DECIZIE Nr.
733 din 1 iunie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciara internationala în materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 481 din 14 iulie 2010
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de
Radu Stan în Dosarul nr. 259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia
penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Autorul excepţiei a depus o cerere prin care solicită
acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, o
respinge ca nefondată, motivat de împrejurarea că de la data sesizării
instanţei de contencios constituţional, respectiv 29 noiembrie 2009, şi până în
prezent a trecut un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 29 noiembrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 259/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de
Radu Stan în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 15, art. 16, art. 17, art. 19 alin. (2)',
art. 21 alin. '(3), art. 23 alin. (1) şi (2) şi art. 24, deoarece textul
criticat instituie doar 3 drepturi: şi anume să fie informată cu privire la
conţinutul mandatului european de arestare, să fie asistată de un apărător ales
sau numit din oficiu de instanţă şi, în cazul în care persoana arestată nu
înţelege sau nu vorbeşte limba română, are dreptul la un interpret, gratuit,
asigurat de instanţă. Or, este evident că, în absenţa altor drepturi expres
prevăzute, cetăţenii români sunt privaţi de protecţie în străinătate şi nu au
posibilitatea de a se apăra chiar dacă deţin probe certe din care să rezulte
neimplicarea în faptele pentru care a fost emis mandatul de arestare. Totodată,
mai arată autorul excepţiei, textul creează o situaţie de inegalitate în faţa
legii pentru persoane ce săvârşesc infracţiuni în afara teritoriului ţării
comparativ cu cei care comit fapte similare pe teritoriul României.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru
cauze penale cu minori şi de familie opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, aşa cum au fost modificate prin
Legea nr. 224/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind
cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul
conţinut: „(1) Persoana arestată are dreptul să fie informată cu privire la
conţinutul mandatului european de arestare.
(2)Persoana arestată are dreptul să fie asistată de
un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă.
(3)Persoana arestată care nu înţelege sau nu
vorbeşte limba română are dreptul la interpret, asigurat gratuit de către
instanţă."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prin Decizia nr. 36 din 15 ianuarie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 februarie 2008, a respins ca
nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91 alin. (1)
din Legea nr. 302/2004, pentru considerentele acolo arătate, care îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Distinct de argumentele deciziei menţionate mai sus,
Curtea mai constată următoarele:
Critica autorului excepţiei porneşte de la o premisă
eronată potrivit căreia statul român trebuie să-i apere toate drepturile şi
libertăţile consacrate de Constituţie şi de alte legi, inclusiv în situaţia în
care prezervarea acestora se impune în străinătate. Or, o asemenea critică nu
poate fi primită, deoarece nici Constituţia României şi nici vreo altă lege nu
consacră dreptul la apărare juridică obligatorie pentru afaceri judiciare ce
intră sub jurisdicţia unor alte state. De altfel, un asemenea drept este
prevăzut în legislaţia română numai expres şi limitativ.
In plus, chiar cu prilejul soluţionării unei excepţii
anterioare invocate de acelaşi autor în aceeaşi cauză, Curtea a statuat,
prin Decizia nr. 1.193 din 24 septembrie 2009, că „autoritatea judecătorească
română chemată să execute un mandat european de arestare poate hotărî
asupra predării, dar nu poate să se pronunţe cu privire la temeinicia măsurii
preventive sau a hotărârii judecătoreşti pronunţate n statul solicitant.
Contestarea temeiniciei acesteia, deci a hotărârii judecătoreşti pronunţate
într-un stat membru al Uniunii Europene, se va face în statul în care s-a emis
hotărârea respectivă, unde persoana solicitată va beneficia de toate garanţiile
procesuale existente".
Aşa fiind, protecţia invocată de autorul excepţiei „nu
poate fi convertită într-o cauză de impunitate pentru faptele antisociale
comise pe teritoriul unui stat străin, judecătorul român hotărând asupra
arestării persoanei solicitate în temeiul legii numai după ce a verificat, în
prealabil, dacă au fost respectate condiţiile necesare referitoare la emiterea
mandatului, şi nicidecum nu se pronunţă cu privire la temeinicia urmăririi sau
condamnării dispuse de autoritatea străină ori asupra oportunităţii arestării.
In caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoaşterea
reciprocă a hotărârilor penale. Totodată, este de semnalat că nu poate fi pus
semnul egalităţii între privarea de libertate dispusă ca urmare a emiterii unui
mandat european de arestare şi cea dispusă ca urmare a emiterii unui mandat de
arestare preventivă emis de judecătorul român în condiţiile Codului de
procedură penală.
De asemenea, măsura arestării provizorii dispusă în
vederea predării către un stat membru al Uniunii Europene constituie o măsură
privativă de libertate temporară, în acord cu art. 23 alin. (2) din Constituţia
României, care satisface pe deplin exigenţele constituţionale prevăzute de art.
21 şi art. 24, partea având la îndemână toate garanţiile procesuale specifice
unui proces echitabil, sens în care poate invoca unul din motivele de refuz al
executării, are dreptul de a fi informat cu privire la conţinutul mandatului
european de arestare, are dreptul de a fi audiat şi asistat de un apărător ales
sau numit din oficiu, are dreptul la un interpret dacă nu înţelege ori nu
vorbeşte limba română şi are posibilitatea de a formula recurs împotriva
hotărârii referitoare la arestare etc."
In sfârşit, Curtea mai constată că, pentru a opri o
eventuală privare de libertate dispusă se autorităţile judiciare române în
executarea unui mandat european de arestare, partea interesată are deplina
libertate de a se apăra şi de a se prezenta în faţa autorităţii emitente a
mandatului. A porni de la premisa încălcării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale de către un stat cu care România a încheiat acorduri reciproce de
colaborare internaţională reprezintă un abuz de drept. Simplul fapt că statul
român a semnat un astfel de acord atestă şi garantează protecţia drepturilor şi
libertăţilor cetăţenilor săi atunci când intră sub jurisdicţia autorităţii
contractante, Legea nr. 302/2004 vizând în ansamblul său forme de cooperare
judiciară internaţională în materie penală în limitele prevăzute de art. 3, în
condiţii de curtoazie internaţională reciprocă, de confidenţialitate şi după
principiul non bis in idem.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Radu Stan în Dosarul nr.
259/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze cu
minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 2010.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru