Decizia Nr.733 din 02.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „B.C.S. Secure Investments“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.La apelul nominal se prezintă, pentru partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, consilierul juridic Marian Drugă, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi partea Societatea Comercială „Institutul Naţional al Lemnului“ - S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Consilierul juridic arată că înţelege să formuleze cerere prealabilă, în sensul că solicită Curţii Constituţionale să constate că lichidatorul părţii Societatea Comercială „Institutul Naţional al Lemnului“ - S.A. din Bucureşti nu a fost citat.Magistratul-asistent-şef arată că din actele şi lucrările dosarului instanţei de judecată nu rezultă lichidatorul părţii Societatea Comercială „Institutul Naţional al Lemnului“ - S.A. din Bucureşti.Reprezentantul Ministerului Public consideră că procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, deliberând, constată că procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul, pe fond, părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 514/2004.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.Excepţia a fost ridicată de recurentul Societatea Comercială „B.C.S. Secure Investments“ - S.R.L. din Bucureşti cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva Încheierii de şedinţă din 19 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimaţii Societatea Comercială Institutul „Naţional al Lemnului“ - S.A. din Bucureşti şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 21, art. 124 şi ale art. 126 alin. (2), arătând, în esenţă, că „legiuitorul nu are dreptul să intervină în procesul de realizare a justiţiei“. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 6/1992, nr. 50/2000, nr. 259/2003, nr. 388/2003, nr. 77/2004 şi nr. 1.055/2008. Autorul excepţiei consideră că prin dispoziţiile de lege criticate „se întârzie şi se împiedică executarea unei hotărâri judecătoreşti, fără a exista o hotărâre judecătorească de suspendare sau de anulare a executării silite sau chiar a titlului executoriu. Totodată, din modalitatea de redactare a textului, se permite suspendarea executării unei hotărâri judecătoreşti, fără însă a se preciza perioada în care operează această suspendare, termenele «imprecise şi lungi» fiind sancţionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului“.Instanţa de judecată nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând Decizia comercială nr. 924 din 16 iunie 2010, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „La data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului se suspendă judecarea tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, termenele de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi orice procedură de executare silită pornită împotriva ei.“În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi (5) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat şi principiul supremaţiei legilor şi Constituţiei, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 126 alin. (2) referitoare la competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, în raport cu art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 514 din 18 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 24 ianuarie 2005.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 137/2002, această lege stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare, iar potrivit dispoziţiilor art. 2, prevederile sale se aplică societăţilor comerciale, indiferent de actul normativ în baza căruia s-au înfiinţat, la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar sau asociat, filialelor la care sunt acţionari sau asociaţi majoritari societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, precum şi regiilor autonome. De asemenea, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor de lege criticate, intervine suspendarea judecării tuturor acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale cu capital majoritar de stat a cărei adunare generală a acţionarilor a adoptat hotărârea de dizolvare şi lichidare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurii de executare silită pornite împotriva ei, de la data depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului“.Curtea a mai reţinut că „procedura prevăzută de Legea nr. 137/2002 nu exclude niciunul dintre creditorii societăţii comerciale de la dreptul de a participa la distribuirea sumelor rezultate din lichidare, ci numai le suspendă dreptul de a continua executarea silită pe calea dreptului comun, suspendare care operează pentru toţi creditorii. Rezultă deci că raţiunea suspendării judecării acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare, a termenelor de prescripţie a acţiunilor de realizare a creanţelor, precum şi a oricărei proceduri de executare silită se regăseşte în necesitatea protejării tuturor creditorilor şi a respectării ordinii de preferinţă instituite prin dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 137/2002. Dacă nu s-ar acţiona în acest mod şi s-ar continua executarea silită potrivit procedurii de drept comun, ar însemna ca numai unii dintre creditori să-şi poată recupera creanţele, şi anume aceia care au solicitat primii executarea creanţelor, existând astfel posibilitatea de a eluda ordinea de preferinţă prevăzută prin lege. De altfel, Curtea reţine că toţi creditorii, indiferent dacă au sau nu o acţiune în pretenţii judiciară sau extrajudiciară îndreptată împotriva societăţii comerciale sau au pornit procedura de executare silită împotriva ei şi indiferent dacă creanţa lor a ajuns sau nu la scadenţă, au posibilitatea înscrierii la masa credală, precum şi dreptul de a contesta existenţa sau întinderea creanţei ori rangul acesteia în ordinea de preferinţă. Or, este firesc ca, atunci când o societate comercială are mai mulţi creditori, să fie înscrise în tabelul sumelor ce se vor distribui creditorilor toate creanţele care au fost prezentate în termenul prevăzut de lege. De asemenea, Curtea constată că nu mai există raţiuni pentru continuarea procedurii începute pe calea dreptului comun, prin faptul că, potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 137/2002, pentru acoperirea pasivului social lichidatorul va efectua plăţi în contul creanţelor creditorilor, indiferent dacă acestea sunt ajunse sau nu la scadenţă.Totodată, Curtea observă că şi alte acte normative reglementează efectul suspensiv al deschiderii procedurii falimentului asupra debitorului cu privire la toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. De exemplu, Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului dispune la art. 42 că «de la data deschiderii procedurii se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale», iar Ordonanţa Guvernului nr. 10/2004 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului instituţiilor de credit dispune la art. 17 alin. (1), aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 278/2004, că «de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra instituţiei de credit debitoare sau bunurilor sale, dacă legea nu prevede altfel».“Aceste considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel că nu poate fi primită critica privind înfrângerea prevederilor constituţionale invocate.De altfel, finalitatea urmărită de legiuitor prin crearea acestor proceduri simplificate a fost aceea de a asigura egalitatea între creditorii societăţii comerciale aflate în procedura dizolvării, iar efectul depunerii hotărârii de dizolvare la oficiul registrului comerţului, respectiv suspendarea judecării acţiunilor în pretenţii judiciare sau extrajudiciare îndreptate împotriva societăţii comerciale, a termenelor de prescripţie a acţiunilor în realizare a creanţelor aparţinând creditorilor acesteia, precum şi a procedurilor de executare silită pornite împotriva societăţii comerciale, nu are ca scop decât instituirea unui tratament juridic egal pentru toţi creditorii societăţii şi acţionarii acesteia. Aşadar, toţi creditorii societăţii comerciale debitoare sunt protejaţi şi sunt supuşi unui tratament juridic egal.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35 alin. (1) teza finală din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „B.C.S. Secure Investments“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.388/3/C/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman