DECIZIE Nr. 75 din 5 mai 1998
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4
teza a doua din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 256 din 8 iulie 1998
Ioan Muraru - presedinte
Costica Bulai - judecator
Mihai Constantinescu - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Victor Dan Zlatescu - judecator
Paula C. Pantea - procuror
Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent
Pe rol, solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul de
pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 1.066/1997 al Curtii Supreme
de Justitie - Sectia civila. Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din
data de 28 aprilie 1998, fiind consemnate in incheierea din aceeasi data, cand
Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru
data de 5 mai 1998.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 decembrie 1997, Curtea Suprema de Justitie - Sectia
civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila, invocata de
Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie in Dosarul nr. 1.066/1997,
aflat pe rolul acelei instante.
In sustinerea exceptiei se arata ca, intrucat declararea recursului in
anulare constituie, potrivit art. 130 din Constitutie, "o prerogativa ce
apartine exclusiv procurorului general ca reprezentant al Ministerului Public,
apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de catre
initiatorului ei, conform art. 330^4 teza intai din Codul de procedura civila,
sa reprezinte un exercitiu al aceleiasi atributii, la indemana aceluiasi
subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea,
se apreciaza ca dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura
civila, care "permit partilor in proces sa ceara continuarea unei cai de
atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze si care apartine in
exclusivitate unei autoritati publice, apar ca neconstitutionale, deoarece
transfera in competenta partilor litigante atributii care, potrivit art. 130
din Constitutie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public si se
exercita numai prin procurori constituiti in parchete".
Se apreciaza, de asemenea, ca, desi art. 16 alin. (1) din Constitutie
priveste egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, nu
are in vedere egalitatea si tratamentul juridic al acestora in raport cu cea
care se aplica autoritatilor publice si nici preluarea de catre cetateni a
atributiilor ce revin respectivelor autoritati.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, potrivit dispozitiilor art. 23 alin.
(4) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta arata ca aceasta nu este
intemeiata, textul art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila fiind
constitutional. Instanta apreciaza insa ca sesizarea Curtii Constitutionale se
impune, deoarece solutionarea exceptiei este determinanta pentru cauza, iar
Curtea, in privinta constitutionalitatii art. 330^4 teza a doua din Codul de
procedura civila, nu si-a spus cuvantul printr-o decizie publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei.
In aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, s-au
solicitat punctele de vedere ale presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului si Guvernului.
In punctul sau de vedere, Guvernul arata ca exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de
procedura civila nu este intemeiata, asa cum s-a stabilit in mod constant in
practica Curtii Constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului si dispozitiile
legale atacate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992,
republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate si a fost legal sesizata, in conformitate cu dispozitiile
art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 330^4 din Codul de procedura civila, "pana la inchiderea
dezbaterilor, procurorul general isi poate retrage motivat recursul in anulare.
In acest caz, partile in proces pot cere continuarea judecatii".
Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin exceptia de
neconstitutionalitate, Curtea pronuntandu-se, pentru prima oara, prin Decizia
nr. 73 din 4 iunie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 255 din 22 octombrie 1996, in sensul ca dispozitiile sale sunt
constitutionale. In considerentele acestei decizii s-a retinut ca "art.
330^4 din Codul de procedura civila arata conditiile in care procurorul general
isi poate retrage recursul in anulare si consacra, totodata, dreptul partilor
din proces de a starui pentru continuarea judecatii. Or, prin aceste prevederi
nu poate fi pusa in discutie nici o situatie conflictuala cu dispozitiile
Constitutiei". Decizia nu a fost atacata cu recurs in ceea ce priveste
dispozitiile art. 330^4, astfel incat ea a ramas definitiva.
Faptul ca intregul text a fost declarat constitutional nu a impiedicat
partile, in alte cauze, sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a aceluiasi
text, Curtea mentinand prin deciziile pronuntate aceeasi solutie de
constitutionalitate, intrucat nu au intervenit elemente noi care sa faca necesara
reconsiderarea practicii sale.
Cu privire la dispozitiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura
civila, Curtea s-a pronuntat prin deciziile nr. 67 si nr. 68 din 16 aprilie
1998, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 195 din 26 mai
1998, respingand aceasta exceptie.
Pentru a se pronunta aceasta solutie s-a retinut, in esenta, ca textele
care reglementeaza recursul in anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din
Codul de procedura civila, nu contravin prevederilor art. 125 si 128 din
Constitutie, deoarece faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de
catre procurorul general este continuata, in caz de renuntare a acestuia, la
cererea uneia dintre parti, nu este o problema de constitutionalitate, ci de
optiune legislativa care nu poate fi cenzurata de justitia constitutionala.
Motivele invocate prin exceptia de fata nu sunt de natura sa duca la o
reconsiderare a practicii Curtii.
De aceea, avand in vedere ca, fata de solutiile pronuntate prin deciziile
sus-mentionate, nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
practicii jurisdictionale a Curtii, urmeaza ca exceptia privind dispozitiile
art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila sa fie respinsa.
Fata de considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art.
23 din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 330^4 teza
a doua din Codul de procedura civila, invocata de Parchetul de pe langa Curtea
Suprema de Justitie in Dosarul nr. 1.066/1997 al Curtii Supreme de Justitie -
Sectia civila.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 5 mai 1998.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat asistent,
Carmen Daniela Manea