DECIZIE   Nr. 751 din 26 octombrie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 1 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 940 din 21 noiembrie 2006

Ioan Vida                               - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Şerban Viorel Stănoiu           - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Ion Tiucă                               - procuror

Doina Suliman                       - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ioan Speianu în Dosarul nr. 1.360/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 5 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.360/2006, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ioan Speianu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 161 din Legea nr. 51/1995 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15, ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 20, precum şi celor ale art. 41 alin. (1). In acest sens, arată că textul de lege criticat reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă, pe criteriul vârstei, ceea ce este o discriminare de natură a încălca art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, autorul excepţiei apreciază că art. 161 din Legea nr. 51/1995 limitează accesul la profesia liberală a avocaturii, fără a avea la bază nici un motiv special, ceea ce încalcă art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie. Autorul excepţiei invocă în susţinerea acesteia şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 45 din 2 mai 1995, prin care Curtea a constatat că stabilirea unei incompatibilităţi între exercitarea profesiei de avocat şi calitatea de pensionar pentru limită de vârstă încalcă art. 16 din Constituţie, fiind o discriminare în defavoarea pensionarului pentru limită de vârstă.

Instanţa de judecată apreciază că textul de lege criticat este neconstituţional în raport cu prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (1).

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată  preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. In acest sens, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 513 din 20 iunie 2006.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, care au următorul conţinut: „Persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primită în profesia de avocat poate solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care face parte."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15, privind universalitatea legii, ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, ale art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi ale art. 41 alin. (1), referitoare la neîngrădirea dreptului la muncă.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.  161  din  Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.

Cu acel prilej Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 51/1995 instituie o condiţie suplimentară pentru primirea în profesia de avocat, profesie liberală, a persoanelor care au atins o anumită vârstă şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru a fi primite în profesia de avocat, şi anume de a solicita aceasta cu cel puţin 5 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare în sistemul de pensii şi asigurări sociale din care fac parte. Curtea a constatat că această condiţie suplimentară are în vedere, în mod exclusiv, un criteriu de vârstă, criteriu care nu poate constitui o justificare obiectivă şi raţională cu privire la diferenţa de tratament juridic ]a care este supusă o anumită categorie de persoane. In acest context aplicarea unui astfel de criteriu încalcă principiul egalităţii consacrat de textul art. 16 alin. (1) din Constituţie, chiar dacă art. 4 alin. (2) din Constituţie nu include în mod expres vârsta în cadrul principiilor de nediscriminare. De altfel, enumerarea cuprinsă în art. 4 alin. (2) din Constituţie are un caracter enunţiativ şi nicidecum unul limitativ, având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Constituţie, raportate la art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi ale art. 2 pct. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, potrivit cărora exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute să fie asigurată fără nici o discriminare ce ar putea rezulta din „orice altă situaţie"pe lângă criteriile de nediscriminare expres enumerate. In continuare Curtea a constatat că, deşi instituirea unor condiţii pentru primirea în profesia de avocat reprezintă opţiunea legiuitorului, astfel de condiţii nu pot fi impuse cu scopul de a discrimina o anumită categorie de persoane - a persoanelor deja pensionate pentru limită de vârstă sau a celor care au mai puţin de 5 ani până la împlinirea vârstei de pensionare - în raport cu celelalte categorii de persoane, fără a exista vreo justificare raţională şi obiectivă.

Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale", astfel încât excepţia de neconstituţionalitate a art. 161 din Legea nr. 51/1995 este inadmisibilă.

Deoarece actul de sesizare a Curţii Constituţionale este din 5 iunie 2006, deci anterior deciziei de admitere din 20 iunie 2006, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 161 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Ioan Speianu în Dosarul nr. 1.360/2006 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman