DECIZIE Nr.
740 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 si 4 din Legea arendarii
nr. 16/1994
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 şi 4 din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „TCE 3 BRAZI" - S.R.L. din Piatra-Neamţ în Dosarul
nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
VI-a comercială.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin
avocatul Constantin Ştefan Şelaru şi Agenţia Domeniilor Statului, prin avocatul
Cecilia Popa.
Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului
excepţiei solicită admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care Ie-a
invocat în faţa instanţei de judecată.
Avocatul Agenţiei Domeniilor Statului solicită respingerea
excepţiei ca inadmisibilă în raport cu critica de neconstitutionalitate care
vizează încălcarea „principiului juridic al raţiunii încheierii contractelor", deoarece acest
principiu nu se regăseşte în Legea fundamentală.
In ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate
privind încălcarea art. 53 alin. (1) şi art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) din
Constituţie, consideră că sunt neîntemeiate, întrucat cerinţa formei scrise a contractului de arendă şi înregistrarea
acestuia la consiliul local sunt condiţii cerute cumulativ de legiuitor pentru
valabilitatea contractului şi pentru opozabilitatea lui faţă de terţi. Este de
principiu că încheierea unui contract cu încălcarea unei norme juridice
imperative este sancţionată cu nulitatea absolută. De aceea, instituirea
sancţiunii cu nulitate absolută a contractelor de arendă care nu sunt încheiate
în formă scrisă şi nu sunt înregistrate în termen de 15 zile nu aduce atingere
valorilor apărate de Constituţie, ci, din contră, descurajează comportamentul contrar
normelor care guvernează activitatea economică şi financiară şi se asigură
mediul necesar desfăşurării acestora. In susţinere, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătand că textul de lege criticat nu
contravine principiului libertăţii contractuale, fiind expresia obligaţiei
statului de a asigura libertatea contractuală.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005), Tribunalul Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 6 alin. (1) şi (4) din Legea
arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „TCE 3
BRAZI" -S.R.L. din Piatra-Neamţ într-un litigiu comercial avand ca obiect nulitatea unui act juridic şi
evacuare.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
constituţionale ale art. 135 alin. (1) lit. a) şi ale art. 53 alin. (1), întrucat îngrădesc libertatea contractuală prin
„sancţiunea lipsirii de valabilitate a contractelor de arendare care nu sunt
înregistrate la consiliul local" şi „prin impunerea voinţei legiuitorului
voinţei părţilor contractante".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că prevederile de lege criticate nu încalcă normele
constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca neîntemeiată. In acest sens arată că, prin derogare de la
principiul consensualismului consacrat de Codul civil, legiuitorul a instituit
pentru contractul de arendare două condiţii de valabilitate, şi anume, forma
scrisă şi înregistrarea acestuia într-un registru special sub sancţiunea
nulităţii absolute, tocmai în scopul asigurării unui climat de disciplină
economică la care operatorii economici trebuie să se conformeze.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 6
alin. 1 şi 4 din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 91 din
7 aprilie 1994, prevederi ce au următorul conţinut: „Contractul de arendare
se întocmeşte în scris, cate un exemplar pentru fiecare parte şi un exemplar care se depune
la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile arendate, în
termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un
registru special, ţinut de secretarul consiliului local. [...]
Sunt valabile şi opozabile numai contractele de
arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local, în condiţiile
prezentei legi."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 135
alin. (1) lit. a) privind economia de piaţă şi ale art. 53 alin. (1) privind
restrangerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Analizand criticile de
neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru
considerentele ce urmează.
Potrivit textelor de lege atacate, „sunt valabile şi opozabile" numai
contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate în termen de 15 zile
de la încheiere la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile
arendate. Rezultă că, prin derogare de la principiul consensualismului actului
juridic civil, legiuitorul a prevăzut forma scrisă şi înregistrarea actului,
alături de condiţiile prevăzute de art. 948 din Codul civil, ca fiind condiţii
de validitate ale contractului de arendare şi, ca atare, sancţiunea nerespectării
acestor condiţii la încheierea contractului este nulitatea absolută. Includerea
acestor condiţii de validitate la încheierea contractului de arendare determină
natura juridică a acestuia ca fiind un contract solemn, şi nu unul consensual,
voinţa părţilor contractante trebuind să se supună dispoziţiilor legale în
acest sens.
Curtea reţine că, sub aspect economic şi al evidenţei
bunurilor agricole supuse arendării, introducerea acestor condiţii de
validitate contribuie la asigurarea unui climat de disciplină economică în
domeniul exploatării terenurilor agricole.
Pe de altă parte, sancţionarea cu nulitate absolută a
contractelor de arendare ce nu sunt încheiate în formă scrisă şi nu sunt
înregistrate în termenul de 15 zile nu contravine textelor constituţionale
invocate, fiind expresia obligaţiei statului de a asigura protecţia libertăţii
comerţului şi de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie, potrivit art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Curtea reţine că nici criticile de
neconstituţionalitate vizand
încălcarea art. 53 alin. (1) din Constituţie privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi nu sunt întemeiate, întrucat reglementarea nu priveşte niciuna dintre categoriile de drepturi şi
libertăţi prevăzute de această dispoziţie constituţională.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 alin. 1 şi 4 din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „TCE 3 BRAZI" - S.R.L. din Piatra-Neamţ
în Dosarul nr. 3.839/2005 (număr unic 26020/3/2005) al Tribunalului Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu