DECIZIE Nr.
742 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 454 din 1 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal, excepţie
ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.106/109/2008 al
Curţii de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 2 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.106/109/2008, Curtea de Apel Piteşti - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal. Excepţia
a fost ridicată de instanţa de judecată, din oficiu, cu ocazia soluţionării
recursului formulat împotriva unei sentinţe penale pronunţate de Tribunalul
Argeş, prin care această din urmă instanţă a admis cererea de întrerupere a
executării pedepsei de către petenta condamnată, care are un copil mai mic de
un an.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă
egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi condiţiile şi limitele
restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât
pedepsei accesorii sau complementare a interzicerii drepturilor părinteşti nu i
se aplică regimul juridic al instituţiei întreruperii executării pedepsei.
Arată că nerespectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi
este cu atât mai evidentă cu cât pedepsele accesorii au un regim juridic
subsecvent faţă de cel al pedepselor principale, neexistând nicio justificare
raţională ca, în cazul întreruperii executării pedepsei principale, pedepsele
accesorii să fie exceptate de la aplicarea aceluiaşi regim juridic. De
asemenea, consideră că art. 71 alin. 4 din Codul penal restrânge exerciţiul
drepturilor părinteşti în ipoteza în care legiuitorul admite întreruperea
executării pedepsei şi, prin urmare, repunerea condamnatului în exerciţiul
prerogativelor unor drepturi şi libertăţi fundamentale, inclusiv în ceea ce
priveşte libertatea individuală.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu contravin
prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorul excepţiei. In acest
sens, face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.122/2008. Arată
că, în realitate, ceea ce a determinat invocarea excepţiei de
neconstituţionalitate este modul de interpretare şi aplicare a legii, aspecte
care excedează competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 71 alin. 4 din Codul penal, modificate prin Legea
nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru
modificarea şi completarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, având următorul cuprins: „Pe
durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei detenţiunii pe viaţă sau
a închisorii, condamnatul poate să îşi exercite drepturile părinteşti şi
dreptul de a fi tutore sau curator, în afară de cazul în care aceste drepturi
au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 53
privind condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că restrângerea cu titlu de pedeapsă a exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi este permisă, aşa cum prevede art. 53 din Constituţie, pentru
apărarea ordinii publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. In ceea
ce priveşte instituirea pedepselor aplicabile şi a condiţiilor de aplicare şi
executare a acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii,
aceasta constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul că prin lege s-a
prevăzut că pe durata amânării sau a întreruperii executării pedepsei detenţiunii
pe viaţă sau a închisorii condamnatul poate să îşi exercite drepturile
părinteşti şi dreptul de a fi tutore sau curator numai dacă aceste drepturi nu
au fost anume interzise condamnatului prin hotărârea de condamnare reprezintă o
opţiune de politică penală a legiuitorului, care a considerat că posibilitatea
exercitării respectivelor drepturi trebuie apreciată de instanţa de judecată de
la caz la caz, ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite,
de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului
ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă. In aceste condiţii, nu pot fi
reţinute argumentele potrivit cărora dispoziţiile art. 71 alin. 4 din Codul
penal contravin prevederilor art. 16 şi 53 din Legea fundamentală.
Pe de altă parte, ceea ce a determinat ridicarea
excepţiei de neconstituţionalitate este modul de aplicare a legii, aspect care
excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul instanţei de
judecată învestite cu soluţionarea litigiului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 71 alin. 4 din Codul penal, excepţie ridicată de instanţa de
judecată, din oficiu, în Dosarul nr. 3.106/109/2008 al Curţii de Apel Piteşti -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică