilor faţă de angajator pentru
faptele prejudiciabile născute anterior intrării în vigoare a Legii nr.
53/2003, că prevederile legale criticate nu disting dacă termenul de 3 ani de
la data naşterii dreptului la acţiune se aplică şi faptelor prejudiciabile
născute sub imperiul Legii nr. 10/1972.'
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi
asigurări sociale, pentru minori şi familie apreciază
că excepţia este neîntemeiată, deoarece motivele invocate nu au nicio legătură
cu cele două articole din Constituţie la care se raportează autorii excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile
legale supuse controlului de constituţionalitate nu contravin prevederilor
constituţionale referitoare la intrarea în vigoare a legii şi nici principiului
consacrat de art. 154 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 283
alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii care au
următorul conţinut: „(1) Cererile în vederea soluţionării unui conflict de
muncă pot fi formulate: [.. ] c) în termen de 3 ani de la data naşterii
dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de
muncă constă în plata unor drepturi salariate neacordate sau a unor despăgubiri
către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă
de angajator."
Autorul excepţiei susţine că prevederile legale
criticate sunt neconstituţionale în raport cu următoarele texte din
Constituţie: art. 78 privind intrarea în vigoare a legii şi art. 154 referitor la conflictul temporal de legi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, Curtea constată următoarele:
Susţinerea autorilor excepţiei referitoare la
încălcarea prin textele legale criticate a art. 78 din Constituţie, deoarece nu
prevăd dacă termenul de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune se
aplică şi faptelor prejudiciabile născute sub imperiul Legii nr. 10/1972, este
neîntemeiată. Dispoziţiile art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii reglementează termenul în care pot fi formulate cererile de
soluţionare a conflictelor individuale de muncă, în situaţia în care obiectul
acestora constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor
despăgubiri către salariat, precum şi în cazul răspunderii patrimoniale a
salariaţilor faţă de angajator. Aceste prevederi se interpretează însă sub
aspectul criticilor formulate, în contextul reglementării art. 297 din lege,
potrivit căreia „Pe data intrării în vigoare a prezentului cod cauzele
privind conflicte de muncă aflate pe rolul tribunalelor se judecă în continuare
potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării
instanţelor", precum şi a art. 298 alin. (1) din aceeaşi lege, care
prevede că prezentul cod intră în vigoare la data de 1 martie 2003. Or, este
evident că dispoziţiile legale criticate respectă prevederile art. 78 din
Constituţie, care stabilesc că legea intră în vigoare la 3 zile de la data
publicării în Monitorul Oficial al României sau la o dată ulterioară prevăzută
în textul ei. Aşadar, dispoziţiile legale criticate sunt, sub acest aspect,
constituţionale.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art.
283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii faţă de art. 154 din
Constituţie, Curtea constată că este, de asemenea, neîntemeiată. Prevederile
constituţionale referitoare la conflictul temporal de legi nu sunt incidente în
cauză, deoarece se referă, în exclusivitate, la actele normative adoptate
anterior intrării în vigoare a Constituţiei, iar Legea nr. 53/2003 a fost
adoptată, evident, ulterior.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 283 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
excepţie ridicată de Laura Stănoiu şi alţii în Dosarul nr. 3.337/117/2007 al
Curţii de Apel Cluj - Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru
minori şi familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta