În temeiul prevederilor art. 146 lit. a) din Constituţie, art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, la data de 19 iulie 2012, cu Adresa nr. 16/443 din 19 iulie 2012, liderul Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal, domnul Mircea Toader, a trimis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate formulată de un număr de 63 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională - Registratura jurisdicţională sub nr. 5.017 din 19 iulie 2012 şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.259A/2012.Această sesizare a fost semnată de către următorii deputaţi: Mircea Toader, Doiniţa-Mariana Chircu, Sorin Andi Pandele, Cornel Ghiţă, Cristina Elena Dobre, Stelian Ghiţă-Eftemie, Eugen Bădălan, Nicolae Bud, Viorel Balcan, Lucian Nicolae Bode, Valeriu Alecu, Marius-Sorin Göndör, Maria Stavrositu, Stelian Fuia, Sulfina Barbu, Mihai Stroe, Mihai Cristian Apostolache, Florian Daniel Geantă, Iulian Vladu, Teodor-Marius Spînu, Nicuşor Păduraru, Victor Boiangiu, Adrian Rădulescu, Viorel Cărare, Cristian Petrescu, Samoil Vîlcu, Clement Negruţ, Constantin Chirilă, Mircea Marin, Constantin Severus Militaru, Gheorghe Ialomiţianu, Gabriel Andronache, Carmen Axenie, Marius Cristinel Dugulescu, Iosif Ştefan Drăgulescu, Constantin Dascălu, Mihai Surpăţeanu, Dan-Radu Zătreanu, Daniel Buda, Iosif Veniamin Blaga, Ioan-Nelu Botiş, Cornel Ştirbeţ, Gelu Vişan, Valeriu Tabără, Raluca Turcan, Roberta Alma Anastase, Vasile Gherasim, Cristian Alexandru Boureanu, Marius Rogin, Răzvan Mustea-Şerban, Theodor Paleologu, Monica Maria Iacob-Ridzi, Ioan Holdiş, Toader Stroian, Alin Silviu Trăşculescu, Ioan Oltean, Tinel Gheorghe, Zanfir Iorguş, Florin Postolachi, Iustin-Marinel Cionca-Arghir, Bogdan Cantaragiu, Adrian Florescu şi Sorin Ştefan Zamfirescu.În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin următoarele:1. Prin introducerea unui alt interval orar de desfăşurare a referendumului pentru demiterea preşedintelui României cu mai puţin de 10 zile înainte de ziua votării se procedează la modificarea legislaţiei electorale cu nesocotirea Codului bunelor practici în materie electorală; or, în accepţiunea acestui cod trebuie evitată atât modificarea frecventă a sistemelor de scrutin, cât şi modificarea cu puţin timp înainte de alegeri a acestora.În acelaşi sens sunt invocate considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 51 din 25 ianuarie 2012 cu privire la necesitatea stabilităţii normelor juridice în domeniul electoral, expresie a principiului securităţii juridice.2. O altă critică de neconstituţionalitate vizează faptul că soluţiile pe care le prevede actul normativ criticat nu au o fundamentare temeinică, ceea ce echivalează cu încălcarea art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 şi, implicit, pe cale de consecinţă, a dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.3. Totodată, se mai apreciază că modificarea legislativă a fost realizată în cadrul unei sesiuni extraordinare a Parlamentului României, aspect ce denotă faptul că această modificare a fost adoptată pentru a se putea aplica referendumului ce se va desfăşura pe data de 29 iulie 2012. Aşadar, legea criticată modifică Legea nr. 3/2000 cu mai mult de 10 zile de la data la care a fost anunţat referendumul, încălcând atât prevederile art. 48 din Legea nr. 3/2000, potrivit cărora „măsurile tehnico-organizatorice privitoare la referendumul naţional se stabilesc de Guvernul României în termen de 10 zile de la data la care a fost anunţat referendumul“, cât şi, implicit, pe cele ale art. 1 alin. (5) din Constituţie.În consecinţă, este clar că modificarea legislativă adoptată, aplicându-se unui scrutin deja aflat în desfăşurare, impune măsuri tehnico-organizatorice cu mai puţin de 10 zile de la data la care a fost anunţat referendumul din 29 iulie 2012.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere.Preşedintele Senatului - interimar - a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. I472 din 20 iulie 2012, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Prin interpretarea art. 1 alin. (3) şi art. 2 alin. (1) din Constituţie, se apreciază că referendumul este o modalitate de facilitare a participării directe a poporului la exercitarea puterii de stat, iar referendumul pentru demiterea Preşedintelui României reprezintă o situaţie cu totul excepţională, care nu poate fi asimilată consultării populaţiei prin referendum pentru teme de interes naţional.Se consideră că reglementarea criticată este una care dă efectivitate Deciziei Curţii Constituţionale nr. 731 din 10 iulie 2012, creând condiţiile necesare participării la vot a unui număr cât mai mare de cetăţeni. Dacă programul de desfăşurare a referendumului nu ar fi astfel stabilit încât să permită tuturor cetăţenilor cu drept de vot participarea la referendum, cerinţa impusă de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012 ar părea excesivă. Se consideră că măsura criticată a fost animată de interesul superior avut în vedere de Parlament, şi anume punerea de acord a Legii nr. 3/2000 cu decizia Curţii Constituţionale anterior referită şi stabilirea de reguli clare, în acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi cu recomandările internaţionale în materie, în ceea ce priveşte organizarea şi desfăşurarea referendumului.Prin urmare, extinderea intervalului orar de vot este expresia dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie.Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 1/1.225/VZ/23 iulie 2012, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Se arată că legislaţia cu privire la referendum este total diferită de cea electorală, aspect ce rezultă chiar din textul Constituţiei, care la art. 73 alin. (3) lit. a) se referă la sistemul electoral, iar la lit. d) a aceluiaşi alineat se referă la referendum.Se apreciază că, de fapt, în speţă este aplicabil Codul de bune practici în materie de referendum al Comisiei de la Veneţia (Strasbourg, 19 martie 2007), cod care nu face precizări în legătură cu intervalul orar în care ar trebui să se desfăşoare un referendum.Se consideră că sunt respectate prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie şi că „legea criticată nu aduce modificări procedurii de vot, stabilind doar o măsură legislativă prin care se dă Guvernului sarcina de a stabili prin hotărâre intervalul orar pentru desfăşurarea referendumului naţional“. Aşadar, se susţine că legea este previzibilă.Cu privire la intervalele orare în care se poate desfăşura referendumul, este dat exemplul Irlandei, unde „s-a stabilit un interval de vot între orele 7,00-22,00 pentru desfăşurarea referendumului de revizuire a Constituţiei“.Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 5/5.255/2012, punctul său de vedere, în care se arată că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Se susţine, în esenţă, că în privinţa organizării şi desfăşurării referendumului nu este aplicabil Codul bunelor practici în materie electorală, adoptat de Comisia de la Veneţia la 18-19 octombrie 2002, ci Codul de bune practici în materie de referendum al Comisiei de la Veneţia, adoptat la 16-17 martie 2007. Acest cod recomandă ca doar aspectele fundamentale în materia dreptului referendar să nu poată fi modificate cu mai puţin de un an înainte de desfăşurarea referendumului. Aceste aspecte fundamentale vizează, potrivit punctului de vedere prezentat, următoarele chestiuni:– componenţa comisiilor electorale sau a altui organism însărcinat cu organizarea referendumului;
– dreptul la vot şi listele electorale;
– validitatea în sens formal şi material a textului supus referendumului;
– efectele referendumului;
– participarea partizanilor şi adversarilor propunerii la emisiunile mass-media publice Aşadar, stabilirea intervalului orar în care se desfăşoară referendumul nu face parte din aspectele fundamentale ale acestuia şi, pe cale de consecinţă, poate forma obiectul unor modificări justificate de buna organizare şi desfăşurare a scrutinului cu mai puţin de un an înainte de data de desfăşurare a acestuia. În consecinţă, se concluzionează că dispoziţiile legale criticate nu încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 11 alin. (1) şi (2) sau art. 20 din Constituţie.Se mai arată că aprecierea în concret cu privire la temeinicia motivării cuprinse în expunerea de motive a actului normativ revine Curţii Constituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie; totodată, se susţine că stabilirea intervalului orar de desfăşurare a referendumului constituie o măsură tehnico-organizatorică justificată de necesitatea unei bune desfăşurări a acestuia.Se mai consideră că art. 147 alin. (4) din Constituţie, invocat în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, nu este incident în cauză, iar analiza conformităţii textul legal criticat în raport cu art. 48 din Legea nr. 3/2000 excedează competenţelor Curţii Constituţionale, fiind o problemă de aplicare a actului normativ.CURTEA,examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Senatului, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, art. 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.Obiectul controlului de constituţionalitate astfel cum rezultă din adresa de comunicare a sesizării îl constituie dispoziţiile Legii pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, iar din menţiunile exprese cuprinse în conţinutul sesizării rezultă că obiectul acesteia este art. I pct. 51 din legea menţionată. În realitate, analizând motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate, precum şi legea anterior referită, Curtea constată că obiect al controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile articolului unic pct. 4 [referitor la art. I pct. 52 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012, prin care a fost modificat art. 34 din Legea nr. 3/2000] din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, dispoziţii asupra cărora instanţa constituţională, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:ARTICOL UNICSe aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41 din 5 iulie 2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012, cu următoarele modificări şi completări: [...] 4. La articolul I, după punctul 5 se introduc două noi puncte, punctele 51 şi 52, cu următorul cuprins: [...] 52. Articolul 34 se modifică şi va avea următorul cuprins: «Art. 34. - Scrutinul se va deschide la ora 7,00 şi se va încheia la ora 23,00“. Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept şi principiul respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale, ale art. 11 alin. (1) şi (2) privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curţii Constituţionale. Totodată, sunt considerate ca fiind încălcate şi dispoziţiile Codului bunelor practici în materie electorală - Linii directoare şi raport explicativ, adoptat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept în cadrul celei de-a 52-a Sesiuni Plenare (Veneţia, 18-19 octombrie 2002).Examinând obiecţia de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine următoarele:I. Pentru ca orice sesizare adresată Curţii Constituţionale să poată fi supusă controlului de constituţionalitate în una dintre formele prevăzute la art. 146 din Constituţie, aceasta trebuie să îndeplinească două condiţii preliminare şi obligatorii: să respecte cerinţele procedurale ce determină legalitatea sesizării şi să se circumscrie uneia dintre atribuţiile specifice Curţii Constituţionale, conferite de Legea fundamentală.II. Sub aspectul legalităţii sesizării, Curtea constată că, deşi sesizarea de neconstituţionalitate formulată de 63 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal a fost depusă direct la Curtea Constituţională, contrar art. 15 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Sesizarea făcută de parlamentari se trimite Curţii Constituţionale în ziua primirii ei, de către secretarul general al Camerei respective“, aceasta nu este o cauză de inadmisibilitate, ci una de neregularitate (a se vedea, ad similis, Decizia Curţii Constituţionale nr. 305 din 12 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 20 martie 2008, Decizia nr. 729 din 9 iulie 2012 şi Decizia nr. 732 din 10 iulie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 480 din 12 iulie 2012). În consecinţă, Curtea consideră că a fost legal învestită cu prezenta obiecţie de neconstituţionalitate.III. Sesizarea formulată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituţie atât sub aspectul titularilor dreptului de sesizare, întrucât aceasta, astfel cum rezultă din lista anexată sesizării de neconstituţionalitate, a fost semnată de un număr de 63 de deputaţi, aparţinând Grupul Parlamentar al Partidului Democrat Liberal, cât şi sub aspectul competenţelor atribuite Curţii prin Constituţie şi Legea nr. 47/1992.IV. Art. 15 alin. (1) din Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului prevede:(1) Obiectul şi data referendumului naţional se stabilesc după cum urmează:a)prin lege, în cazul referendumului privind revizuirea Constituţiei, cu respectarea art. 147 alin. (3) din Constituţie; b)prin hotărâre a Parlamentului, în cazul referendumului privind demiterea Preşedintelui României, cu respectarea art. 95 alin. (3) din Constituţie; c)prin decret al Preşedintelui României, în cazul referendumului cu privire la probleme de interes naţional După adoptarea Legii nr. 3/2000, în România au fost organizate mai multe referendumuri, după cum urmează:– 1 referendum cu privire la revizuirea Constituţiei (desfăşurat în perioada 18-19 octombrie 2003). Constituţia României a fost aprobată prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991;
– 1 referendum având ca obiect demiterea Preşedintelui României (desfăşurat în data de 19 mai 2007);
– 2 referendumuri iniţiate de Preşedintele României cu privire la probleme de interes naţional (desfăşurate în data de 25 noiembrie 2007 şi 22 noiembrie 2009).Din cele de mai sus, Curtea observă că din cele 4 referendumuri organizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 3/2000, 3 s-au desfăşurat într-o singură zi între orele 8,00- 20,00, iar unul în două zile după următorul program: „a) în ziua de sâmbătă, 18 octombrie 2003, între orele 8,00 şi 22,00; b) în ziua de duminică, 19 octombrie 2003, între orele 8,00 şi 20,00“ [a se vedea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 375/2003 pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind revizuirea Constituţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 22 septembrie 2003, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2003 pentru modificarea şi completarea unor reglementări referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 10 octombrie 2003]. Aşadar, deşi regula este ca referendumul să se desfăşoare într-o singură zi, în cazuri excepţionale, pentru a se asigura o mai mare participare la vot, legiuitorul poate reglementa şi în sensul ca referendumul să se desfăşoare pe parcursul mai multor zile. V. Prin Hotărârea nr. 1 din 15 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 728 din 17 octombrie 2003, Curtea a statuat că „prin stabilirea desfăşurării referendumului naţional privind revizuirea Constituţiei în două zile, în loc de o singură zi, nu este afectat interesul general al desfăşurării în bune condiţii a referendumului, printr-o prezenţă cât mai mare la urne, şi nu sunt încălcate dispoziţiile art. 147 alin. (3) din Constituţie [devenit, după revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 151 alin. (3) - s.n.], care stabilesc că organizarea referendumului se face în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. De altfel, acestea sunt singurele dispoziţii constituţionale cu caracter procedural referitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional privind revizuirea Constituţiei, în raport cu care Curtea Constituţională este chemată să se pronunţe“. VI. Raportând cele expuse la punctul precedent cu privire la situaţia referendumului de demitere a Preşedintelui României, Curtea constată că prevederile art. 95 alin. (3) din Constituţie sunt singurele dispoziţii constituţionale cu caracter procedural referitoare la organizarea şi desfăşurarea acestui tip de referendum. Acest text nu dispune nici expres, nici implicit cu privire la un anumit interval orar de desfăşurare a referendumului pentru demiterea Preşedintelui României. Prevederea sau modificarea acestui interval este de competenţa exclusivă a legiuitorului, numai acesta fiind cel îndreptăţit potrivit art. 73 alin. (3) lit. d) din Constituţie să reglementeze organizarea şi desfăşurarea prin lege organică a referendumului. Extinderea intervalului orar de desfăşurare a referendumului de la 12 ore (în forma iniţială a Legii nr. 3/2000, referendumul se desfăşoară între orele 8,00 şi 20,00) la 16 ore (referendumul se desfăşoară, astfel cum reiese din reglementările legale criticate, între orele 7,00 şi 23,00) nu reprezintă altceva decât voinţa legiuitorului care a dorit să asigure o prezenţă cât mai mare la vot a cetăţenilor. O atare prevedere nu este, prin urmare, contrară principiului constituţional al statului de drept, ci, din contră, creează condiţiile necesare pentru ca poporul român să îşi poată exprima voinţa suverană. De asemenea, Curtea, referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 3/2000, constată că ipoteza normativă a soluţiei legislative criticate antamează un element definitoriu al procedurii de organizare şi desfăşurare a referendumului, şi nu o măsură tehnico-organizatorică. De aceea, art. 48 din Legea nr. 3/2000, nereferindu-se la soluţia normativă criticată, are o sferă de reglementare distinctă de cea cuprinsă la art. 34 din lege, astfel încât nu se poate susţine încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie. Cu privire la faptul că iniţiatorul proiectului de lege nu a motivat această soluţie propusă, Curtea constată că soluţia legislativă criticată nu a fost preconizată la momentul iniţierii proiectului de lege de aprobare a ordonanţei de urgenţă, fiind introdusă de abia în şedinţa Senatului din 18 iulie 2012, astfel încât chiar dacă la proiectul de lege exista atât o expunere de motive, cât şi raportul comisiei sesizate în fond - respectiv Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări -, motivele care au stat la baza modificării art. 34 din Legea nr. 3/2000 nu se puteau regăsi la momentul adoptării legii. Pe de altă parte, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 alin. (5) din Constituţie în coroborare cu art. 6 privind conţinutul şi fundamentarea soluţiilor legislative din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, un eventual viciu de procedură fiind acoperit prin votul majorităţii parlamentare. Se mai reţine că art. 147 alin. (4) din Constituţie, invocat în susţinerea obiecţiei de neconstituţionalitate, nu are incidenţă în cauză, întrucât Curtea nu s-a pronunţat anterior în sensul neconstituţionalităţii unei soluţii legislative similare. VII. Prin Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Curtea a arătat, cu privire la forţa juridică a dispoziţiilor Codului bunelor practici în materie electorală, elaborat de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept, invocat de autorii sesizării, că, „într-adevăr, acest act nu are un caracter obligatoriu, însă recomandările sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, în raport cu care statele - care se caracterizează ca aparţinând acestui tip de regim - îşi pot manifesta opţiunea liberă în materie electorală, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, în general, şi a dreptului de a fi ales şi de a alege, în special“. Deşi Curtea ţine cont în evaluarea constituţionalităţii legilor de acest act, în cauză, constată că recomandările acestuia nu se referă şi la stabilirea/modificarea orelor în care urmează a avea loc referendumul, ci la modificarea sistemelor de scrutin, modificarea lor frecventă sau cu puţin timp (mai puţin de un an) înainte de alegeri. De altfel, incident în speţă este Codul de bune practici în materie de referendum, adoptat de Consiliul pentru Alegeri Democratice la cea de-a 19-a reuniune (Veneţia, 16 decembrie 2006) şi de Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept la cea de-a 70-a Sesiune plenară (Veneţia, 16-17 martie 2007), ale cărui efectelor juridice sunt similare celor reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012 în privinţa Codului bunelor practici în materie electorală. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile articolului unic pct. 4 [referitor la art. I pct. 52 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012] din Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt constituţionale. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterile au avut loc la data de 24 iulie 2012 şi la acestea au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly