DECIZIE Nr.
737 din 12 mai 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la
art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 460 din 3 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Oana Cristina Puică - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la
art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Vasile Rodideal, Bogdan-Ionuţ Radu şi Ghiţă Berbece în Dosarul nr.
8.774/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 8.774/99/2008, Curtea de Apel laşi - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de
procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Vasile Rodideal, Bogdan-Ionuţ
Radu şi Ghiţă Berbece cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei
încheieri de şedinţă pronunţate de Tribunalul laşi prin care s-a dispus
prelungirea măsurii arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textele de lege criticate aduc atingere
dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale referitoare la punerea în
libertate a celui reţinut sau arestat. Arată că instanţa de control judiciar
consideră termenul prevăzut de art. 159 alin. 8 teza a doua din Codul de
procedură penală cu privire la soluţionarea recursului împotriva încheierii
prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive dispuse în cursul
urmăririi penale ca nefiind un termen de decădere, întrucât nu fixează durata
măsurii preventive şi nu este cuprins între motivele de încetare a măsurii
arestării preventive enumerate de art. 140 alin. 1 lit. a) din acelaşi cod.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
întrucât prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale
invocate de autorii excepţiei.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit.
a) din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă
prevederile din Legea fundamentală invocate. Apreciază că autorii excepţiei pun
în discuţie modul de aplicare a dispoziţiilor de lege criticate, ceea ce
excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul exclusiv al
instanţei de judecată care se pronunţă asupra fondului cauzei, precum şi,
eventual, al instanţelor de control judiciar, potrivit dispoziţiilor art. 126
alin. (1) şi (3) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin.
1 lit. a) din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006
pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru
modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins:
- Art. 159 alin. 8 teza a doua: „[...] Recursul se
soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive dispuse anterior
încheierii atacate.";
- Art. 140 alin. 1 lit. a): „Măsurile preventive
încetează de drept: a) la expirarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite
de organele judiciare ori la expirarea termenului prevăzut în art. 160b
alin. 1, dacă instanţa nu a procedat la verificarea legalităţii şi temeiniciei
arestării preventive în acest termen".
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 23 alin. (9) privind punerea în libertate a celui reţinut sau arestat şi a
prevederilor art. 5 paragraful 3 referitoare la dreptul persoanei reţinute sau
arestate de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că autorii acesteia nu formulează veritabile critici de
neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 159 alin. 8 teza a doua
raportat la art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, ci sunt
nemulţumiţi, în realitate, de modul de aplicare de către instanţa de judecată a
respectivelor prevederi legale. Or, acest aspect nu intră sub incidenţa
controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci este de competenţa
instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la art. 140 alin. 1 lit. a)
din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca fiind inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. 8 teza a doua raportat la
art. 140 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Vasile Rodideal, Bogdan-Ionuţ Radu şi Ghiţă Berbece în Dosarul nr.
8.774/99/2008 al Curţii de Apel laşi - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică