DECIZIE Nr.
753 din 31 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societatile comerciale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 10 din 8 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990
privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Bucureşti Turism" - S.A. în Dosarul nr. 6.381/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, apreciind că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 6.381/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 133 alin. (2) din Legea
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect
cererea de suspendare, prin ordonanţă preşedinţială, a executării unei hotărâri
emise de Adunarea generală extraordinară a acţionarilor Societăţii Comerciale
„Bucureşti Turism" - S.A.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că alin. (2) al art. 133 aduce atingere
următoarelor prevederi constituţionale: art. 20 alin. (2), deoarece nu
îndeplineşte „condiţiile esenţiale ale clarităţii şi previzibilităţii
legii", consacrate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
şi care, „în temeiul art. 20 din Constituţia României, au aplicabilitate
directă în dreptul intern"; art. 21, întrucât, „neoferind criterii
suficiente pentru obligarea
reclamantului la plata cauţiunii, legiuitorul ştirbeşte posibilitatea de
exercitare a controlului judiciar efectiv asupra hotărârii pronunţate în primă
instanţă" şi art. 44 alin. (2) teza întâi, deoarece „judecătorul nu este
obligat să ţină seama de niciun criteriu la dispunerea, pe calea ordonanţei
preşedinţiale, a suspendării hotărârii adunării generale".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens arată că prin textul de lege criticat „nu se aduce atingere
principiului egalităţii protecţiei dreptului de proprietate", acesta
constituind de fapt o normă adoptată în „scopul evitării producerii unor
prejudicii, prin adoptarea unor hotărâri contrare legii sau actului constitutiv
al societăţii".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, invocând şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind
societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, care au
următorul cuprins:
- Art. 133 alin. (2): „Preşedintele,
încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 20 alin. (2) din Legea fundamentală privind
prioritatea reglementărilor internaţionale referitoare la drepturile
fundamentale ale omului, la care România este parte, în raport cu
reglementările interne, în situaţia neconcordanţei dintre acestea, art. 21
privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind
garantarea şi ocrotirea, în mod egal, de către lege, a proprietăţii private.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005. S-a reţinut că prevederile art. 133
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt norme de procedură a căror stabilire este,
potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa
autorităţii legiuitoare. Totodată, Curtea a mai reţinut că textul criticat
permite instanţei de judecată ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, să
aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a
hotărârii contestate adoptate de adunarea generală a acţionarilor şi să
stabilească o cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau
exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii
constituie o garanţie, în sensul că, în urma respingerii acţiunii în anulare a
hotărârilor luate de adunarea generală a acţionarilor, partea interesată va
putea cere şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii
executării hotărârii respective. In consecinţă, Curtea a constatat că nu sunt
încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi.
De asemenea, prin Decizia nr. 107 din 14 februarie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că
nici critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 133 din Legea nr.
31/1990, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, nu poate fi
reţinută, deoarece prin procedura reglementată de art. 133 din Legea nr.
31/1990 este posibilă, în calea de atac a recursului, examinarea ordonanţei de
suspendare, atât sub aspectul legalităţii, cât şi al temeiniciei.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în
esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în cauza de faţă.
In sfârşit, Curtea constată că prevederile art. 20
alin. (2) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 133 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bucureşti Turism"
- S.A. în Dosarul nr. 6.381/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu