Decizia Nr.732 din 02.06.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lemir“ - S.R.L. Frasin în Dosarul nr. 6.590/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 iulie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 6.590/314/2009, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de recurentul Societatea Comercială „Lemir“ - S.R.L. Frasin cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva Sentinţei nr. 5.109 din 2 decembrie 2009, pronunţată de Judecătoria Suceava în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Suceava.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 124, precum şi art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens arată, în esenţă, că, deoarece „nu există o prevedere clară şi unitară prin care să se arate exact ce se înţelege prin «contravenţie continuă» este introdus arbitrariul, revenind instanţelor posibilitatea de a stabili dacă o contravenţie este sau nu continuă, posibilitate ce este recunoscută exclusiv legiuitorului. [...] Eventualitatea sancţionării contravenţionale a unor fapte petrecute cu mult timp în urmă şi crearea unui cadru sancţionator mai sever chiar decât cel penal, în care există termene clare de prescripţie a răspunderii penale chiar în cazul infracţiunilor continue, introduce un regim discriminatoriu faţă de celelalte tipuri de contravenţii.“ În fine, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare „şi oricăror norme de tehnică legislativă“.Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere referitoare la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul conţinut: „În cazul contravenţiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp.“Alin. (1) al art. 13, la care face trimitere textul de lege criticat, are următorul cuprins: „Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.“În susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la principiul egalităţii în drepturi şi art. 124 referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi a prevederilor art. 6 paragrafele 1 şi 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale cu privire la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 200 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 1 iunie 2004, Curtea a constatat că art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie. Curtea a reţinut, cu acel prilej, că situaţia contravenienţilor care au săvârşit o contravenţie continuă se diferenţiază de cea a altor contravenienţi, deosebire ce rezultă din particularităţile acestei forme a contravenţiei, şi anume durata sau continuitatea faptei contravenţionale. Având în vedere faptul că încălcarea obligaţiei legale durează în timp, legiuitorul a instituit reguli speciale cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie al răspunderii contravenţionale. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia legiuitorul nu a definit noţiunea de „contravenţie continuă“, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât conform dispoziţiilor art. 13 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, „Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp“.De asemenea, Curtea observă că textul de lege criticat nu afectează înfăptuirea justiţiei şi nu îngrădeşte dreptul la un proces echitabil, ci instituie norme de procedură a căror reglementare reprezintă opţiunea legiuitorului, în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, privind competenţa şi procedura în faţa instanţelor judecătoreşti.În sfârşit, critica dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, nu poate fi primită. Asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului“, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei“.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lemir“ - S.R.L. Frasin în Dosarul nr. 6.590/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman