DECIZIE Nr.
747 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) si (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 468 din 7 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Universitatea
„Petre Andrei" din Iaşi în Dosarul nr. 132/45/2009 al Inaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent
învederează Curţii că partea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului
laşi a transmis la dosar note scrise în sensul respingerii excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că nu se impune
reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 132/45/2009, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate
a fost ridicată de Universitatea „Petre Andrei" din laşi într-o cauză
având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unui act
administrativ, aflată în stadiul procesual al recursului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că recunoaşterea în favoarea autorităţii administrative
a dreptului la recurs împotriva sentinţei prin care s-a dispus suspendarea
actului nelegal înfrânge principiul egalităţii de tratament şi cel potrivit
căruia nimeni nu este mai presus de lege. Arată că „este excesivă recunoaşterea
acestei posibilităţi, câtă vreme se permite menţinerea caracterului executoriu
al unui act administrativ în timp ce acesta este supus judecăţii, fiind astfel
înfrânt principiul liberului acces la justiţie, care astfel subzistă doar
formal, câtă vreme pe parcursul judecăţii partea suportă consecinţele unui act
ale cărui condiţii de validitate nu au fost pe deplin lămurite". In opinia
sa, actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla exercitare
a căilor de atac de către părţile lezate prin emiterea lui. Susţine că
recunoaşterea dreptului autorităţii administrative de a contesta soluţia de
suspendare este cu atât mai excesivă cu cât această autoritate nu justifică
interesul legitim de natura celui înscris în art. 1 din lege, având în vedere
că raţiunea legii contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţă
de actele emise de autorităţile administrative, şi nu invers. Arată că nu se
poate vorbi despre dreptul la un proces echitabil câtă vreme efectele actului
nelegal continuă să se producă în fapt, prin admiterea recursului formulat de
autoritatea publică împotriva sentinţei civile de suspendare. Precizează, ca o
confirmare a acestor argumente, că prevederile similare cuprinse în art. 403
alin. (4) din Codul de procedură civilă au fost modificate în sensul arătat,
încheierea prin care s-a dispus suspendarea executării silite nemaifiind supusă
niciunei căi de atac.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că textul de lege
criticat instituie o garanţie pentru persoana vătămată în ceea ce priveşte
evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului
administrativ pretins a fi nelegal, iar, prin stabilirea condiţiilor de
admisibilitate, previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea unui
atare drept.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de
vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr.
262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ
nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din
30 iulie 2007, care au următorul cuprins:
- Art. 14: „(1) In cazuri bine justificate şi pentru
prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a
autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare,
persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea
executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de
fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului
în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio
formalitate. (...)
(4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este
executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse la art. 16 „Egalitatea în drepturi"şi art. 21 „Accesul
liber la justiţie".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că autorul acesteia pretinde că este încălcată egalitatea de tratament
juridic prin aceea că prevederile de lege criticate recunosc în favoarea
ambelor părţi aflate pe poziţii adverse în cadrul unui litigiu de contencios
administrativ dreptul de a contesta hotărârea prin care instanţa a dispus
suspendarea actului supus controlului de legalitate. Or, este de domeniul
evidenţei că această dispoziţie dă expresie tocmai principiului enunţat de
autorul excepţiei. Dimpotrivă, o nesocotire a principiului egalităţii armelor
specific procesului echitabil ar fi reprezentată de oferirea posibilităţii de a
beneficia de un astfel de drept doar părţii care, potrivit art. 1 din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a considerat vătămată într-un
drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică şi s-a
adresat instanţei competente în vederea recunoaşterii dreptului pretins sau a
interesului legitim şi a reparării pagubei ce i-a fost cauzată.
Autorul excepţiei susţine că raţiunea legii
contenciosului administrativ este protecţia persoanelor faţă de actele emise de
autorităţile administrative, şi nu invers. Curtea observă însă că o astfel de
protecţie survine doar ca urmare a unei hotărâri judecătoreşti care trebuie să
fie rezultatul unui proces echitabil, în cursul căruia şi autoritatea emitentă
a actului administrativ contestat să aibă posibilitatea de a apăra prezumţia de
legalitate de care acesta se bucură, inclusiv prin posibilitatea de a se opune
suspendării executării actului administrativ până la pronunţarea unei hotărâri
cu privire la legalitatea acestuia. In acest context, este firesc ca actul să
îşi producă efectele până la momentul în care instanţa se pronunţă în mod
definitiv asupra necesităţii suspendării executării acestuia. Afirmaţia în
sensul că actul administrativ nelegal ar trebui suspendat de drept, prin simpla
exercitare a căilor de atac de către părţile lezate prin emiterea lui, nu
reprezintă o critică de neconstituţionalitate, ci o apreciere personală cu
privire la o reglementare viitoare pe care, în opinia autorului excepţiei,
legiuitorul ar trebui să o adopte.
Totodată, Curtea reţine că textele de lege criticate nu
sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiţie, persoana care se
consideră vătămată şi autoritatea emitentă a actului a cărui legalitate se
contestă având, deopotrivă, posibilitatea de a accede la instanţele
judecătoreşti în vederea suspendării efectelor actului contestat atât printr-o
cerere alăturată acţiunii principale, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cât şi printr-o acţiune directă
introdusă în condiţiile art. 15 din aceeaşi lege.
In ceea ce priveşte susţinerea criticilor de
neconstituţionalitate prin raportare la modul în care legiuitorul a înţeles să
reglementeze, prin art. 403 alin. (4) din Codul de procedură civilă, o altă
instituţie juridică, şi anume cea a suspendării provizorii a executării silite
până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă în cazul
soluţionării contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, Curtea constată că nu poate analiza un astfel de argument. Aceasta,
deoarece, potrivit competenţei sale stabilite prin Constituţie şi prin legea
proprie de organizare şi funcţionare, instanţa de contencios constituţional
efectuează controlul de constituţionalitate exclusiv prin raportare la textele
şi principiile Legii fundamentale, iar nu prin compararea prevederilor de lege
supuse examinării cu alte norme cuprinse în diverse alte reglementări legale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 alin. (1) şi (4) din Legea contenciosului administrativ
nr. 554/2004, excepţie ridicată de Universitatea „Petre Andrei" din laşi
în Dosarul nr. 132/45/2009 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu