DECIZIE Nr.
738 din 26 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 8 din 5 ianuarie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Banca
Naţională a Romaniei -
Sucursala Suceava în Dosarul nr. 29.727/1/2004 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei
şi pentru partea Banca Naţională a Romaniei, consilierul juridic Dumitru Apetroaie, lipsind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul părţilor prezente solicită admiterea
excepţiei, arătand că imobilul
pentru care Banca Naţională a Romaniei - Sucursala Suceava se află în litigiu cu Raiffeisen Bank - S.A. a fost dobandit în temeiul unui contract de vanzare-cumpărare
încheiat în anul 1902, iar Banca Naţională a Romaniei nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestui
imobil. Prin Legea nr. 1.056/1946 privind etatizarea şi organizarea Băncii
Naţionale a Romaniei, au
trecut in proprietatea statului numai acţiunile aparţinand Băncii Naţionale a Romaniei, bunurile imobile rămanand în continuare în proprietatea acesteia. Banca Naţională a Romaniei şi-a continuat activitatea în
decursul timpului ca bancă de emisiune şi bancă centrală a statului, avand personalitate juridică şi un patrimoniu
distinct de cel al statului. De aceea, nu se poate considera că Banca pentru
Agricultură şi Industrie Alimentară, reorganizată ulterior în Banca Agricolă -
S.A. şi apoi devenită Raiffeissen Bank - S.A., este proprietară a imobilului aflat în litigiu, deoarece
prin Ordinul guvernatorului Băncii Naţionale a Romaniei
nr. 167/1973 acest imobil a trecut doar în administrarea
operativă a Băncii pentru Agricultură şi Industrie Alimentară, şi nu în
proprietatea sa. In susţinere, depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocand în
acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 29.727/1/2004, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Banca Naţională a Romaniei - Sucursala
Suceava.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate contravin art. 11, 44 şi 20 din Constituţie, precum şi art. 1 din
primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, deoarece exclude Banca Naţională a Romaniei din categoria persoanelor
juridice îndreptăţite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001. De
asemenea, mai arată că, deşi capitalul social al Băncii Naţionale a Romaniei aparţine statului, aceasta este o
entitate cu personalitate juridică şi patrimoniu distinct de cel al statului.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală consideră că prevederile de lege criticate nu contravin normelor
constituţionale, întrucat este
dreptul statului de a reglementa regimul juridic al proprietăţii sale, publice
sau private. De asemenea, arată că situaţiile invocate de autorul excepţiei se
referă la interpretarea şi aplicarea legii, aspecte care excedează competenţei
Curţii Constituţionale, fiind de competenta instanţelor de judecata.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
prevederile de lege criticate ca fiind constituţionale. In acest sens arată că,
potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească
cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate, astfel că textul
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este în concordanţă cu dispoziţiile
constituţionale potrivit cărora „Conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2),ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 3
alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 798 din 2 septembrie 2005, prevederi care au
următorul conţinut: „Ministerele, celelalte instituţii publice ale statului
sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau
independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale
cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea
de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 44
referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 20 - tratatele
internaţionale privind drepturile omului. Este invocată, de asemenea,
încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
Prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 au
mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia
nr. 246 din 10 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003,
şi Decizia nr. 316 din 17 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 572 din 8 august 2003,
Curtea a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate cu privire la
aceste prevederi, formulată în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art.
44 din Constituţie. Prin deciziile respective, Curtea a reţinut că, de regulă,
instituţiile publice, regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de
stat, ca deţinătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat, au, în
economia Legii nr. 10/2001, calitatea de debitori ai obligaţiei de restituire.
Prin termenul „persoane îndreptăţite", prevăzut de art. 3 alin. (2) din lege, sunt desemnate numai acele
persoane,proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora
de către stat, care pot solicita măsuri reparatorii constand în restituirea în natură sau prin
echivalent valoric. Rezultă că entităţile enumerate de art. 3 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001 nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării
restituirii, motiv pentru care textul de lege criticat nu contravine
principiului constituţional referitor la protecţia dreptului de proprietate.
Prin urmare, Curtea a constatat că dispoziţiile consacrate de art. 44 din
Constituţie nu sunt aplicabile în cauza dedusă controlului de
constituţionalitate.
Atat considerentele, cat şi
soluţiile din aceste decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucat nu au intervenit elemente noi de natură
a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Curtea reţine, de asemenea, că pentru aceleaşi motive
urmează a fi respinse şi criticile de neconstituţionalitate cu privire la
încălcarea dispoziţiilor art. 11 din Constituţie privind dreptul internaţional
şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale
privind drepturile omului, cat
şi cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Şi, în fine, Curtea constată că aspectele privind
eventualele îndreptăţiri ale autorului excepţiei cu privire la imobilul aflat
în litigiu, cat şi
posibilitatea revendicării acestuia excedează competenţei sale, fiind de
competenţa instanţelor de judecată.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Banca Naţională a Romaniei - Sucursala Suceava în Dosarul nr. 29.727/1/2004 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din 26 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu