DECIZIE Nr.
745 din 13 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 681 din 8 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de instanţă, din oficiu, în
Dosarul nr. 200/2006 al Tribunalului Comercial Mureş -Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 mai 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 200/2006, Tribunalul comercial Mureş - Judecătorul-sindic a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de instanţă, din oficiu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
Tribunalul comercial Mureş - Judecătorul-sindic apreciază
că reglementarea cuprinsă'în art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 este
unică în legislaţia romanească,
prin aceea că instanţa competentă să soluţioneze o cerere în materie civilă sau
comercială trebuie să autorizeze în prealabil partea reclamantă să introducă
respectiva cerere. Astfel, pentru a caştiga dreptul de a sesiza instanţa cu cererea de chemare în
judecată comitetul creditorilor trebuie să demonstreze întrunirea a două
condiţii cumulative, fapt ce este de natură a-i îngrădi accesul liber la
justiţie. Pe de altă parte, judecătorul-sindic este pus în situaţia ca într-o
procedură necontencioasă, desfăşurată fără citarea părţilor (cererea de
autorizare fiind soluţionată conform art. 331-339 din Codul de procedură
civilă), să decidă asupra unor aspecte incompatibile cu această procedură, cum
ar fi excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arata că
verificările făcute de judecătorul-sindic pentru autorizarea comitetului
creditorilor de a introduce acţiunea de stabilire a răspunderii patrimoniale a
persoanelor membre ale organelor de conducere sunt pur formale şi nu generează
o prezumţie de parţialitate a judecătorului. Condiţionările la care este supus
comitetul au ca scop evitarea tergiversării procedurii insolvenţei şi nu pot fi
considerate de natură a crea o situaţie mai favorabilă pentru unii participanţi
la procedură.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate aduc atingere principiului constituţional al
accesului liber la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, deoarece,
prin condiţionarea introducerii cererii de autorizarea prealabilă a
judecatorului-sindic, se restrange dreptul comitetului creditorilor de a formula acţiunea
prevăzută de art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie
2006, text de lege care are următorul conţinut: „Comitetul creditorilor
poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acţiunea
prevăzută la alin. (1), dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis
să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de
starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă
acesta a omis să formuleze acţiunea prevăzută la alin. (1) şi răspunderea
persoanelor la care se referă alin. (1) ameninţă să se prescrie."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (3) care
consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, precum şi
ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru
toţi".
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii
dispoziţiilor legale criticate s-a pronunţat recent prin Decizia nr. 577/2007,
încă nepublicată. Cu acel prilej, s-a reţinut că legea „condiţionează
autorizarea comitetului de creditori de a introduce acţiunea de stabilire a
răspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din
cadrul societăţii sau de conducere, precum şi a oricăror alte persoane, de
îndeplinirea celor două condiţii cumulative prevăzute de lege, şi anume, prima,
ca administratorul judiciar sau lichidatorul să fi omis să indice, în raportul
său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a
patrimoniului debitorului persoană juridică ori ca acesta'să fi omis să
formuleze acţiunea şi, respectiv a doua condiţie, răspunderea persoanelor la
care se referă legea ameninţă să se prescrie. Aşadar, legea instituie două
condiţii prealabile de admisibilitate a acţiunii, după verificarea cărora
instanţa poate proceda la analiza pe fond a cauzelor care au generat starea de
insolvenţă a debitorului.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că dispoziţiile
legale criticate au ca scop, ca de altfel întreaga procedură instituită prin
Legea nr. 85/2006, acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă şi, în
acelaşi timp, pe un plan mai general, asanarea mediului' comercial, ceea ce
corespunde obligaţiei statului înscrise în art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constituţie'. Specificul procedurii a impus adoptarea unor reguli de procedură
speciale, care derogă de la normele dreptului comun, stabilirea acestora
constituind atributul exclusiv al legiuitorului, potrivit prevederilor art. 126
alin. (2) din Constituţie. In acest context, acţiunea de stabilire a răspunderii
patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege poate fi supusă anumitor condiţii
restrictive, întrucat nu
reprezintă o acţiune de sine stătătoare, ci o cerere incidenţă care intervine
într-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanşat prin cererea
privind iniţierea procedurii insolvenţei, introdusă în temeiul art. 26 din
Legea nr. 85/2006, aşadar în limine litis. Mai mult, condiţiile reglementate de art. 138 alin. (3) din lege
sunt justificate şi'de intenţia legiuitorului de a atribui comitetului
creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanţiată de lipsa
de diligentă a titularilor acestei acţiuni, şi anume administratorul judiciar
sau lichidatorul."
Pentru aceste motive, Curtea a considerat că, în
această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a condiţionat valorificarea
unui drept de îndeplinirea anumitor cerinţe şi respectarea anumitor proceduri,
nu s-a operat în acest fel cu intenţia de a restrange accesul liber la justiţie, de care, în mod evident, cel
interesat a beneficiat în cadrul termenului legal instituit, ci exclusiv pentru
a instaura un climat de ordine indispensabil în vederea exercitării dreptului
constituţional prevăzut de art. 21, asigurand protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor părţilor.
De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către
legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a
condiţiilor de exercitarea unui drept subiectiv sau procesual nu constituie o
restrangere a exerciţiului
acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă,
în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
Soluţia pronunţată de Curtea Constituţională prin
decizia menţionată, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă, întrucat
nu se invocă elemente noi, de
natură a schimba această jurisprudenţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3,
alart. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de instanţă din oficiu în Dosarul nr. 200/2006
al Tribunalului Comercial Mureş - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţata în şedinţa publică din data de 13 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu