DECIZIE Nr.
748 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sanatatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 470 din 8 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dionisie Lefter în
Dosarul nr. 663/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 7 decembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 663/45/2009, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios
administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. I pct. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii".
Excepţia a fost ridicată de Dionisie Lefter într-o
cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de
anulare a unui act administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate dispun şi pentru
trecut, nu numai pentru viitor, deoarece au ca efect modificarea unui contract
de management încheiat prin voinţa părţilor, anterior apariţiei Ordonanţei de urgenţă
a Guvernului nr. 69/2009. Faţă de vechea redactare a art. 178 alin. (2) din
Legea nr. 95/2006, modificările introduse prin această ordonanţă de urgenţă
conţin condiţii discriminatorii, în totală contradicţie cu expunerea de motive
care a stat la baza adoptării Legii nr. 95/2006, care nu reprezintă un
beneficiu relevant de selecţie pentru îndeplinirea funcţiei de manager al unui
spital şi care restrâng totodată baza de selecţie a candidaţilor pentru această
funcţie. Astfel, se arată că activitatea de management impune o serie de
cunoştinţe şi abilităţi care ţin, mai degrabă, de o anumită pregătire
profesională specializată, cum ar fi cea de manager de profesie, şi nu de o
anumită calificare ca „medic primar" sau „cadru didactic universitar".
Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios
administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate „este fondată, întrucât este dreptul suveran al
autorităţii care are responsabilitatea organizării serviciului public medical
să stabilească criterii de selecţie şi de performanţă care să-i permită
angajarea unor manageri care, prin pregătirea şi calităţile lor, să-i dea şi
siguranţa că vor gestiona în cele mai bune condiţii patrimoniul şi activitatea
unităţilor spitaliceşti, dreptul de dispoziţie al organizatorului sistemului
public medical înscriindu-se în limitele prerogativelor recunoscute lui prin
art. 44 din Constituţia României şi art. 480 din Codul civil".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Guvernul, în punctul
său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este
inadmisibilă, deoarece argumentaţia autorului excepţiei nu reprezintă
veritabile critici de neconstituţionalitate, ci se bazează, în principal, pe
circumstanţele specifice litigiului dedus judecăţii, asupra cărora numai instanţa
de judecată, şi nu Curtea Constituţională, se poate pronunţa. Totodată, se
arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 respectă condiţiile
impuse de art. 115 alin. (4) din Constituţie, în sensul că Guvernul poate
reglementa, prin ordonanţă de urgenţă, domenii ce aparţin legilor organice.
Dispoziţiile de lege criticate se aplică pentru viitor, astfel cum prevede art.
II alin. (1) teza întâi din ordonanţa de urgenţă examinată, iar autorul
excepţiei nu precizează în ce constă contrarietatea acestora faţă de
prevederile constituţionale ale art. 53 invocate.
Avocatul Poporului, în
punctul său de vedere, consideră că prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 sunt constituţionale. Acestea dispun pentru
viitor, urmând a-şi găsi aplicarea de la data intrării în vigoare a actului
normativ criticat şi nici nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi fundamentale, ci instituie unele condiţii pentru
exercitarea funcţiei de manager sau manager interimar al unui spital.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie,
în realitate, dispoziţiile art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind
reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum au fost modificate prin art.
I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea
şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie
2009. Ulterior ridicării prezentei excepţii, textul legal criticat a fost
modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 91/2010 privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010. Textul legal criticat are, în
prezent, următorul conţinut:
- Art. 178 alin. (2): „(2) Managerul persoană fizică
sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie
absolvent al unei instituţii de învăţământ superior şi să îndeplinească una
dintre următoarele condiţii:
a) să fie absolvent al unor cursuri de
perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul
Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii;
b) să fie absolvent al unui masterat sau doctorat
în management sanitar, economic sau administrativ organizat într-o instituţie
de învăţământ superior acreditată, potrivit legii."
In opinia autorului excepţiei textul de lege criticat
încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, reglementat de art. 15
alin. (2) din Constituţie, restrânge exerciţiul unor drepturi sau al unor
libertăţi, contrar art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în sensul că
generează discriminări nepermise de prevederile art. 16 din aceasta, de art. 7
din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi de dispoziţiile
Convenţiei nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de
muncă şi exercitarea profesiei, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973
pentru ratificarea unor convenţii ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii. De
asemenea, sunt invocate, sub aspectul principiului ierarhiei actelor juridice,
art. 1 alin. (5), art. 73, 76, 108 şi 115 din Constituţie.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
Constituţională constată că, ulterior ridicării acesteia, dispoziţiile art. 178
alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii au fost
modificate prin art. I pct. 2 din Legea nr. 91/2010 privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.
Astfel, în actuala redactare, dispoziţiile legale
criticate satisfac nemulţumirea autorului excepţiei constând în aceea că managerul
unui spital public, persoană fizică, sau reprezentantul desemnat de managerul
persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituţii de învăţământ
superior în domeniul medical, economic, juridic sau administrativ. In noua
redactare, normele legale criticate nu mai prevăd strict şi limitativ domeniul
necesar a fi absolvit de către o persoană în cadrul învăţământului universitar
pentru a avea aptitudinea de a deveni, odată cu îndeplinirea celorlalte cerinţe
legale, manager al unui spital public, ci instituie doar condiţia generală de a
fi absolvent al unei instituţii de învăţământ superior. In plus faţă de cerinţa
existentă şi în vechea redactare, şi anume cea de absolvire şi a unor cursuri
de perfecţionare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul
Sănătăţii şi stabilite prin ordin al ministrului sănătăţii, actualul text al
art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 prevede şi cerinţa alternativă
potrivit căreia candidatul la postul de manager al unui spital public să fie
absolvent al unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic sau
administrativ organizat într-o instituţie de învăţământ superior acreditată,
potrivit legii.
Curtea Constituţională constată că aceste cerinţe sunt
pe deplin justificate prin prisma naturii postului de manager al unui spital
public la care candidează o persoană şi nu au menirea de a restrânge baza de
selecţie a candidaţilor pentru această funcţie, aşa cum afirmă autorul
excepţiei, ci urmăresc asigurarea unor criterii de competenţă profesională şi
de specializare în acest domeniu. Totodată, reglementarea legală criticată nu
are efect retroactiv, aceasta urmând să producă efecte după intrarea sa în
vigoare, potrivit art. 78 din Constituţie, la 3 zile de la data publicării
legii în Monitorul Oficial al României, şi numai pentru viitor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în
domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Dionisie Lefter în Dosarul nr.
663/45/2009 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi