DECIZIE Nr.
743 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14, art. 346 alin. 1 si art. 348 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 954 din 27 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru
- judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anca Felicia Vlad în Dosarul
nr. 37.383/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I
penală.
La apelul nominal răspunde pentru autoarea excepţiei
avocat Claudiu Purcărescu, iar pentru partea Bogdan Cristian Tomescu, avocat
Nicolae Giurumescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare
este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul autoarei excepţiei
solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulată,
reiterând argumentele expuse în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul părţii Bogdan Cristian Tomescu solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 26 aprilie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 37.383/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti
-Secţia I penală
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată
de Anca Felicia Vlad în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege
criticate „creează posibilitatea ca instanţa penală să soluţioneze latura
civilă indiferent de complexitatea acesteia, neavând la dispoziţie mecanismele
procedurii civile specifice unei acţiuni civile, situaţie în care se încalcă
dreptul la un proces echitabil faţă de persoanele care nu au fost subiecţi
activi ai infracţiunii". Se arată în acest sens că „dispoziţiile
procedural-penale permit soluţionarea laturii civile conform dispoziţiilor
legii civile, dar cu aplicarea procedurii penale", ale cărei mecanisme
sunt „improprii şi insuficiente pentru a soluţiona în mod echitabil latura
civilă". Astfel, „instanţa penală care a condamnat inculpatul în lumina
specializării penale, va tinde la repararea în natură a prejudiciului suferit
[...], prejudiciind involuntar celelalte părţi ce nu au fost subiecţi ai
infracţiunii, în speţă terţul subdobânditor de bună-credinţă. Instanţa penală
va avea în mod inconştient o atitudine permisiva şi favorizanta faţă de partea
vătămată care s-a constituit parte civilă", astfel încât, „dacă terţul
dobânditor nu a fost subiect activ al infracţiunii, acesta fiind introdus în
cauză numai pentru soluţionarea laturii civile, este evident că posibilitatea
lui de a-şi exercita drepturile şi de a-şi apăra interesele este mult diminuată
în procesul penal". Totodată se arată că, în cadrul procesului penal,
judecata se face de o instanţă penală specializată în mod deosebit pe probleme
de drept penal, care nu se poate „apleca în profunzime asupra instituţiei
nulităţii actului civil".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Se arată că exercitarea acţiunii civile în procesul penal, cât şi la instanţa
civilă este guvernată de principiul disponibilităţii, opţiunea aparţinând
persoanei care exercită acţiunea. Indiferent de calea aleasă, nu se poate
susţine că se aduce atingere proprietăţii private sau dreptului la un proces
echitabil. Totodată se arată că judecarea celor două acţiuni împreună sau
judecarea lor separată constituie aspecte ale procedurii de judecată pe care
legiuitorul este liber să le reglementeze în conformitate cu dispoziţiile
constituţionale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că nu poate fi
reţinută critica textelor de lege ce fac obiectul excepţiei în raport cu
normele constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil,
întrucât prin soluţionarea de către aceeaşi instanţă atât a acţiunii penale, cât
şi a celei civile se asigură o mai promptă, temeinică şi completă aflare a
adevărului, prin aprecierea unitară a probelor, precum şi evitarea pronunţării
unei hotărâri contradictorii. In opinia Avocatului Poporului, este nefondată şi
critica aceloraşi texte de lege în raport cu normele constituţionale
referitoare la dreptul de proprietate privată, câtă vreme obligaţia de
despăgubire, instituită de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul,
este o garanţie legală a dreptului de proprietate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din Codul de procedură penală,
având următorul cuprins:
- Art. 14: (Obiectul şi exercitarea acţiunii civile): „Acţiunea
civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum şi a părţii
responsabile civilmente.
Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale
în cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte
civilă.
Repararea pagubei se face potrivit dispoziţiilor
legii civile:
a) în natură, prin restituirea lucrului, prin
restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, prin desfiinţarea
totală ori parţială a unui înscris şi prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despăgubiri băneşti, în măsura în
care repararea în natură nu este cu putinţă.
De asemenea, se acordă despăgubiri băneşti pentru
folosul de care a fost lipsită partea civilă.
Acţiunea civilă poate
avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor
morale, potrivit legii civile.";
- Art. 346 (Rezolvarea
acţiunii civile) alin. 1: „In caz de condamnare, achitare sau încetare a
procesului penal, instanţa se pronunţă prin aceeaşi sentinţă şi asupra acţiunii
civile.";
- Art. 348:
(Rezolvarea separată a acţiunii civile): „Instanţa, chiar dacă nu există
constituire de parte civilă, se pronunţă asupra reparării pagubei materiale şi a daunelor morale în
cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la
restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi
restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii."
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, în art.
44 privind dreptul de proprietate privată şi în art. 20 alin. (1) referitoare
la tratatele internaţionale privind drepturile omului.
Se invocă, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la
un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost ridicată, Curtea constată că, în realitate, autoarea excepţiei îşi
întemeiază susţinerile de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate pe
compararea procedurii şi a modului de soluţionare a acţiunii civile în cadrul
procesului penal cu soluţionarea acesteia în cadrul procesului civil. In opinia
sa, spre deosebire de procesul civil, procesul penal nu asigură părţilor
aceleaşi mijloace procesuale şi nici posibilitatea unei examinări la fel de
competente a laturii civile, câtă vreme aceasta se realizează de o instanţă
specializată în drept penal. Apreciază că, din aceste motive, textele de lege
criticate, referitoare la exercitarea acţiunii civile în procesul penal,
încalcă dreptul la un proces echitabil, precum şi dreptul de proprietate
privată.
Asemenea critici nu pot fi reţinute. Curtea
Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 495
din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, că
examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere
compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins
încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi
raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori
principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la
concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională,
numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre
ele. Cu atât mai mult, examinarea constituţionalităţii unor texte de lege nu se
poate realiza prin compararea normelor ce reglementează procedura de judecată
în materie civilă şi procedura de judecată în materie penală, astfel cum
solicită autoarea excepţiei, în motivarea acesteia.
De altfel, nu poate fi reţinută nicio contradicţie
între textele de lege criticate şi drepturile fundamentale invocate, întrucât
aceste texte dau expresie dreptului părţilor la un proces echitabil, prin
asigurarea posibilităţii persoanei vătămate prin săvârşirea unei infracţiuni de
a obţine, în cadrul aceluiaşi proces, repararea pagubei suferite. De asemenea,
obligaţia de despăgubire, instituită de lege în sarcina persoanei care a cauzat
prejudiciul, este o garanţie legală a dreptului de proprietate, în lipsa căreia
averea unei persoane, ce constituie obiectul acestui drept, ar fi la discreţia
oricui, ceea ce înseamnă însăşi negarea dreptului respectiv.
In plus, partea vătămată are posibilitatea de a opta,
în vederea valorificării pretenţiilor sale civile, între exercitarea acţiunii
civile în cadrul procesului penal şi exercitarea acesteia în afara procesului
penal, la instanţa civilă, astfel încât nu se poate susţine încălcarea, prin
textele de lege criticate, a dreptului acesteia la un proces echitabil.
Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstitutionalitate a
dispoziţiilor art. 14, art. 346 alin. 1 şi art. 348 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Anca Felicia Vlad în Dosarul nr. 37.383/3/2005 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta