DECIZIE   Nr. 74 din 2 februarie 2006

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor masuri de reducere a cheltuielilor de personal in anul 2005

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 165 din 21 februarie 2006

Ion Predescu                         -  preşedinte

Nicolae Cochinescu              -  judecător

Aspazia Cojocaru                  -  judecător

Constantin Doldur                 -  judecător

Acsinte Gaspar                     -  judecător

Kozsokar Gabor                    -  judecător

Petre Ninosu                         -  judecător

Şerban Viorel Stănoiu          -  judecător

Antonia Constantin               -  procuror

Claudia Margareta Niţă        -   magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere din Invăţământ, Federaţia Sindicatelor din Invăţământ „Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater" în Dosarul nr. 2.745/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin dreptului la negociere în materie de muncă şi nici caracterului obligatoriu al încheierii convenţiilor colective, consacrate şi garantate de art. 41 alin. (5) din Constituţie. Drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele sau sporurile, nu reprezintă drepturi fundamentale, iar asupra acordării lor legiuitorul poate dispune anularea, modificarea sau suspendarea pentru perioade determinate de timp, în funcţie de politica generală a statului în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 12 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.745/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă â Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005. Excepţia a fost ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere din Invăţământ, Federaţia Sindicatelor din Invăţământ „Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater" în dosarul cu numărul de mai sus, în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ pentru anularea dispoziţiilor art. 1 din sus-menţionata ordonanţă.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că textul de lege criticat, dispunând suspendarea acordării drepturilor prevăzute în contractele colective de muncă, contravine prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituţie.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată şi propune respingerea ei, având în vedere că acordarea premiilor constituie un drept salarial suplimentar, iar nu un drept constituţional fundamental. Dispoziţia legală criticată nu aduce atingere drepturilor prevăzute în contractul colectiv de muncă, ci suspendă acordarea lor pentru o perioadă de timp limitată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Constituţia garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă, precum şi caracterul obligatoriu al încheierii convenţiilor colective, însă nu şi acordarea efectivă a unor drepturi de natura premiilor, care constituie un drept salarial suplimentar ce nu reprezintă un drept fundamental ocrotit de Legea fundamentală. Mai mult, oportunitatea acordării unor drepturi materiale este în concordanţă cu politica statului în realizarea interesului general, astfel cum dispune art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, iar posibilitatea suspendării aplicării unor prevederi din acte normative, pentru situaţii speciale, este prevăzută în mod expres de Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi nici caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, care pot fi încheiate numai cu respectarea legii. Aceste dispoziţii legale nu aduc atingere nici drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor prevăzute de Constituţie, având în vedere că drepturile salariale suplimentare, cum sunt primele, sporurile sau adaosurile, prevăzute în acte normative, nu constituie drepturi fundamentale consacrate de Constituţie, care nu ar putea fi modificate sau anulate prin alte acte normative.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, publicată în Monitorul Oficial  al  României,  Partea I,  nr. 568 din  1   iulie 2005,potrivit cărora: „In perioada 1 iulie - 31 decembrie 2005 pentru toate categoriile de personal din autorităţile şi instituţiile publice, indiferent de modul de finanţare a acestora şi de data constituirii fondului de premiere, se suspendă aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare sau, după caz, din contractele colective de muncă prin care se reglementează acordarea de premii, cu excepţia premiului anual."

In opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 41 alin. (5) din Constituţie, care consacră şi garantează dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine:

Dispoziţiile legale criticate dispun suspendarea aplicării, în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2005, pentru toate categoriile de personal din autorităţile şi instituţiile publice, a prevederilor din actele normative în vigoare sau, după caz, din contractele colective de muncă prin care se reglementează acordarea de premii, cu excepţia premiului anual. Măsura suspendării este impusă, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă criticate, de raţiuni de politică bugetară, respectiv de nevoia reducerii cheltuielilor de personal în conformitate cu criteriile convenite cu Fondul Monetar Internaţional.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2005 faţă de prevederile art. 41 alin. (5) din Constituţie, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Drepturile salariale ale personalului autorităţilor şi instituţiilor publice, inclusiv drepturile suplimentare, sunt stabilite prin lege. Or, în virtutea acestei atribuţii, legiuitorul poate ca, în funcţie de modificarea resurselor bugetare, să intervină asupra criteriilor de acordare şi cuantumurilor valorice ale unor drepturi, să anuleze ori să suspende vremelnic acordarea unora dintre drepturile prevăzute. Pe de altă parte, premiile, ca şi sporurile sau adaosurile la salariile de bază, constituie drepturi cu caracter salarial suplimentar, iar nu drepturi fundamentale al căror exerciţiu ar putea fi restrâns numai în condiţiile prevăzute de art. 53 din Constituţie.

Articolul 41 alin. (5) din Constituţie, consacrând şi garantând totodată dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu conferă şi un drept discreţionar părţilor la negocierea şi stabilirea clauzelor contractelor colective de muncă. Clauzele acestor contracte trebuie să se întemeieze pe reglementările legale existente în materie. Chiar dacă drepturile prevăzute în actele normative trebuie considerate, la încheierea contractelor colective de muncă, ca fiind minimale, inserarea lor în contracte trebuie să aibă o bază legală. Modificarea şi, cu atât mai mult, suspendarea aplicării prevederilor unor acte normative referitoare la acordarea anumitor drepturi salariale suplimentare produc efecte şi asupra clauzelor contractelor colective de muncă, atunci când la aceste contracte nu este parte un agent economic, ci o autoritate sau o instituţie publică. Curtea observă totodată faptul că, în situaţia în care măsura suspendării acordării primelor nu s-ar fi dispus şi cu privire la prevederile contractelor colective de muncă, ar fi fost nejustificat discriminate toate categoriile de personal din autorităţile şi instituţiile publice, la care, potrivit legii, nu se încheie contracte colective de muncă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, excepţie ridicată de Federaţia Sindicatelor Libere din Invăţământ, Federaţia Sindicatelor din Invăţământ „Spiru Haret" şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater" în Dosarul nr. 2.745/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 februarie 2006.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU                                                                         

Magistrat-asistent,

Claudia Margareta Niţă