DECIZIE Nr.
741 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 1, 2 si 3, art. 183 si art.
244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedura civila, art. 19 alin. (4) din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, art. 29
alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii
Constitutionale, precum si a dispozitiilor Legii nr. 303/2004 privind statutul
judecatorilor si procurorilor si Legii nr. 304/2004 privind organizarea
judiciara
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 379 din 4 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3, art. 183 şi art.
244 din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a prevederii
referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de Emil
Balaure în Dosarul nr. 10.962/99/2005 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
23D/2009, ce are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea
profesiei de avocat, a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale art. 183
şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată
de Emil Balaure în Dosarul nr. 24.678/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare
este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate invocate în dosarele nr. 2.556D/2008 şi nr. 23D/2009,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind
întrunite condiţiile conexării dosarelor.
In temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate
la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea Dosarului
nr. 23D/2009 la Dosarul nr. 2.556D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate a Legii nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 din Codul de
procedură civilă, precum şi a dispoziţiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr.
51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat ca inadmisibile,
iar în ceea ce priveşte excepţiile de neconstituţionalitate a prevederilor art.
28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
solicită respingerea acestora ca neîntemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 3 decembrie 2008 şi din 27
noiembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 10.962/99/2005 şi nr. 24.678/3/2005,
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28
alin. 1, 2 şi 3, art. 183 din Codul de procedură civilă şi art. 244 alin. 1
pct. 1 din acelaşi cod, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat, a prevederii referitoare la sesizarea
Curţii Constituţionale din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor Legii nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legii nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepţii ridicate de Emil Balaure în cauze
având ca obiect o acţiune în pretenţii, respectiv o obligaţie de a face.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor
art. 21 alin. (3) din Constituţie. Astfel, se arată că prevederile art. 29
alin. (4) din Legea nr. 47/1992 referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale
de către instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia, precum şi prevederile
art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, care consacră
imposibilitatea recuzării membrilor întregii instanţe, îngrădesc dreptul
părţilor la un proces echitabil. In acelaşi sens sunt şi prevederile art. 183
şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prin redactarea
defectuoasă, respectiv prin instituirea posibilităţii, iar nu a obligativităţii
judecătorului de a suspenda cursul judecăţii, în cazul defăimării unui înscris
ca fals, respectiv când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de
existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
De asemenea, autorul excepţiei consideră ca fiind
neconstituţionale dispoziţiile art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea
şi exercitarea profesiei de avocat, referitoare la interdicţia pentru avocaţii
- foşti judecători de a pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, fiind
nemulţumit de exercitarea în concret a profesiei de avocat de o anumită
persoană.
In ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi procurorilor, precum şi ale Legii nr.
304/2004 privind organizarea judiciară sunt neconstituţionale, nu se precizează
în ce constă contradictorialitatea cu Legea fundamentală.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă arată că dispoziţiile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă sunt constituţionale, legiuitorul fiind îndreptăţit să
stabilească măsurile legislative adecvate pentru asigurarea unei bune
desfăşurări a proceselor şi împiedicarea abuzului de drept, fără a restrânge
accesul liber la justiţie sau dreptul la apărare. De asemenea, arată că sunt
constituţionale şi prevederile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992,
referitoare la sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa
căreia s-a invocat excepţia, şi nu în mod direct, de către părţi. Exercitarea
oricărui drept procesual nu se poate face decât într-un cadru juridic, stabilit
de către legiuitor, cu respectarea unor exigenţe de natură a preveni eventualele
abuzuri şi tergiversarea soluţionării cauzelor.
Prevederile art. 183 din Codul de procedură civilă sunt
constituţionale, legiuitorul lăsând la aprecierea judecătorului oportunitatea
suspendării cursului judecăţii, asigurându-se astfel respectarea dreptului la
soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tentativelor
abuzive de tergiversare a judecăţii. Sunt constituţionale şi dispoziţiile art.
244 din Codul de procedură civilă, consacrând dreptul, dar şi datoria
judecătorului de a suspenda judecata numai dacă soluţia care s-ar da într-o
altă pricină ar fi de natură a influenţa în mod decisiv soluţionarea acţiunii.
In ceea ce priveşte invocarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 51 alin. (4) din Legea nr. 51/1995,
în opinia instanţei de judecată, acestea nu au legătură cu obiectul cauzei.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că
prevederile legale criticate sunt constituţionale în conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost
comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Potrivit motivării excepţiei, obiectul acesteia îl
constituie prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3, ale art. 183 şi art. 244 alin.
1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările
ulterioare, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, ale art. 29 alin. (4) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, precum
şi dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi
procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826
din 13 septembrie 2005, şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea
judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din
13 septembrie 2005.
Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
- art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură
civilă: „Nu se pot recuza judecătorii, rude sau afini ai acelora care stau
în judecată ca tutor, curator, consiliu judiciar sau director al unei
instituţii publice sau societăţi comerciale, când aceştia nu au interes
personal în judecarea pricinii.
Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau
ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate
formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător";
- art. 183 din Codul de procedură civilă: „Dacă
partea care defăima înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului,
instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului
împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";
- art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură
civilă: „Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în
parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte
judecăţi;"
- art. 19 alin. (4)din Legea nr. 51/1995:„(4)
Avocaţii -foşti judecători nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat,
iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu pot acorda asistenţă juridică la
unitatea de urmărire penală la care şi-au desfăşurat activitatea, timp de 2 ani
de la încetarea funcţiei respective.";
- art. 29 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992: „(4) Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către
instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o
încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei
asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. Dacă excepţia
a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând şi
susţinerile părţilor, precum şi dovezile necesare."
Dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cuprinse în art. 21 alin. (3) referitor la dreptul părţilor la
un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine următoarele:
I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură
civilă, Curtea constată că autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de
redactare a acestor texte de lege, susţinând, în esenţă, că legiuitorul ar fi
trebuit să instituie obligativitatea, iar nu posibilitatea judecătorului de a
suspenda cursul judecăţii, în cazul defăimării unui înscris ca fals, respectiv
când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau
neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Prin urmare, autorul excepţiei solicită indirect
modificarea textului de lege criticat, ceea ce, din perspectiva dispoziţiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea
Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu
privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului", apare ca inadmisibil.
II. Autorul excepţiei mai susţine
neconstituţionalitatea prevederilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, referitoare la
interdicţia pentru avocaţii - foşti judecători de a pune concluzii la
instanţele unde au funcţionat, fiind nemulţumit de exercitarea în concret a
profesiei de avocat de o anumită persoană.
Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a
fost invocată într-o cauză având ca obiect o acţiune în pretenţii, astfel încât
excepţia invocată nu are legătură cu cauza dedusă judecăţii. Prin urmare, având
în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora,
Curtea Constituţională nu poate decide decât asupra excepţiilor ridicate în
faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind
neconstituţionalitatea „unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii
dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu
soluţionarea cauzei", Curtea urmează să respingă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995
ca inadmisibilă.
III. In ceea ce priveşte excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul
judecătorilor şi procurorilor, precum şi ale Legii nr. 304/2004 privind
organizarea judiciară, se constată că aceasta nu este motivată, în sensul
cerinţelor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia „Sesizările trebuie
făcute în formă scrisă şi motivate". încălcarea acestor dispoziţii
imperative are drept consecinţă imposibilitatea exercitării controlului de
constituţionalitate, Curtea neputându-se substitui autorului sesizării,
invocând unul sau mai multe motive de neconstituţionalitate în locul acestuia,
iniţiativă care ar echivala cu un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.
IV. Prevederile art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de
procedură civilă instituie anumite condiţii în care se poate face recuzarea
judecătorilor unei instanţe ori a unei secţii a acesteia, ori în care se poate
formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecător. Prin urmare,
textele de lege criticate reprezintă norme de procedură prin intermediul cărora
legiuitorul instituie cadrul legal pentru exercitarea dreptului procedural de
recuzare, în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie,
potrivit cărora competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată
sunt prevăzute numai prin lege.
Pe de altă parte, textele de lege criticate realizează
o veritabilă protecţie a justiţiabilului împotriva încercărilor nejustificate
de tergiversare a soluţionării cauzei, restrângând posibilităţile părţilor de a
solicita suspendarea judecării cauzei doar la acele situaţii care se justifică
raţional.
De altfel, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice persoană
se poate adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, a
libertăţilor sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu
poate fi supus niciunei condiţionări.
In consecinţă, susţinerile autorului excepţiei
referitoare la îngrădirea dreptului constituţional la un proces echitabil, prin
imposibilitatea recuzării membrilor întregii instanţe, sunt nefondate.
V. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit
căreia sesizarea Curţii Constituţionale de către instanţa în faţa căreia s-a
invocat excepţia, iar nu direct de către părţi, ar contraveni dreptului
constituţional la un proces echitabil, aceasta nu poate fi reţinută.
Astfel, Curtea constată că prevederile art. 29 alin.
(4) din Legea nr. 47/1992 sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost
sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în
vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face
obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea
Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Prin urmare,
instanţa de judecată se pronunţă doar asupra oportunităţii sesizărilor, cu
obligaţia de a respinge ca inadmisibile pe acelea care nu îndeplinesc
condiţiile legii, având rolul unui filtru al excepţiei de neconstituţionalitate
invocate de părţi. Instituind imposibilitatea sesizării Curţii Constituţionale
direct de către părţi, legiuitorul a avut în vedere prevenirea eventualelor
abuzuri şi tergiversarea cauzelor deduse judecăţii, în deplin acord cu
dispoziţiile art. 57 din Constituţie, potrivit cărora drepturile şi libertăţile
constituţionale trebuie exercitate cu bună-credinţă, fără a încălca drepturile
şi libertăţile celorlalţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 pct. 1
din Codul de procedură civilă, art. 19 alin. (4) din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, şi a dispoziţiilor Legii nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi Legii nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr.
10.962/99/2005 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă şi în Dosarul nr.
24.678/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru
cauze cu minori şi de familie.
II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 28 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă şi ale art.
29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, excepţie invocată de acelaşi autor în Dosarul nr.
10.962/99/2005 al Curţii de Apel laşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie