DECIZIE Nr. 75
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, precum si a dispozitiilor art. 106 3 alin.
(1) lit. b), e), f) si h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si
drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 122 din 19 februarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 1063 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Noll Media"
- S.R.L. din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, în Dosarul nr. 3.793/3/2005 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.793/3/2005, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 1063 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Noll Media" - S.R.L. din comuna
Voluntari, judeţul Ilfov.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin instituirea unor taxe de timbru
substanţiale, raportate la valoarea prejudiciului, în cazul cererilor
evaluabile în bani, şi a unor taxe simbolice, unice indiferent de valoare, în
cazul cererilor în domeniul drepturilor de autor, se încalcă principiul
constituţional statuat în alin. (2) al art. 16 din Constituţie, potrivit căruia
„nimeni nu este mai presus de lege".
In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 1063 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996, autorul
susţine că acestea împiedică
accesul liber la exercitarea unor activităţi economice cu produse neprohibite
de la circulaţia liberă pe piaţă - înregistrări audiovizuale, în măsura în care
condiţionează comercializarea acestora de eliberarea unei autorizaţii din
partea producătorului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5
lit. a) din Legea nr. 146/1997 ca neîntemeiată, raţiunea legiuitorului în
reglementarea unor taxe de timbru speciale fiind legată de protecţia specială
de care beneficiază proprietatea intelectuală şi apărarea acestei categorii de
drepturi.
Cu privire la neconstituţionalitatea art. 1063 alin. (1) lit.
b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 în raport cu dispoziţiile art. 45 din
Constituţie, se arată că libertatea economică este circumscrisă exercitării în
condiţiile prevăzute de lege, astfel că producătorul de opere audiovizuale este
în drept să autorizeze sau să interzică distribuirea copiilor de pe propriile
sale înregistrări, fără a îngrădi în acest mod accesul liber la desfăşurarea
unei activităţi economice sau libera iniţiativă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale
invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările
ulterioare, care au următorul conţinut: „Cererile formulate în domeniul
drepturilor de autor şi de inventator se taxează după cum urmează:
a) cereri pentru recunoaşterea dreptului de autor şi
a celor conexe, pentru constatarea încălcării acestora şi repararea
prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor şi a sumelor cuvenite pentru
opere de artă, precum şi pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii
producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea reparării acestora - 39
lei;".
De asemenea, sunt criticate şi dispoziţiile art. 1063 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, care prevăd: „(1) Producătorul unei
înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de
a interzice următoarele: [...]
b) distribuirea originalului sau a copiilor
propriilor înregistrări audiovizuale; [...]
e) importul, în vederea comercializării pe piaţa
internă, a propriilor înregistrări audiovizuale;
f) radiodifuzarea şi comunicarea publică a
propriilor înregistrări audiovizuale; [...]
h) retransmiterea prin cablu a propriilor
înregistrări audiovizuale."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) privitoare
la egalitatea în drepturi şi ale art. 45 referitoare la libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Referitor la critica dispoziţiilor art. 5 lit. a) din
Legea nr. 146/1997 raportate la principiul constituţional statuat în alin. (2)
al art. 16, potrivit căruia „nimeni nu este mai
presus de lege", Curtea constată că
prevederile legale criticate nu aduc atingere principiului egalităţii în
drepturi, fiind aplicabile tuturor persoanelor vizate prin ipoteza normei. Sub
aspectul cuantumului taxelor judiciare de timbru pentru acţiunile şi cererile
introduse la instanţele judecătoreşti, Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu
prin Decizia nr. 422/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, arătând
că regula de bază în materia impozitelor şi taxelor, prevăzută de legislaţia
fiscală, care decurge din dispoziţiile art. 56 alin. (1) din Constituţie,
potrivit cărora „Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin
taxe, la cheltuielile publice", este aceea că pentru anumite
activităţi desfăşurate de instituţiile publice se datorează taxe de timbru,
care au rolul de contribuţie la cheltuielile publice. Stabilirea modalităţii de
plată a taxelor de timbru, ca de altfel şi a cuantumului lor, este însă o
opţiune a legiuitorului, ce ţine de politica legislativă fiscală.
Astfel, Curtea constată că instituirea diferenţiată a
cuantumului taxelor judiciare de timbru după cum obiectul acestora este sau nu
este evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege, nu constituie o discriminare sau o atingere
adusă acestui principiu constituţional. Potrivit art. 139 alin. (1) din
Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de
stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin
lege", fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească
diferenţiat modalitatea de plată a taxelor judiciare de timbru, fără ca prin
aceasta să se aducă atingere principiului egalităţii în drepturi.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1063 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996, Curtea
reţine că producătorul unei înregistrări audiovizuale este acea persoană fizică
sau juridică, care, potrivit art. 1061 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, are iniţiativa, furnizează
mijloacele tehnice şi financiare necesare şi îşi asumă responsabilitatea
organizării şi realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor
secvenţe de imagini în mişcare, însoţite ori nu de sunet. In urma realizării
unei înregistrări audiovizuale, producătorul dobândeşte dreptul patrimonial
exclusiv de a autoriza sau de a interzice o serie de activităţi referitoare la
reproducerea, distribuirea sau punerea la dispoziţia publicului a propriilor
înregistrări, pe o durată de 50 de ani, potrivit art. 1064 din Legea nr. 8/1996.
Curtea observă că dispoziţiile Legii nr. 8/1996 au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 15 din
22 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Curtea a
constatat că, în considerarea specificului economiei de piaţă, statul nu mai
este deţinătorul exclusiv al tuturor pârghiilor economice, rolul său fiind
limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar
pentru derularea activităţii agenţilor economici, ceea ce implică adoptarea
unor reglementări restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectării
drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Domeniul reglementat de Legea
nr. 8/1996 este un domeniu a cărui importanţă socială este evidentă, fiind
necesară în consecinţă intervenţia statului, pe de o parte, pentru asigurarea
protecţiei creatorilor de opere şi a titularilor de drepturi conexe, precum şi,
pe de altă parte, pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarul acestora
- publicul consumator. Aceste două finalităţi nu pot fi atinse în lipsa unui
acord între reprezentanţii titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor
conexe şi reprezentaţii utilizatorilor, de exemplu, reprezentanţii societăţilor
comerciale de radio sau televiziune.
In acest context, obligaţia utilizatorilor de a obţine
autorizarea legală din partea producătorilor pentru a comercializa
înregistrările audiovizuale realizate de aceştia, precum şi obligaţia de a
plăti remuneraţia aferentă reprezintă modalităţi de valorificare a dreptului
patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor
acestor drepturi.
Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica referitoare
la încălcarea prevederilor art. 45 din Constituţie referitoare la libertatea
economică, exercitarea accesului liber la o activitate economică fiind
garantată în condiţiile specifice fiecărui domeniu, prevăzute de lege.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, precum şi a dispoziţiilor art. 1063 alin. (1) lit. b), e), f) şi h) din Legea nr. 8/1996 privind
dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Noll Media" - S.R.L. din comuna Voluntari, judeţul Ilfov, în
Dosarul nr. 3.793/3/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu