DECIZIE Nr. 76
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 175 din 13 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Florin Pană în Dosarul nr. 1.402/2006
al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, invocând jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.402/2006, Curtea
de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze
cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Florin Pană în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
îngrădeşte liberul acces la justiţie, deoarece „nu conferă instanţei
posibilitatea de a constata nelegalitatea sau netemeinicia soluţiei procurorului
sub aspectul reţinerii existenţei elementelor infracţiunii [...]". Astfel, în situaţia aprecierii
temeiniciei plângerii formulate de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea
urmăririi penale sub aspectul temeiului care a fundamentat soluţia contestată,
nu se oferă instanţei de judecată o altă opţiune decât aceea de a conferi
petentului calitatea de învinuit. Se arată că, „în aceste circumstanţe, este de
acceptat posibilitatea abstractă conferită procurorului reînvestit în cazul
admiterii unei astfel de plângeri de a dispune trimiterea în judecată a
persoanei care a formulat plângerea", ceea ce echivalează cu o înrăutăţire
a situaţiei în propria cale de atac.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că „nimic nu
opreşte instanţa sesizată de către persoana cu privire la care s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală [...], în situaţia în care consideră că temeiul în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală nu este cel corect, ca, admiţând plângerea, să dispună ori
trimiterea cauzei la procuror în vederea redeschiderii urmăririi penale,
arătând în hotărâre motivul pentru care a admis plângerea şi indicând faptele
şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de
probă, pentru clarificarea deplină a stării de fapt şi stabilirea vinovăţiei
sau nevinovăţiei petentului, ori să reţină cauza spre rejudecare sub acest aspect".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile
legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării sale prin
Incheierea din 6 septembrie 2006, dispoziţiile art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală au
fost modificate prin art. I pct. 139 din Legea nr.
356/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 677 din 7 august 2006 (intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României),
păstrându-se însă soluţia legislativă de principiu criticată de autorul
excepţiei.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra art.
2781 alin. 8 din Codul de procedură penală în actuala redactare, potrivit
căreia: „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:
a) respinge plângerea, prin sentinţă, ca tardivă sau
inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată, menţinând rezoluţia sau ordonanţa
atacată;
b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat
să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată
faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace
de probă;
c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează
rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt
suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit,
dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se
în mod corespunzător."
In motivarea excepţiei se invocă încălcarea art. 21 din Constituţie, privind Accesul
liber la justiţie, precum şi a art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 alin. 8 din
Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de
contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea
fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel,
prin deciziile nr. 859 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 17 ianuarie 2007, nr. 228 din 7 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, şi nr. 508 din 18 noiembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.135 din
1 decembrie 2004, Curtea a respins ca neîntemeiate
excepţiile de neconstituţionalitate, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, care să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele
deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Florin Pană în Dosarul nr. 1.402/2006
al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta