DECIZIE   Nr. 74 din 13 iulie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 189 din 22 iulie 1994

    Curtea Constitutionala a fost sesizata, la 28 iunie 1994, de catre 56 deputati si anume: Ion Diaconescu, Ion Ratiu, Mihail Bucur, Gheorghe Comanescu, Ion Hui, Vasile Gheorghe Victor Pop, Ion Dinu, Ion Berciu, Radu Livezeanu, Vasile Niculae Constantin Ionescu Galbeni, Tudor Gavril Dunca, Mircea Ioan Popa, Ion Cornita, Emilian Bratu, Gavril Dejeu, Alexandru Simionovici, Valentin Vasilescu, Sorin Victor Lepsea, George Stanescu, Ioan Muresan, Vasile Lupu, Valentin Argesanu, Viorel Pavel, Costel Paunescu, Sergiu George Rizescu, Constantin-serban Radulescu-Zonner, Gheorghe Cristea, Florian Ion-Angelo, Rasvan Dobrescu, Vasile Mandroviceanu, Otto-Ernest Weber, Mihail Nica, Octavian Bot, Horia Mircea Radu, Ion Dobrescu, Niculae Cerveni, Petru Dugulescu, Alexandru Konya Hamar, Ervin Zoltan Szekely, Karoly Kerekes, Barbu Pitigoi, Dinu Patriciu, Raymond Luca, Petru Litiu, Romulus Ioan Joca, Theodora Bertzi, Victor Bostinaru, Corneliu-Constantin Ruse, Iuliu Vida, Francisc Pecsi, Stefan Sinko, Ferenc Asztalos, Imre Andras, Istvan Antal, Liviu Neculai Marcu, Remus-Constantin Opris, asupra neconstitutionalitatii Legii privind acordarea unor facilitati suplimentare fata de Legea nr. 35/1991, republicata, pentru atragerea de investitori straini in industrie.
    Legea are urmatorul continut:
    "Art. 1. - Societatile comerciale care se infiinteaza, potrivit legii, in domeniul industriei, cu participare de capital strain, la care aportul subscris de investitorul strain este varsat in suma de minimum 50 milioane dolari S.U.A. in contul societatii comerciale deschis la o banca, persoana juridica romana, si care realizeaza, in termenul si potrivit prevederilor din contractul de societate, productie cu un grad valoric de integrare in Romania de minimum 60% si un export de minimum 50% din valoarea productiei anuale, beneficiaza de urmatoarele facilitati:
    a) scutirea de la plata taxelor vamale, pe o perioada de 7 ani incepand sa curga de la data inmatricularii societatii comerciale, a masinilor, utilajelor, instalatiilor, echipamentelor din import necesare investitiei, subscrise ca aport in natura sau platite din surse proprii, atrase sau imprumutate;
    b) scutirea de la plata taxelor vamale, pe o perioada de 7 ani calculata de la data inmatricularii societatii comerciale, a materiilor prime, materialelor consumabile, pieselor de schimb si componentelor importate pentru productia proprie a societatii, platite din surse proprii, atrase sau imprumutate;
    c) scutirea de la plata impozitului pe profit pentru o perioada de 5 ani de la data obtinerii de profit, dar nu mai mult de 7 ani de la data inceperii activitatii productive.
    Art. 2. - In cazul in care, intr-o perioada de 14 ani calculata de la data inmatricularii, societatea comerciala isi reduce capitalul social astfel incat participarea investitorului strain coboara sub minimul de 50 milioane dolari S.U.A. sau se dizolva voluntar, ea va fi obligata la plata tuturor impozitelor si taxelor ce i s-ar fi aplicat pe intreaga durata de functionare, in lipsa facilitatilor de care a beneficiat, inclusiv a celor de care a fost dispensata in perioada de scutire."
    Sesizarea apreciaza, in esenta, in legatura cu art. 1 din lege ca prin prevederea care obliga ca aportul subscris sa fie varsat la o banca, persoana juridica romana se introduce o restrictie, neprevazuta in legislatia in vigoare, deoarece celelalte societati comerciale cu capital strain pot depune capitalul exprimat in valuta in conturi deschise la banci cu sediul in Romania sau cu sediul in strainatate, potrivit reglementarilor Bancii Nationale a Romaniei. Tot ca o restrictie este calificata si dispozitia art. 1 lit. a), care limiteaza scutirea de plata taxei vamale la 7 ani de la data inmatricularii societatii comerciale, spre deosebire de celelalte societati comerciale cu capital strain, pentru care art. 12 din Legea nr. 35/1991 acorda astfel de scutiri pentru o perioada nelimitata.
    Cat priveste art. 2 din lege se considera ca el introduce, de asemenea, anumite restrictii fata de prevederile Legii nr. 35/1991, deoarece interzice diminuarea capitalului social pe o perioada de 14 ani, obliga si la restituirea taxelor vamale si mareste perioada in care societatea comerciala nu poate sa-si intrerupa voluntar activitatea.
    In aceste conditii se apreciaza ca  art. 1 si 2 din Lege contravin art. 16 alin. (1) din Constitutie care interzice orice discriminari, precum si art. 49 din legea fundamentala, deoarece nu sunt create situatii care sa justifice restrangerea (proportionala) a unor drepturi si libertati acordate de legislatia in vigoare.
    In al doilea rand, sesizarea considera ca legea este neconstitutionala deoarece a fost adoptata cu procedura prevazuta de art. 74 alin. (2) din Constitutie pentru legile ordinare, or legea este organica, la fel ca si Legea nr. 35/1991, si deci trebuie adoptata cu procedura prevazuta de art. 74 alin. (1) din Constitutie.
    In sfarsit, legea este apreciata neconstitutionala si pentru ca, restrangand exercitarea unor drepturi si libertati existente in prezent in legislatia in vigoare si care vor continua sa se acorde celorlalte societati comerciale cu capital strain, va avea efectul contrar celui asteptat, actionand astfel impotriva intereselor nationale, ceea ce incalca prevederile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie.
    Curtea Constitutionala a fost sesizata cu respectarea prevederilor art. 17 din Legea nr. 47/1992 si ea este competenta sa se pronunte asupra sesizarii in temeiul art. 144 lit. a) din Constitutie.
    In baza art. 19 din Legea nr. 47/1992 s-au solicitat puncte de vedere asupra sesizarii presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Presedintele Camerei Deputatilor a comunicat prin adresa nr. 62 din 5 iulie 1994 punctul sau de vedere in sensul ca legea adoptata este constitutionala pentru urmatoarele motive redate in esenta:
    a) art. 16 alin. (1) si art. 49 alin. (1) si (2) din Constitutie se refera la persoanele fizice - cetateni romani, care, pe baza principiilor prevazute in Capitolul I din Titlul II al Constitutiei, au drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale prevazute in Capitolul II al aceluiasi titlu. Drepturile si libertatile persoanelor fizice pot fi restranse, in exercitarea lor, conform art. 49 din Constitutie. Pe cale de consecinta titularii unor asemenea drepturi, libertati sau indatoriri nu pot fi persoanele juridice, respectiv societatile comerciale la care se refera legea atacata si deci art. 16 si art. 49 din Constitutie nu sunt aplicabile acestora;
    b) legea in cauza are caracter de lege ordinara si deci in mod corect ea a fost votata cu majoritatea prevazuta de art. 74 alin. (2) din Constitutie. Legea fundamentala pretinde prin art. 72 alin. (3) lit. k) sa se reglementeze prin lege organica numai regimul general al proprietatii, or nici una din prevederile legii nu se refera la vreunul din elementele dreptului de proprietate - folosinta, posesia si dispozitia -, ci doar la modalitatea de exercitare a acestui drept, ale carui limite se stabilesc prin lege ordinara si nu organica, conform art. 41 alin. (1) din Constitutie. De altfel, chiar din titlul legii rezulta ca aceasta se refera la unele "facilitati suplimentare fata de Legea nr. 35/1991" si nu la elementele regimului general al proprietatii;
    c) potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie statul are obligatia asigurarii protejarii intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara. Obiectul legii nu este protejarea intereselor nationale, ci acordarea unor facilitati pentru patrunderea in Romania a marelui capital din strainatate, dar prin aceasta se realizeaza dezvoltarea economiei nationale, ceea ce desigur nu poate fi calificat ca o neprotejare a intereselor nationale. In plus, art. 41 alin. (1) din Constitutie permite, ca prin lege, sa se stabileasca limitele exercitarii dreptului de proprietate si deci nu poate exista o contradictie intre aceste prevederi si cele ale art. 134 alin. (2) lit. b), asa cum ar putea sugera autorii sesizarii Curtii, ci o relatie de completare si de compatibilitate.
    In punctul de vedere al Guvernului se apreciaza ca legea atacata este constitutionala si, in legatura cu obiectiile de neconstitutionalitate cuprinse in sesizare, se arata, in esenta, urmatoarele:
    a) legiuitorul - o data ce a acceptat avantajarea investitorilor straini - are tot dreptul ca, in cadrul acestei categorii de persoane beneficiare ale unui regim de favoare, sa opereze nuantari in ceea ce priveste acordarea anumitor facilitati. Asemenea distinctii sunt firesti, de vreme ce nimeni nu poate contesta varietatea investitiilor straine, volumul si durata lor diferita, ramura economica spre care sunt orientate, precum si alte aspecte de diferentiere, statul fiind preocupat ca, in cadrul politicii sale economice, sa determine parghii variabile de incurajare a infuziei de capital strain. In felul acesta se explica distinctia intre facilitatile stabilite prin Legea nr. 35/1991 (republicata) si cele din legea de fata. Diferentierea de regim juridic este, in speta, expresia unor optiuni concrete ale politicii economice a statului si, nicidecum, rezultatul unei tendinte de a opera discriminari, in dispretul art. 16 din Constitutie. In cauza nu poate fi vorba de incalcarea principiului egalitatii in drepturi ci de reflectarea in cuprinsul legislatiei si, in particular, al legii care face obiectul sesizarii, a unor aspecte existentiale deosebite, care reclama reglementari nuantate. In acest sens, problematica avuta in vedere de semnatarii sesizarii poate fi discutata mai degraba in termenii unor considerente de oportunitate si de analiza economica dar, in nici un caz, din punctul de vedere al incalcarii prevederilor constitutionale.
    De asemenea, se considera neintemeiata si asertiunea potrivit careia legea incalca prevederile art. 49 din Constitutie, introducind, in mod arbitrar, restrangerea exercitiului unor drepturi. Faptul ca in art. 2 al legii criticate este stabilita o norma cu caracter sanctionatoriu, nu poate duce la concluzia ca, in acest mod, investitorul isi vede limitat exercitiul dreptului de a investi in Romania. Dispozitia in cauza nu vizeaza decat eventuala nerespectare, de catre investitorul strain a obligatiilor corelative regimului de facilitati instituit de stat in beneficiul sau. Aceasta, deoarece este de neconceput ca un regim de favoare sa nu fie dublat de un minimum de obligatii, a caror incalcare sa nu determine afectarea drepturilor si a facilitatilor acordate;
    b) sustinerea potrivit careia legea trebuia adoptata dupa procedura prevazuta de art. 74 alin. (1) din Constitutie pentru legile organice este eronata deoarece pe de o parte, la momentul adoptarii Legii nr. 35/1991, in sistemul nostru legislativ nu exista distinctia actuala intre legi constitutionale, organice si ordinare, operata, ulterior, de Constitutie. Pe de alta parte, legea de fata, desi aflata in directa legatura cu Legea nr. 35/1991 (republicata), nu poate fi considerata ca fiind organica, deoarece obiectul sau concret de reglementare nu se gaseste in enumerarea limitativa din art. 72 alin. (3) din Constitutie privind domeniile care  se reglementeaza prin lege organica;
    c) sustinerea ca legea atacata ar incalca dispozitiile art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie care obliga statul sa asigure protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara poarta in sine o contradictie, deoarece ea alatura unui context legislativ referitor la investitorii straini o prevedere constitutionala care se refera expres la protejarea intereselor nationale. Specularea nuantarilor reglementarii in aceasta materie, in sensul acreditarii tezei lezarii interesului national, este nefondata. Aceasta, deoarece continutul intereselor economiei nationale variaza, in mod obiectiv, de la o etapa de dezvoltare socioeconomica la alta. In nici un caz nu se poate sustine ca o economie aflata in stadiul de tranzitie si, implicit, in faza de dezvoltare, ar fi dezavantajata de acele investitii straine care ii sporesc patrimoniul economic si ii ridica nivelul tehnologic, facilitindu-i astfel patrunderea pe piata concurentiala mondiala.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind sesizarea grupului de deputati, punctele de vedere exprimate de catre presedintele Camerei Deputatilor si Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, precum si concordanta dintre textele legale a caror constitutionalitate a fost contestata si dispozitiile Constitutiei, retine urmatoarele:
    In legatura cu prima obiectie de neconstitutionalitate si anume ca art. 1 si 2 din legea atacata ar contraveni art. 16 alin. (1) si art. 49 din Constitutie este de observat ca legea supusa controlului nu abroga dispozitii din Legea nr. 35/1991 si nici nu modifica prevederi ale sale. Legea nr. 35/1991 ramane sa se aplice in continuare astfel cum a fost adoptata, promulgata si publicata, dupa modificarea ei prin Legea nr. 57/1993. Prin legea noua se creeaza o alta situatie, ce are in vedere numai societatile comerciale, infiintate potrivit legii, in domeniul industriei, cu participare de capital strain in conditiile precis determinate de art. 1. Este vorba deci de reglementari diferite pentru situatii diferite, astfel incat principiul egalitatii nu este afectat. Atat in doctrina, cat si in jurisprudenta constitutionala se subliniaza constant ca principiul egalitatii nu pretinde uniformitate, deci ca toate situatiile sa fie tratate in acelasi fel astfel ca la situatii egale trebuie sa corespunda un tratament egal, iar la situatii diferite poate exista un tratament diferit. In acest sens s-a mai pronuntat si Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 70/1993.
    Este de necontestat ca toti investitorii straini care se supun Legii nr. 35/1991 se bucura de o protectie egala, iar cei care doresc sa actioneze in conditiile legii atacate au, de asemenea, un tratament egal, astfel incat nu se poate vorbi de o discriminare si deci de incalcarea art. 16 alin. (1) si art. 49 din Constitutie.
    Pe de alta parte, se retine ca noua lege defineste o serie de avantaje in scopul atragerii de capital strain. Regimul investitiilor straine este exclusiv o problema de oportunitate politica pe care legiuitorul este indreptatit sa o adopte in functie de interesele nationale, legate de importul de capital. In aceste conditii incalcarea principiului egalitatii s-ar putea pune numai daca, stabilind o anumita masura, legiuitorul ar fi discriminat anumiti comercianti straini. Egalitatea intre diferitele politici comerciale legate de importul de capital nu este o problema de ordin constitutional, ci de politica comerciala, astfel incat nu poate fi neconstitutionala crearea de regimuri juridice diferite in functie de interesele nationale diferite cu referire la importul de capital.
    In sfarsit, drepturile fundamentale prevazute in Constitutie se aplica cetatenilor, iar in ceea ce priveste  persoanele juridice numai in masura in care, printr-o anumita reglementare privind aceste  persoane, sunt afectate indirect drepturile fundamentale ale cetatenilor. In cazul de fata aceasta problema nici nu se poate pune, intrucat este vorba de interesele unor societati comerciale straine.
    Cat priveste obiectia de neconstitutionalitate care se refera la procedura de adoptare a legii este de observat ca legea nu vizeaza regimul general al proprietatii, astfel cum a fost definit si prin deciziile Curtii Constitutionale nr. 5/1992 si nr. 6/1992 si deci nu era necesara o lege organica.
    Este adevarat ca Legea nr. 35/1991, care a fost adoptata intr-un moment anterior Constitutiei, cand in sistemul nostru legislativ nu exista distinctia dintre legile organice si cele ordinare, a fost modificata prin Legea nr. 57/1993, a carei adoptare s-a facut cu procedura stabilita de art. 74 alin. (1) din Constitutie prevazuta pentru legile organice, dar astfel cum s-a aratat deja, legea atacata nu abroga si nici nu modifica Legea nr. 35/1991, republicata, ci stabileste facilitati fiscale aplicabile unei categorii determinate de investitori straini, ceea ce este de domeniul legii ordinare.
    In sfarsit, in legatura cu obiectia ca legea ar incalca art. 134 alin. (2) lit. b) din Constitutie, este de retinut ca, dimpotriva, legea urmareste stabilirea unui regim juridic diferit pentru investitorii straini de o anumita pondere, tocmai in scopul atragerii de capital, deci, in interesul economiei nationale. Parlamentul este indreptatit sa stabileasca prin ce mijloace se realizeaza in diferite momente interesul national in domeniul economic, financiar si valutar. Chiar daca legea nu are ca obiect protejarea industriei romanesti, nu se poate sustine ca ea este impotriva intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara si deci contrara Constitutiei.
    Avand in vedere considerentele expuse,
    Vazand si dispozitiile art. 144 lit. a) si ale art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si prevederile art. 20 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca Legea privind acordarea unor facilitati suplimentare fata de Legea nr. 35/1991, republicata, pentru atragerea de investitori straini in industrie este constitutionala.
    Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 13 iulie 1994 si la ea au participat Ioan Muraru, inlocuitorul presedintelui, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Miklos Fazakas, Antonie Iorgovan, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

            p. PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. univ. dr. Ioan Muraru

                                 Magistrat-asistent,
                                 Gabriela Dragomirescu