DECIZIE Nr. 76*) din 13 iulie 1994
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 10 din 20 ianuarie 1995
*) A se vedea si Decizia nr. 119 din 16 noiembrie 1994.
Mihai Constantinescu - presedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecator
Ioan Muraru - judecator
Ioan Griga - procuror
Constantin Burada - magistrat-asistent
Pe rol pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
art. 32 alin. 1 lit. a) si c) si ale alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr.
26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea, invocata de inculpatii
Schiopu Toader si Gurgu Ion in Dosarul nr. 3176/1993 al Judecatoriei
Targoviste, judetul Dambovita.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 5 iulie 1994, concluziile
partilor si ale reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate in
incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru
deliberare, a aminat pronuntarea pentru 13 iulie 1994.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Dambovita au fost
trimisi in judecata inculpatii Schiopu Toader si Gurgu Ion pentru savarsirea
infractiunii prevazute de art. 32 alin. 1 lit. a) si c), combinat cu alin. 2
lit. a) si b) din Legea nr. 26/1976 privind economia vanatului si vanatoarea,
cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 3176/1993 al Judecatoriei Targoviste.
La termenul din 12 octombrie 1993, inculpatii au ridicat exceptia de
neconstitutionalitate a textelor de lege in temeiul carora au fost trimisi in
judecata, sustinind ca acestea contravin dispozitiilor art. 22 alin. (2), art.
37 alin. (1) si art. 135 din Constitutie si, in consecinta, sunt abrogate
potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
Judecatoria Targoviste, prin Incheierea din 12 octombrie 1993, a sesizat
Curtea Constitutionala cu solutionarea exceptiei, fara insa a-si exprima opinia
in legatura cu aceasta, ceea ce a dus la restituirea ei.
Conformandu-se art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Judecatoria
Targoviste a sesizat din nou Curtea Constitutionala prin Incheierea din 22
martie 1994. In opinia exprimata, instanta apreciaza ca exceptia nu este
intemeiata, textele de lege contestate fiind in concordanta cu prevederile
constitutionale. Se arata ca animalele si pasarile salbatice, in baza dreptului
de accesiune prevazut de art. 503 din Codul civil, devin proprietatea celor pe
ale caror terenuri se afla. In speta, vinatul, asupra caruia inculpatii au
tras, apartine proprietarului fondului - domeniul public - potrivit art. 5 din
Legea nr. 18/1991, astfel incat nu sunt incidente prevederile art. 49 alin. (1)
din Constitutie. Se considera ca si in situatia in care vinatul s-ar fi aflat
pe un teren proprietate privata, dispozitiile Legii nr. 26/1976 sunt
constitutionale deoarece, conform art. 134 alin. (2) lit. e) din Constitutie,
statul este obligat sa asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator,
precum si mentinerea echilibrului ecologic, iar potrivit art. 41 alin. (6) din
legea fundamentala, dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor
privind protectia mediului.
Deoarece instanta apreciaza ca dispozitiile atacate, anterioare
Constitutiei, sunt constitutionale, Curtea Constitutionala este competenta sa
se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate.
In baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de
vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Guvernul apreciaza ca exceptia este nefondata, deoarece dispozitiile legale
atacate nu contravin Constitutiei. Astfel:
- art. 22 alin. (2) din Constitutie interzice pedepsele inumane ori
degradante, nu orice pedeapsa care este rezultatul unei masuri sanctionatoare
luate de societate impotriva celor care au incalcat ordinea de drept;
- art. 37 alin. (1) din Constitutie garanteaza dreptul de asociere libera
in partide, sindicate si in alte forme de asociere, dar nu in scopul savarsirii
de infractiuni;
- art. 49 din Constitutie lasa posibilitatea existentei unei legi de
restrangere in scopuri bine precizate, printre care si apararea ordinii
publice;
- art. 41 alin. (6) din Constitutie prevede ca dreptul de proprietate
obliga, intre altele, la respectarea sarcinilor privind protectia mediului, si
deci nu se poate pretinde ca reglementarea modului de efectuare a vanatorii,
indiferent daca terenul este proprietate publica sau privata, ar fi
neconstitutionala.
Camera Deputatilor si Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
judecatorului-raportor, concluziile orale ale partilor si ale reprezentantului
Ministerului Public, precum si concordanta dintre textele legale, a caror
constitutionalitate a fost contestata, si dispozitiile Constitutiei, retine
urmatoarele:
Potrivit art. 32 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 26/1976
"Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3
ani sau cu amenda de la 3.000 la 15.000 lei uciderea, ranirea sau capturarea
vanatului, cautarea, pindirea, urmarirea, haituirea sau orice alta activitate
ce constituie vanatoare, in scopul uciderii sau capturarii acestuia, daca fapta
este savarsita:
a) fara permis sau autorizatie;
b) asupra animalelor a caror vinare este interzisa", iar la alin. 1
lit. a) si b) se precizeaza: "Faptele prevazute in alineatul precedent se
pedepsesc cu inchisoare de la un an la 4 ani, daca sunt savarsite:
a) in timpul noptii;
b) de doua sau mai multe persoane impreuna".
Se sustine, in primul rand, ca aceste dispozitii legale ar fi contrare art.
22 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "nimeni nu poate fi supus
torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori
degradant", aratandu-se ca "pedepsirea unui cetatean ca a ucis un
animal salbatic este inumana, degradanta, discriminatorie, in defavoarea
speciei umane". Constitutia Romaniei a inscris dispozitia mai sus citata,
corelata cu prevederea de la alin. (1) care consacra dreptul la viata si la
integritate fizica si psihica, asigurand concordanta cu importante instrumente
juridice internationale: Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art. 5),
Pactul International cu privire la Drepturile Civile si Politice (art. 7),
Conventia impotriva torturii si altor pedepse ori tratamente cu cruzime,
inumane sau degradante (art. 1 si art. 16). In acelasi sens sunt si
dispozitiile art. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, ratificata, recent de Parlamentul Romaniei prin
Legea nr. 30/1994. Dar, interzicerea torturii si a pedepselor sau tratamentelor
inumane ori degradante nu inseamna nicidecum oprirea aplicarii sanctiunilor
legale in cazul savarsirii unei infractiuni. Mai mult, dupa cum se arata in
art. 16 pct. 1 din conventia impotriva torturii, termenul tortura "nu se
refera la durerea ori suferintele rezultand exclusiv din sanctiuni legale,
inerente acestor sanctiuni sau ocazionate de ele". Asa fiind, sustinerea
ca textele legale atacate ar fi contrare dispozitiilor art. 22 alin. (2) din
Constitutie este vadit neintemeiata.
Textele din Legea nr. 26/1976 atacate nu contravin nici prevederilor art.
37 alin. (1) din Constitutie, in conformitate cu care "Cetatenii se pot
asocia liber in partide politice, in sindicate si in alte forme de
asociere". Este de notorietate ca vanatorii erau constituiti inainte de
decembrie 1989 in Asociatia generala a vanatorilor si pescarilor sportivi si ca
in prezent sunt mai multe astfel de asociatii. De altfel, inculpatii sunt
membrii ai unei asemenea asociatii si deci nu acest aspect este avut in vedere.
Faptul ca art. 32 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 26/1976 prevede o sanctiune mai
grava pentru ipoteza in care infractiunile mentionate in alin. 1 al aceluiasi
articol sunt savarsite "de doua sau mai multe persoane impreuna" nu
contravine art. 37 alin. (1) din Constitutie care, desigur, nu are in vedere
asocierea in scopul savarsirii de infractiuni, ci vizeaza asociatii cu scopuri
politice, religioase, culturale etc., in care cetatenii sa-si poata exprima in
mod liber gindurile, credintele etc.
Nu este intemeiata nici sustinerea ca textele legale atacate sunt in
contradictie cu art. 135 din Constitutie. Sesizarea nu precizeaza care anume
dispozitie din art. 135 este socotita a intra in conflict cu textele din Legea
nr. 26/1976 atacate, dar din dezvoltare rezulta ca sunt avute in vedere
prevederile art. 135 alin. (4), care stabilesc bunurile ce fac obiectul
exclusiv al proprietatii publice, sustinindu-se ca animalele salbatice nu fac
parte din aceasta categorie si deci vinarea lor nu poate fi sanctionata. In
analiza problemei nu intereseaza felul proprietatii, deoarece nici proprietatea
publica si nici proprietatea privata nu implica in mod automat liberalizarea
vanatorii. Continutul si limitele dreptului de proprietate se stabilesc,
potrivit art. 41 alin. (1) din Constitutie, prin lege, iar alin. (6) din
acelasi articol stabileste chiar el o limita, prevazand ca dreptul de
proprietate obliga, intre altele, la respectarea sarcinilor privind protectia
mediului. De asemenea, in temeiul art. 134 alin. (2) lit. e) din Constitutie,
statul trebuie sa asigure refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum
si mentinerea echilibrului ecologic. Asa fiind, stabilirea unor reguli privind
economia vanatului si vanatoarea, inclusiv a unor sanctiuni in caz de
nerespectare a lor, nu poate fi privita ca neconstitutionala.
Fata de cele de mai sus, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie
respinsa.
Vazand si dispozitiile art. 13 alin. (1) lit. A.c) si ale art. 25 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate privind dispozitiile art. 32
alin. 1 lit. a) si c) si ale alin. 2 lit. a) si b) din Legea nr. 26/1976 cu
privire la economia vanatului si vanatoarea, invocata de catre Schiopu Toader,
domiciliat in Targoviste, str. Belsugului, bloc 61D, et. 2 ap. 11, si de catre
Gurgu Ion, domiciliat in Targoviste, str. Evolutiei, bloc 18D, et. 2, ap. 5, in
cauza ce formeaza obiectul Dosarului nr. 3176/1993 aflat pe rolul Judecatoriei
Targoviste.
Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica la 13 iulie 1994.
PRESEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Constantin Burada