Decizia Nr.761 din 22.11.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil , excepţie ridicată de Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca şi Societatea Mokoryte - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.298/1.285/2013/a16 al Tribunalului Specializat Cluj şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 525D/2018.2. La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca, domnul avocat Florin Bulieris, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca a depus la dosar un memoriu, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, prin care solicită reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 267 din 24 aprilie 2018, şi, în consecinţă, admiterea excepţiei.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens se susţine, în esenţă, că situaţia existenţei unui concurs între un privilegiu special imobiliar şi o ipotecă legală a făcut obiectul mai multor analize doctrinare, dintre care s-au concurat trei opinii, însă numai una dintre ele este valorificată în Decizia Curţii Constituţionale nr. 267 din 24 aprilie 2018, ca premisă a analizei excepţiei de neconstituţionalitate. Or, se arată că, în condiţiile inexistenţei unei decizii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în soluţionarea fie a unui recurs în interesul legii, fie în dezlegarea unei chestiuni de drept, printr-o hotărâre prealabilă, obligatorie pentru instanţele de judecată, rezultă că acestea sunt libere să adopte oricare dintre opiniile exprimate în doctrină, iar Curtea Constituţională trebuie să aibă în vedere toate aceste opinii şi să nu excludă posibilitatea instanţelor care judecă fondul cauzei să îşi fundamenteze soluţia pe oricare dintre aceste opinii, care analizează situaţia lipsei unui termen pentru exerciţiul prerogativelor de conservare a privilegiului special imobiliar.4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 267 din 24 aprilie 2018.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea civilă nr. 1.947 din 6 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.298/1.285/2013/a16, Tribunalul Specializat Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca şi Societatea Mokoryte - S.R.L. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva raportului asupra fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe şi a planurilor de distribuire între creditori întocmite în cauză de către lichidatorul judiciar, în cadrul unei proceduri de insolvenţă.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate de Societatea Mokoryte - S.R.L. din Cluj-Napoca se susţine că prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 sunt neconstituţionale deoarece, prin această convertire de plin drept a privilegiilor speciale imobiliare în ipoteci legale, se realizează o restrângere a dreptului real accesoriu - privilegiul special imobiliar născut sub imperiul Codului civil de la 1864, iar această restrângere nu respectă condiţiile cumulative prevăzute de dispoziţiile art. 53 din Constituţie. În acest sens se arată că această convertire conduce la pierderea rangului de preferinţă, înlăturând tocmai efectul esenţial al privilegiilor speciale imobiliare, un efect câştigat în acelaşi timp cu naşterea ope legis a acestui drept real accesoriu, de care beneficiarii lui aşteaptă în mod legitim să se prevaleze.7. Se mai arată că această convertire încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, dat fiind faptul că transpune efectul retroactiv al legii noi asupra privilegiilor speciale imobiliare născute sub imperiul Codului civil din 1864, iar prin aceasta este afectată însăşi substanţa dreptului născut anterior. Pentru aceleaşi motive se susţine şi încălcarea prevederilor art. 44 din Constituţie, precum şi a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.8. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 se susţine că, potrivit prevederilor legale cuprinse în art. 155 alin. (1), conţinutul privilegiilor va fi guvernat de legea în vigoare la data naşterii lui, însă textul de lege criticat aduce modificări tocmai conţinutului privilegiilor. Astfel, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, data îndeplinirii formalităţilor de publicitate nu trebuia să aibă vreun impact asupra rangului privilegiilor, care trebuia să fie acelaşi, indiferent de momentul înscrierii în cartea funciară, câtă vreme privilegiul este născut sub imperiul vechii reglementări. Prin urmare, se susţine că, în temeiul textului de lege criticat, titularul privilegiului special imobiliar legal dobândit nu mai poate beneficia de preferinţa dreptului, în raport cu alţi creditori, motivat de faptul că data înscrierii în cartea funciară determină o convertire a rangului, aspecte ce contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie.9. De asemenea, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că această convertire a privilegiilor speciale imobiliare în ipoteci legale aduce atingere privilegiului legal imobiliar, ca drept real accesoriu dreptului de proprietate, ce beneficiază de protecţia constituţională şi convenţională a proprietăţii private şi constituie o restrângere a acestor drepturi reale accesorii născute în temeiul Codului civil din 1864, restrângere care nu respectă condiţiile cumulative prevăzute de art. 53 din Constituţie.10. Se mai arată că, în temeiul art. 1.722 din Codul civil din 1864, beneficiarul unui privilegiu legal imobiliar avea, în virtutea dreptului dobândit ope legis, aşteptarea legitimă de a-şi valorifica creanţa înaintea altor creditori. Or, potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, criticate în prezenta cauză, convertirea privilegiilor speciale imobiliare în ipoteci legale echivalează cu o deposedare de ordine de preferinţă, în condiţiile în care „rangul privilegiilor convertite este unul ordinar, dat de data înscrierii în cartea funciară, iar nu de data naşterii dreptului." Astfel, beneficiarul unui privilegiu imobiliar poate pierde ordinea de preferinţă în faţa unui creditor ipotecar, al cărui drept s-a născut şi a fost înscris în cartea funciară în temeiul noului Cod civil, dar anterior înscrierii ipotecii legale convertite. 11. Se mai arată că, potrivit textului de lege criticat, data transformării privilegiilor deja înscrise în cartea funciară, până la intrarea în vigoare a Codului civil, este 1 octombrie 2012, respectiv la un an de la data intrării în vigoare a Codului civil. Astfel, dacă până la această dată beneficiarul privilegiului ar fi intrat în concurs cu alţi creditori, el s-ar fi putut prevala de dreptul său de preferinţă, însă după această dată nu va mai beneficia de cauza de preferinţă dată de calitatea creanţei sale, respectiv aceea de privilegiu special imobiliar, iar nu de ipotecă legală. Se mai susţine că, deşi în doctrină se arată că privilegiile speciale imobiliare sunt în fond ipoteci privilegiate, acest lucru nu justifică restrângerea conţinutului unui drept real de garanţie, în temeiul dispoziţiilor tranzitorii criticate. În acest mod se aduce atingere însăşi substanţei drepturilor dobândite în temeiul art. 1.737 din Codul civil din 1864, fără a fi întrunite condiţiile restrictive reglementate prin art. 53 din Constituţie, respectiv fără ca măsura să fie necesară şi proporţională.12. În acest sens se mai arată că drepturile reale accesorii, astfel cum sunt privilegiile imobiliare, nu sunt drepturi absolute, însă limitarea acestora poate fi admisă numai în măsura în care legiuitorul a urmărit un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele utilizate şi scopul urmărit. Or, scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea criticată nu este nici clar, nici determinat, ci, dimpotrivă, creează un dezechilibru între interesele creditorilor aflaţi în concurs. De asemenea nu sunt acordate garanţii suficiente pentru conservarea drepturilor câştigate ca urmare a naşterii privilegiului imobiliar în temeiul Codului civil din 1864, care impunea un alt regim juridic decât cel actual, aferent ipotecilor legale imobiliare. 13. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 se arată că, deşi potrivit art. 155 alin. (1) din acelaşi act normativ, conţinutul privilegiilor va fi guvernat de legea în vigoare la data naşterii lui, totuşi, textul de lege criticat modifică un aspect legat de însuşi conţinutul acestui drept real imobiliar. Astfel, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, efectuarea sau nu a formalităţilor de publicitate nu ar fi trebuit să aibă relevanţă în păstrarea rangului de prioritate, dobândit conform legii în vigoare la momentul naşterii dreptului. Cu alte cuvinte, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, indiferent de momentul înscrierii în cartea funciară şi de faptul că lipsa înscrierii este imputabilă sau nu titularului privilegiului, câtă vreme privilegiul este născut sub imperiul vechii reglementări, rangul de prioritate dobândit trebuia să rămână acelaşi, iar nu să fie transformat, în raport cu data înscrierii în registrele de publicitate.14. Se mai arată că în acest mod sunt încălcate şi principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile, precum şi prevederile art. 53 din Constituţie.15. Tribunalul Specializat Cluj apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că, în raport cu prevederile art. 1.722, art. 1.738, art. 1.742 şi art. 1.745 din Codul civil din 1864, în ceea ce priveşte opozabilitatea privilegiului sau, actualmente, a ipotecii legale, nu există diferenţe care să susţină ipoteza unei restrângeri a dreptului. Se mai apreciază că, prin modalitatea de reglementare aleasă de legiuitor, s-a realizat o raţionalizare a garanţiilor recunoscute de lege, iar nicidecum o restrângere a acestora. Textele de lege criticate fixează modalitatea de adaptare a vechilor privilegii la cerinţele noului Cod civil, fără a cuprinde o restrângere a conţinutului acestora, mai ales dacă se are în vedere dispoziţia cuprinsă în art. 155 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit căreia „constituirea, conţinutul şi opozabilitatea privilegiului sunt supuse dispoziţiilor legii în vigoare, la data când s-au născut". Mai mult, se apreciază că, dată fiind situaţia concretă a autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, al căror privilegiu nu a fost notat în cartea funciară şi nu este notat nici la data ridicării excepţiei, nu se poate reţine o eventuală restrângere, privilegiul acestora nefiind opozabil, la acest moment, celuilalt creditor ipotecar. Se mai apreciază că, dacă s-ar accepta o eventuală restrângere a garanţiei reale accesorii, aceasta ar fi în concordanţă cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie, norma criticată stabilind un termen rezonabil pentru creditorul privilegiat de a-şi executa garanţia, iar, pe de altă parte, reglementarea unitară a sistemului de garanţii corespunde unui interes public, legitim.16. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie se apreciază că textele de lege criticate nu aduc atingere drepturilor decurgând din privilegiile anterioare, creditorii păstrându-şi nealterate garanţiile existente, într-o altă formulă juridică, impusă de noul sistem de garanţii instituite de noul Cod civil.17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, potrivit cărora:– Art. 78 alin. (2): „(2) Privilegiile speciale imobiliare, înscrise fie în vechile registre de publicitate imobiliară, fie în noile cărţi funciare până la intrarea în vigoare a Codului civil sau, după caz, în condiţiile prevăzute la alin. (1), se convertesc de plin drept în ipoteci legale după expirarea unui termen de un an de la intrarea în vigoare a Codului civil sau, după caz, de la data înscrierii şi se vor supune dispoziţiilor Codului civil.";– Art. 155 alin. (3): „(3) Privilegiile pentru care formalităţile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora."21. Prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 fac trimitere la art. 78 alin. (1) din acelaşi act normativ, potrivit căruia: „(1) Privilegiile speciale imobiliare şi ipotecile legale născute până la intrarea în vigoare a Codului civil pot fi înscrise şi după această dată, fie în vechile registre de publicitate imobiliară, dacă pentru imobilele grevate nu sunt deschise cărţi funciare noi în condiţiile art. 58¹ din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fie în noile cărţi funciare, potrivit dispoziţiilor acestei din urmă legi." 22. În opinia autoarelor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, art. 20 alin. (1) cu referire la aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor în concordanţă cu tratatele internaţionale privind drepturile omului la care România este parte, art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi a proprietăţii private şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 1 - Protecţia proprietăţii, cuprinse în Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra prevederilor legale criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 267 din 24 aprilie 2018, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare identică. Prin această decizie, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, că, potrivit Codului civil din 1864 (art. 1.722, art. 1.737 pct. 4, art. 1.738 şi art. 1.742), privilegiul special imobiliar trebuia adus la cunoştinţa terţilor prin înscrierea unui proces-verbal, întocmit după începerea lucrărilor de antrepriză, iar prin această înscriere trecea înaintea ipotecilor ce grevau acelaşi imobil, chiar şi dacă acestea din urmă erau înscrise înaintea privilegiului, însă înainte de începerea lucrărilor. În concluzie, pentru a putea fi preferat ipotecilor, privilegiul special imobiliar trebuia să fie înscris potrivit procedurii stabilite prin lege (art. 1.737 pct. 4 din Codul civil din 1864, respectiv art. 103 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1049 din 29 decembrie 2006, în prezent abrogat prin Ordinul directorului general al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 700/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 şi 571 bis din 31 iulie 2014), iar dacă înscrierea se făcea tardiv, privilegiul respectiv se transforma în simplă ipotecă, cu consecinţa că dobândea rang de prioritate de la data înscrierii, trecând după ipotecile înscrise anterior (art. 1.745 din Codul civil din 1864). 24. Prin noul Cod civil, materia privilegiilor a fost reformată de către legiuitor, fiind eliminată categoria privilegiilor speciale imobiliare. Astfel, potrivit art. 2.386 pct. 6 din Codul civil, arhitecţii şi antreprenorii care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil beneficiază de o ipotecă legală asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat. În mod identic regimului juridic al privilegiilor speciale imobiliare reglementate de Codul civil din 1864, ipoteca este un drept real accesoriu, ce conferă creditorului prerogativa preferinţei şi a urmăririi, însoţind dreptul de creanţă a cărui executare o garantează. Potrivit art. 2.346 coroborat cu art. 2.421 din Codul civil, opozabilitatea ipotecii faţă de terţi operează din ziua înscrierii în registrele de publicitate, iar stabilirea ordinii de preferinţă între ipoteci se face după criteriul temporal, potrivit regulii prior tempore, potior jure, criteriu după care se stabileşte rangul ipotecilor. 25. Prin decizia menţionată, Curtea a reţinut că prevederile art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 reprezintă o normă tranzitorie, destinată reglementării situaţiei juridice a privilegiilor speciale imobiliare născute sub imperiul vechii reglementări, dat fiind faptul că, în prezent, aceste creanţe privilegiate sunt reglementate ca ipoteci legale, potrivit art. 2.386 din Codul civil. Or, din examinarea regimului juridic anterior al privilegiilor speciale imobiliare, Curtea a reţinut că acestea confereau prerogativa preferinţei şi a urmăririi, asemenea ipotecilor, astfel încât este justificată opţiunea legiuitorului de a include privilegiile speciale imobiliare în categoria ipotecilor legale. 26. Cu privire la opozabilitatea faţă de terţi a privilegiului special imobiliar, în lipsa înscrierii privilegiului, anterior ipotecilor înscrise după începerea lucrărilor, prin aceeaşi decizie, paragraful 29, Curtea a reţinut că privilegiul special imobiliar avea valoarea unei creanţe ipotecare şi dobândea rang de prioritate în aceleaşi condiţii ca şi ipotecile, respectiv în ordinea înscrierii, astfel încât prevederea legală criticată reflectă practic, din acest punct de vedere, o identitate de regim juridic, în sensul că privilegiul imobiliar care nu a fost înscris până la data intrării în vigoare a Codului civil din 2009 va dobândi rang de prioritate de la data înscrierii, în conformitate cu regimul juridic al opozabilităţii ipotecilor legale. În acest sens dispun şi prevederile art. 155 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora formalităţile de publicitate pentru opozabilitate faţă de terţi a privilegiilor sunt guvernate de dispoziţiile legii în vigoare la data efectuării acestora. Prin urmare, Curtea reţine că este firesc ca privilegiile speciale imobiliare născute anterior intrării în vigoare a Codului civil, dar neînscrise fie în vechile registre de publicitate imobiliară, fie în noile cărţi funciare, să urmeze regimul juridic al ipotecilor legale, cu care au fost asimilate de legiuitor, în privinţa regimului de publicitate, dacă sunt înscrise după această dată. De asemenea, în privinţa privilegiilor speciale imobiliare înscrise fie în vechile registre de publicitate imobiliară, fie în noile cărţi funciare, până la intrarea în vigoare a Codului civil, acestea au dobândit rang de prioritate tot de la data înscrierii, astfel încât este justificată opţiunea legiuitorului de convertire a acestora în ipoteci legale. Din acest punct de vedere, dobândirea de rang de prioritate, în concordanţă cu prevederile legii în vigoare la momentul înscrierii, este în acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. 27. Curtea a mai reţinut că, în măsura realizării formalităţilor de informare a terţilor, în scop de opozabilitate, dreptul de garanţie al creditorului este pe deplin protejat, în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale privind protecţia dreptului de proprietate privată şi cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii. Astfel, din perspectiva jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de „bun", în situaţii precis delimitate, această noţiune include şi creanţele determinate potrivit dreptului intern (a se vedea Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunţată în Cauza Pressos Compania Naviera - S.A. şi alţii împotriva Belgiei, paragraful 31, Hotărârea din 6 octombrie 2005, pronunţată în Cauza Draon împotriva Franţei, paragraful 65, Hotărârea din 10 iulie 2002, pronunţată în Cauza Gratzinger şi Gratzingerova împotriva Cehiei, paragraful 69). 28. De asemenea, prin decizia menţionată, s-a reţinut că opţiunea legiuitorului de instituire a unui termen de un an, calculat fie de la intrarea în vigoare a Codului civil (pentru privilegiile înscrise înainte de această dată), fie de la data înscrierii (pentru privilegiile înscrise după intrarea în vigoare a Codului civil), la expirarea căruia privilegiile speciale imobiliare se convertesc de plin drept în ipoteci legale, a avut în vedere uniformizarea regimului juridic al privilegiilor speciale imobiliare înscrise, dat fiind faptul că efectul înscrierii, indiferent de momentul când aceasta s-a realizat, era dat de dobândirea rangului de prioritate, aspect esenţial în identificarea regimului juridic al opozabilităţii privilegiilor speciale imobiliare cu cel al ipotecilor legale. 29. În concluzie, Curtea a statuat, în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, că transformarea privilegiilor speciale imobiliare, reglementate în Codul civil din 1864, în ipoteci legale corespunde naturii juridice a acestora, de veritabile drepturi reale de garanţie, care confereau prerogativa preferinţei şi a urmăririi şi în temeiul reglementării anterioare, şi nu este de natură să contravină dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile şi art. 44 alin. (1) şi (2) privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată. 30. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, în acord cu principiul de drept intertemporal tempus regit actum, atât constituirea şi conţinutul privilegiului, cât şi opozabilitatea acestuia sunt supuse legii în vigoare la data naşterii privilegiului sau, respectiv, a efectuării formalităţilor de publicitate. În acelaşi sens, prevederile art. 155 alin. (3), criticate în cauză, dispun că privilegiile pentru care formalităţile de publicitate au fost efectuate înainte de intrarea în vigoare a Codului civil îşi păstrează rangul de prioritate dobândit conform legii în vigoare la momentul realizării acestora. Aşadar, este firesc ca rangul de prioritate al privilegiului imobiliar special să fie dat de momentul efectuării formalităţilor de publicitate, în deplin acord cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile. Pretinsa „transformare a rangului de prioritate" şi, implicit, pretinsa modificare a conţinutului privilegiului imobiliar nu reprezintă o transformare, ci o dobândire de rang de prioritate, având în vedere faptul că, în acord cu natura juridică a fostului privilegiu special imobiliar, actuala ipotecă legală, atât în temeiul Codului civil din 1864, cât şi al noului Cod civil, dobândirea rangului de prioritate este legată intrinsec de îndeplinirea formalităţilor de publicitate. Prin urmare, în cazul unui concurs între creditorii ipotecari şi un creditor privilegiat, în lipsa înscrierii privilegiului, înainte de intrarea în vigoare a Codului civil, rangul acestuia este dat de legea în vigoare la data înscrierii, aferentă regimului juridic al ipotecilor legale, astfel încât criticile de neconstituţionalitate, raportate la dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie, nu au fost reţinute. 31. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. 32. Totodată, în prezenta cauză, în legătură cu susţinerile referitoare la lipsa unui termen pentru exerciţiul prerogativelor de conservare a privilegiului special imobiliar, în Codul civil din 1864, precum şi diversitatea opiniilor exprimate în doctrină în legătură cu acest aspect, Curtea mai reţine că aceste susţineri nu se pot constitui în veritabile argumente de neconstituţionalitate, vizând, în realitate, o critică a unei opţiuni a legiuitorului, asupra căreia Curtea nu se poate pronunţa. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Modern Bau - S.R.L. din Cluj-Napoca şi Societatea Mokoryte - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.298/1.285/2013/a16 al Tribunalului Specializat Cluj şi constată că dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi art. 155 alin. (3) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Specializat Cluj şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie