DECIZIE Nr.
752 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 538 din 16 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Marian Bostan şi Maria Bostan în Dosarul nr.
9.569/118/2007 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
Curţii că părţile Marin Păvăloiu şi Mioara Păvăloiu au depus la dosarul cauzei
concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale
în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 9.569/118/2007, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Marian
Bostan şi Maria Bostan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că reglementarea nulităţii recursului în cazul
nemotivării lui în termen îl privează pe recurent de dreptul la un proces
echitabil şi de dreptul de a-şi apăra interesele într-o cale de atac efectivă.
Se arată că, în situaţia recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate
fără drept de apel, precum şi în cazul calificării căii de atac ca fiind
recurs, ar trebui să se aplice
procedura prevăzută în art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în
sensul ca motivele de recurs să poată fi depuse până la prima zi de înfăţişare.
In cauză, în dispozitivul hotărârii pronunţate de instanţa de fond, s-a
menţionat „cu apel în 15 zile de la comunicare". Instanţa învestită cu
apelul declarat împotriva acestei hotărâri a calificat calea de atac ca fiind
recurs şi a pus în discuţia părţilor nulitatea recursului pentru nemotivarea în
termen, situaţie care a determinat ridicarea prezentei excepţii de
neconstituţionalitate.
Tribunalul Constanţa - Secţia civilă consideră că „situaţia calificării căii de atac ca fiind recursul
şi mai apoi constatarea nulităţii căii de atac pentru nemotivarea lui în termen
este de natură să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie, în
condiţiile în care recursul este conceput ca un ultim nivel de jurisdicţie în
care părţile îşi mai pot apăra drepturile lor". Se arată că ar trebui ca
în aceste situaţii să se prevadă posibilitatea depunerii motivelor de recurs
până la prima zi de înfăţişare ce urmează termenului în care s-a statuat asupra
calificării căii de atac.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional. Se face referire şi la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie şi se arată că accesul liber ia
justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate
gradele de jurisdicţie. Acest drept poate fi supus unor condiţionări de fond şi
de formă, iar existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă,
pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat
internaţional la care România este parte.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile
legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul
cuprins: „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu
excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2."
Aceste dispoziţii sunt considerate ca fiind
neconstituţionale în raport cu prevederile constituţionale ale art. 21 alin.
(3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul
la apărare, precum şi cu cele ale art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un
recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai făcut obiect al
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din
Legea fundamentală şi la aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză.
Astfel, prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006,
Curtea a statuat, în esenţă, că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor
de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora,
forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la
care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate
şi altele de acelaşi gen,
fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau
principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. Astfel, Curtea de la
Strasbourg, în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că
dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit
admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui
recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se
bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere. Pentru aceste
motive nu poate fi reţinută critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 21
alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, precum şi celor ale art. 13 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
De asemenea, prin Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007,
Curtea a statuat că nu poate să constate, aşa cum solicită autorul excepţiei,
incidenţa dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în
locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Recalificarea căii de atac
din apel în recurs şi, în consecinţă, respingerea recursului ca fiind lovit de
nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie
o problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce ţine de resortul
instanţelor judecătoreşti, iar nu de cel al instanţei de contencios
constituţional.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia pronunţată anterior de
Curte, cât şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Marian Bostan şi Maria Bostan în Dosarul nr. 9.569/118/2007 al Tribunalului
Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta