DECIZIE   Nr. 74 din 20 februarie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 174 din 20 martie 2003

    Nicolae Popa       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Nicolae Cochinescu - judecator
    Constantin Doldur  - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Petre Ninosu       - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Ioan Vida          - judecator
    Florentina Balta   - procuror
    Doina Suliman      - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Chen Biping in Dosarul nr. 15.132/2001 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public, invocand jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 15.132/2001, Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania. Exceptia a fost ridicata de Chen Biping din China, contestator intr-o cauza civila ce are ca obiect plangerea formulata impotriva unei hotarari a Oficiului National pentru Refugiati prin care s-a respins cererea de acordare a statutului de refugiat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prin modificarile pe care Legea nr. 323/2001 le aduce art. 20 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, in sensul eliminarii caii de atac a recursului impotriva hotararii instantei de solutionare a contestatiei privind respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat de catre Oficiul National pentru Refugiati, se incalca art. 24 din Constitutie, precum si art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si art. 33 alin. 1 din Conventia de la Geneva din 1951 privind statutul refugiatilor. Astfel, arata ca, in sistemul judiciar roman actele administrativ-jurisdictionale, asa cum este si hotararea Oficiului National pentru Refugiati, sunt, de regula, supuse controlului de legalitate cu un dublu grad de jurisdictie, recursul fiind "o garantie a dreptului de aparare", care "da partilor certitudinea ca, daca totusi hotararea pronuntata e gresita, va putea fi desfiintata si dreptul partilor nu este compromis prin pronuntarea unei hotarari nelegale si netemeinice".
    Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti apreciaza ca exceptia este neintemeiata. In acest sens, considera ca garantiile generale si speciale instituite de art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu presupun si nu au legatura cu dreptul la recurs. In acelasi sens este invocat si art. 2 din Protocolul nr. 7 la conventia mai sus amintita, care consacra, cu caracter de exceptie, dreptul la dublul grad de jurisdictie doar in materie penala, astfel incat acesta nu este aplicabil si altor ramuri de drept decat in masura prevederii sale de catre legiuitor, in conformitate cu art. 128 din Constitutie. De asemenea, considera ca prevederile art. 33 alin. 1 din Conventia de la Geneva din 1951 nu sunt incidente in cauza. Instanta mai retine ca, desi este indepartata calea de atac a recursului, dreptul de aparare se poate exercita pe tot parcursul procedurii accelerate, prin dreptul petentului de a fi asistat sau reprezentat de un avocat, de a i se asigura in mod gratuit un interpret, de a fi consiliat si asistat de un reprezentant al organizatiilor neguvernamentale, de a fi informat cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca fiind neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate. Astfel, sustine ca, in conformitate cu principiul consacrat de art. 125 alin. (3) din Constitutie, plenitudinea de jurisdictie a instantei de judecata nu poate fi apreciata decat in limitele stabilite prin lege si, in consecinta, aceasta nu poate fi abilitata sa acorde ea insasi statutul de refugiat, substituindu-se autoritatii administrative, fara a se incalca astfel unul dintre principiile statului de drept, si anume cel al separatiei puterilor. In sustinerea acestei opinii este invocata si Decizia nr. 261/2000 a Curtii Constitutionale, precum si acquisul comunitar, prin Rezolutia Consiliului de Ministri din 30 noiembrie 1992 si 1 decembrie 1992 si Rezolutia Consiliului de Ministri al statelor membre ale Comunitatii Europene privind cererile vadit nefondate de acordare a statutului de azilant. Guvernul mai retine ca textele legale criticate nu infrang dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate si nu au legatura cu art. 33 alin. 1 din Conventia de la Geneva din 1951.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    In conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, Curtea Constitutionala a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Apreciaza ca inlaturarea caii de atac a recursului prin textele legale criticate nu infrange dreptul la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie, atata vreme cat strainul are dreptul, pe intreaga durata a procedurii accelerate, de a fi asistat sau reprezentat de un avocat. De asemenea, arata ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care nu au legatura cu dreptul la recurs, si nici cele ale art. 33 alin. 1 din Conventia de la Geneva din 1951, acestea din urma nefiind incidente in cauza. In acelasi sens este exprimata opinia si cu privire la presupusa incalcare a art. 20 din Constitutie, care nu poate fi retinuta, deoarece acesta nu consacra vreun drept sau vreo libertate, ci stabileste, in materia drepturilor omului, prioritatea reglementarilor internationale, la care Romania este parte, fata de legislatia interna.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit in cauza de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, lege publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001.
    Dispozitiile legale criticate au urmatoarea redactare:
    "ARTICOL UNIC
    Se aproba Ordonanta Guvernului nr. 102 din 31 august 2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, adoptata in temeiul art. 1 lit. G pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, cu urmatoarele modificari:
    1. Alineatul (5) al articolului 20 va avea urmatorul cuprins:
    <<(5) Hotararea instantei este definitiva si irevocabila.>>
    2. Alineatul (6) al articolului 20 se abroga.
    3. Alineatul (6) al articolului 21 va avea urmatorul cuprins:
    <<(6) In cazul prevazut la alin. (5) lit. a) hotararea instantei este definitiva si irevocabila.>>"
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege se invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 24, potrivit carora:
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    De asemenea, mai sunt invocate urmatoarele prevederi din reglementari internationale:
    Art. 6. pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice, ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei. [...]
    3. Orice acuzat are, in special, dreptul: [...]
    c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cand interesele justitiei o cer;"
    Art. 33. alin. 1 din Conventia privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva la 28 iulie 1951, referitor la: "Interdictia de expulzare si returnare.
    1. Nici un stat contractant nu va expulza sau returna, in nici un fel un refugiat peste frontierele teritoriilor unde viata sau libertatea sa ar fi amenintate pe motiv de rasa, religie, nationalitate, apartenenta la un anumit grup social sau opinii politice."
    Examinand exceptia, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curtii Constitutionale care, prin numeroase decizii, a constatat ca sunt constitutionale. Astfel, Curtea a retinut ca modificarile aduse art. 20 alin. (5) si art. 21 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000, prin pct. 1 si 3 ale articolului unic din Legea nr. 323/2001, nu au nici o legatura cu dreptul la aparare si nu ingradesc in nici un fel exercitarea acestui drept. Faptul ca hotararea instantei de judecata este definitiva si irevocabila nu inseamna ca autorul exceptiei este lipsit de dreptul la aparare. Potrivit prevederilor constitutionale ale art. 128, impotriva hotararilor judecatoresti, caile de atac pot fi exercitate de partea interesata si de Ministerul Public numai in conditiile legii, legiuitorul putand institui reguli speciale de procedura in considerarea unor situatii deosebite, asa cum, de altfel, este situatia refugiatilor in Romania. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 261/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001.
    Referitor la prevederile cuprinse in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, si anume cele care privesc procesul echitabil si dreptul persoanei de a se plange unei instante, Curtea retine ca textele legale criticate de autorul exceptiei nu opresc, in realitate, partile interesate de a apela la instantele judecatoresti, de a fi aparate si de a se prevala de toate garantiile procesuale caracteristice unei societati democratice si unui proces echitabil.
    In sfarsit, dispozitiile legale ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate sunt in deplina concordanta si cu prevederile din Conventia privind statutul refugiatilor, incheiata la Geneva in 1951, referitoare la interdictia de expulzare si returnare. Statutul de refugiat se acorda numai in conditiile legii, cu respectarea tratatelor si conventiilor internationale la care Romania este parte.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) si (6), al art. 25 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor articolului unic din Legea nr. 323/2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania, exceptie ridicata de Chen Biping in Dosarul nr. 15.132/2001 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 februarie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Doina Suliman