Decizia Nr.741 din 02.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Natalia Miulescu în Dosarul nr. 1.505/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.680D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.321D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi implicit a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Rozalia Derzsi (născută Keresztesi), în Dosarul nr. 1.174/102/2010 (număr în format vechi 2.481/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.321D/2010 la Dosarul nr. 3.680D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.505/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.Excepţia a fost ridicată de Natalia Miulescu în cadrul soluţionării unei acţiuni prin care se solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic şi a unor măsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.Prin Încheierea din 7 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.174/102/2010 (număr în format vechi 2.481/2010), Tribunalul Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi implicit a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.Excepţia a fost ridicată de Rozalia Derzsi (născută Keresztesi) în cadrul soluţionării unei acţiuni prin care se solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic şi a unor măsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că legiuitorul, prin Legea nr. 221/2009, a urmărit, de fapt, să ofere posibilitatea persoanelor care au suferit condamnări politice sau au fost subiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi după decesul acestora, soţului sau descendenţilor lor de a obţine o reparaţie, care urma să fie stabilită de către instanţa de judecată, în funcţie de probele administrate de fiecare reclamant. Or, prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, „Guvernul a plafonat în mod abuziv limita maximă a daune lor morale“.De asemenea, autorii consideră că nu se creează un regim echitabil în acordarea despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit, astfel cum este prezentat în expunerea de motive, ci rezultă contrariul, având în vedere faptul că un număr foarte mare de cauze cu acest obiect au fost deja soluţionate, iar despăgubirile acordate depăşesc cu mult maximul stabilit prin prevederile ordonanţei criticate, iar art. II din aceeaşi ordonanţă contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), deoarece prevede că dispoziţiile Legii nr. 221/2009 se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, ceea ce înseamnă că se atribuie un efect retroactiv dispoziţiilor art. I.Tribunalul Caraş-Severin - Secţia civilă apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale.Tribunalul Mureş - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată prin prisma încălcării art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, prin actuala reglementare, se tinde la generarea unor discriminări între persoanele îndreptăţite la despăgubiri morale şi la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece stabilirea unor limite maxime ale despăgubirilor morale de către puterea executivă apare ca o imixtiune în activitatea puterii judecătoreşti.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 3.680D/2010, apreciază că dispoziţiile art. I pct. 1 şi II sunt neconstituţionale, iar cele ale art. I pct. 2 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, în Dosarul nr. 3.680D/2010, îl constituie prevederile art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, iar în Dosarul nr. 4.321D/2010, îl constituie dispoziţiile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi implicit prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, precum şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Din motivările autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi din considerentele încheierilor de sesizare reiese că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I. pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:– Art. I pct. 1: „Art. I. - Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins: a)acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic; 2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I; 3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea; – Art. II: „Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (3) privind stabilirea prin lege organică a condiţiilor şi limitelor dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 61 alin. (1) care prevăd că „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“, art. 76 alin. (1) care stabileşte că „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere“, art. 108 alin. (3) privind actele Guvernului şi art. 115 referitoare la delegarea legislativă. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt neconstituţionale. În aceste condiţii, Curtea observă că în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, care prevăd că „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea Curţii, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Natalia Miulescu în Dosarul nr. 1.505/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă şi de Rozalia Derzsi (născută Keresztesi) în Dosarul nr. 1.174/102/2010 (număr în format vechi 2.481/2010) al Tribunalului Mureş - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu