DECIZIE Nr.
737 din 26 octombrie 2006
privind exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie
1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 940 din 21 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, modificată prin Legea nr. 247/2005, excepţie ridicată
de Rodica Bilcea în Dosarul nr. 7.227/2005 al Tribunalului Alba - Secţia
civilă.
La apelul nominal se prezintă personal autorul
excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Autorul excepţiei solicită adimiterea acesteia pentru
motivele invocate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 1 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 7.227/2005, Tribunalul Alba - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 21
alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, modificată prin
Legea nr. 247/2005.
Excepţia a fost ridicată de Rodica Bilcea într-o cauză
civilă ce are ca obiect contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 909 din 7
noiembrie 2005, emisă de primarul municipiului Alba Iulia.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine art.
44 şi art. 148 alin. (2) din Constituţie şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
deoarece impune un termen de depunere a notificării. De asemenea, consideră că
sunt încălcate dispoziţiile art. 480 şi 481 din Codul civil.
Instanţa de judecată apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
textul de lege criticat este constituţional.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate
îl constituie art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, devenit art. 22 alin. (5) în urma republicării legii
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din
2 septembrie 2005.
Textul de lege criticat are următoarea redactare: „Nerespectarea
termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea
dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin
echivalent."
Prevederile constituţionale considerate a fi încălcate
sunt cele ale art. 44 privind dreptul de proprietatea privată şi ale art. 148
alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, autorul
excepţiei susţine că sunt înfrânte şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la protecţia proprietăţii.
Analizând excepţia de neconstitutionalitate, Curtea
constată că prin art. 22 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 a fost instituită
o procedură administrativă ce are ca scop restituirea în natură a imobilelor -
terenuri sau construcţii - de către persoana juridică deţinătoare, prin decizie
sau dispoziţie motivată a organelor sale de conducere.
Legiuitorul a circumscris
exercitarea dreptului la restituire a imobilelor de respectarea unor termene,
cum este şi termenul de 6 luni, prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr.
10/2001, în interiorul căruia trebuie trimisă notificarea către persoana
juridică deţinătoare a imobilului.
Acest termen nu este, însă, de natură să aducă atingere
dreptului de proprietate privată, asa cum susţine autorul excepţiei de
neconstitutionalitate. In jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu în
Decizia nr. 344 din 18 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 776
din 5 noiembrie 2003), s-a statuat că „recunoaşterea sine die a posibilităţii persoanei
interesate de a declanşa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv
de către stat ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate
juridică în domeniul proprietăţii imobiliare (...)".
Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua
din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în
limitele legii, iar, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
„legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului
de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel
încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitări
rezonabile în valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat".
In acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională şi
prin Decizia nr. 557 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.056
din 26 noiembrie 2005, Decizia nr. 655 din 8 decembrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 23 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 388 din 9 mai 2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 12 iunie 2006, cu prilejul soluţionării excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor alin. (1) şi (5) ale art. 22 din Legea nr.
10/2001.
Aceste considerente îşi menţin valabilitatea şi în
prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente de natură a determina o
reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Rodica Bilcea în Dosarul nr. 7.227/2005 al Tribunalului
Alba - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman