DECIZIE Nr.
760 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 402 alin. 2 si art. 578-580 1 din
Codul de procedura civila, precum si ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecatoresti
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 508 din 21 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 şi art.' 578-5801 din
Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000
privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gavril Todean, Cornelia
Todean şi Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei
Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 iulie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 8.159/303/2009, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 402 alin. 2 şi art. 578-5801
din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr.
188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gavril
Todean, Cornelia Todean şi Tudora Groseanu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că textele de lege criticate, care instituie
caracterul executoriu al hotărârii pronunţate în primă instanţă în materia
executării silite, sunt de natură a prejudicia debitorul în cadrul procedurii
executării silite imobiliare. Prin consacrarea unei singure căi de atac,
respectiv recursul, care nu are caracter suspensiv de executare, se încalcă
dreptul la un proces echitabil al părţilor, eventualitatea admiterii recursului
oferind posibilitatea întoarcerii executării, însă cu dificultăţi uneori
insurmontabile, care periclitează sănătatea şi siguranţa debitorului.
In ceea ce priveşte emiterea somaţiei de evacuare,
potrivit prevederilor art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000, executorul
judecătoresc se substituie în competenţele judecătorului, care este singurul abilitat
de Constituţie să judece cauzele care au ca obiect evacuarea persoanelor
minore.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată. Accesul la justiţie nu
presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte
justiţia, procedura şi competenţa instanţelor judecătoreşti fiind stabilite
prin lege.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 402 alin. 2 şi art. 578-5801 din Codul de procedură
civilă şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind executorii
judecătoreşti, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 402 alin. 2: „Hotărârea pronunţată cu
privire la contestaţie se dă fără drept de apel, cu excepţia hotărârii
pronunţate în temeiul art. 4001 şi al art. 401 alin. 2.";
- Art. 578: „Dacă partea obligată să părăsească ori
să predea un imobil nu-şi îndeplineşte această obligaţie în termen de 5 zile de
la primirea somaţiei, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul
va fi predat celui îndreptăţit.";
-Art. 579: „In vederea executării silite a
obligaţiei prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va soma pe debitor să
părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul
cu ajutorul forţei publice, punând pe creditor în drepturile sale.";
- Art. 580: „Dacă executarea priveşte un imobil în
care se găsesc bunuri mobile ce nu formează obiectul executării şi pe care
debitorul nu le ridică singur, executorul va încredinţa aceste bunuri în
păstrarea unui custode, pe cheltuiala debitorului.";
- Art. 5801: „Despre îndeplinirea
executării potrivit prevederilor prezentei secţiuni executorul judecătoresc va
întocmi un proces-verbal, dispoziţiile art. 577 fiind aplicabile.";
- Art. 7 lit. i) din Legea nr! 188/2000: „(1)
Executorul judecătoresc are următoarele atribuţii: [...]
i) orice alte acte sau operaţiuni date de lege în
competenţa lui."
In opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 21 şi 24.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 402 alin. 2 din
Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, exemplu fiind Decizia nr. 668 din
30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437
din 26 iunie 2009. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că accesul la justiţie nu
presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte
justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa
instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau
extraordinare de atac, sunt de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de
procedură. Reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la
totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de
legislaţiile naţionale, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un
recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede
la un grad de jurisdicţie.
Totodată, art. 21 din Constituţie nu precizează că
accesul liber la justiţie implică întotdeauna dreptul de a exercita atât calea
de atac a apelului, cât şi a recursului, situaţie în care exercitarea
cumulativă a ambelor căi de atac împotriva unei hotărâri nu constituie un
criteriu de constituţionalitate.
In ceea ce priveşte celelalte prevederi criticate,
Curtea, prin Decizia nr. 288 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 724 din 11 august 2004, a reţinut că dispoziţiile
art. 578-5801, cuprinse în secţiunea Codului de procedură civilă
referitoare la predarea silită a bunurilor imobile, şi prevederile art. 7 lit.
i) din Legea nr. 188/2000 instituie norme de procedură ce trebuie respectate de
către debitorul obligaţiei de predare a imobilului, respectiv atribuţiile
executorului judecătoresc căruia i-a fost încredinţată executarea silită.
Aceste norme determină cadrul legal de exercitare a drepturilor părţilor şi
reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu
interese contrare. De asemenea, Curtea a reţinut că, potrivit art. 126 alin.
(2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de
judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut,
desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului
constituţional. Or, sub acest aspect, textele de lege criticate satisfac
exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu
prevederile Legii fundamentale.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 402 alin. 2 şi art. 578-5801 din Codul de
procedură civilă, precum şi ale art. 7 lit. i) din Legea nr. 188/2000 privind
executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Gavril Todean, Cornelia Todean
şi Tudora Groseanu în Dosarul nr. 8.159/303/2009 al Judecătoriei Sectorului 6
Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu