DECIZIE Nr.
731 din 24 iunie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 si art. 49 alin. (1) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
ale statului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 557 din 23 iulie 2008
Ioan Vida
- preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 şi art. 49 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
aie statului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Oros & Oros"
- S.R.L. din Gherla în Dosarul nr. 7.200/1/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VI-a comercială.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din data de 8 februarie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 7.200/1/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea
Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea
unor active ale statului, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Oros & Oros" - S.R.L. din Gherla.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în condiţiile în care art. 46 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 prevede obligativitatea
comunicării cererii de chemare în judecată persoanei împotriva căreia va fi
pornită ulterior acţiunea civilă şi depunerea cererii în instanţă numai
însoţita de dovada comunicării ei prin scrisoare recomandată,' reglementarea
criticată restrânge în mod nejustificat accesul persoanei la justiţie şi
creează un regim discriminatoriu între justiţiabili, contravenind prevederilor
constituţionale invocate. Totodată, în opinia autorului excepţiei, art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, stabilind un termen de prescripţie special de
6 luni al acţiunilor îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea
Activelor Statului, încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (3) din
Constituţie.
Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază
critica de neconstituţionalitate'ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate nu sunt în măsură să îngrădească dreptul
părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea
acestuia într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie si ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
ale statului, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 948
din 24 decembrie 2002, care au următorul conţinut: „(1) Reclamantul este
obligat să comunice cererea, actele pe care se întemeiază şi, după caz,
interogatoriul scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,
înainte de depunerea acestora în instanţă. Judecătorul nu va primi cererea fără
dovada privind îndeplinirea obligaţiei de comunicare. Prevederile acestui
alineat se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu excepţia cererilor
formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se exercită o cale de atac.
(2) Primul termen de judecată se stabileşte la cel
mult 15 zile de la data depunerii cererii de chemare în judecată.
(3) Intâmpinarea este obligatorie şi se depune cel
târziu până la primul termen de judecată. Intâmpinarea, actele pe care se
întemeiază şi, după caz, interogatoriul scris se comunică de către parte, prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de termenul prevăzut la
alin. (2). Nerespectarea obligaţiei de comunicare prezumă renunţarea de către
parte la apărările ce puteau fi formulate prin întâmpinare şi la probele în
susţinerea acestor apărări.";
- Art. 49 alin. (1): „Termenul
de prescripţie a acţiunilor îndreptate
împotriva AVAS este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se
cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12
luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în drepturi
a cetăţenilor şi ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi
dreptul la un proces echitabil. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, se constată că dispoziţiile art. 46
şi art. 49 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, în acest sens fiind deciziile nr. 308/2008, nr. 85/2006 şi
nr. 447/2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 aprilie 2008, nr. 236 din
16 martie 2006 şi, respectiv, nr. 555 din 27 iunie 2006. Cu acele prilejuri,
Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului sunt în
deplină conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
In esenţă, Curtea a reţinut că dispoziţiile criticate
reglementează o procedură specială de soluţionare a litigiilor privind creanţele
neperformante preluate de Autoritatea pentru Valorificarea
Activelor Statului, având în vedere natura deosebită a
acestor creanţe şi strânsa lor legătură cu datoria publică, cu bugetul statului
şi ocrotirea interesului public.
De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 46
alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998,
prevederile referitoare la obligaţia comunicării cererilor înainte de depunerea
acestora în instanţă se aplică oricărei cereri, indiferent de natura ei, cu
excepţia cererilor formulate în timpul judecăţii sau a celor prin care se
exercită o cale de atac, pentru care sunt aplicabile dispoziţiile dreptului
comun, şi anume Codul de procedură civilă. Aşa fiind, exceptarea de la regula
comunicării cererilor înainte de depunerea acestora în instanţă, reglementată
în teza întâi, exceptare referitoare la cererile formulate în timpul judecăţii
sau la cele prin care se exercită o cale de atac, garantează drepturile
procesuale ale părţilor şi constituie expresia aplicării, în plan legislativ, a
principiilor constituţionale care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul
la un proces echitabil.
Cu referire la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 49 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, Curtea
a reţinut că instituirea unui termen de prescripţie special, derogatoriu de la dreptul comun, cu
privire la acţiunile îndreptate împotriva Autorităţii pentru Valorificarea
Activelor Statului este justificată în mod obiectiv şi rezonabil de necesitatea
asigurării stabilităţii şi securităţii sporite a raporturilor juridice civile,
mai ales având în vedere legătura indisolubilă existentă între creanţele ce
urmează a fi recuperate ca urmare a exercitării unor asemenea acţiuni şi
bugetul de stat. In consecinţă, Curtea a constatat că textul legal criticat nu
are în vedere ocrotirea în mod diferenţiat a drepturilor persoanelor implicate
în aceste raporturi juridice şi nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale
art. 21 alin. (3) din Constituţie.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor amintite
sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 46 şi art. 49 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Oros & Oros" - S.R.L. din Gherla în
Dosarul nr. 7.200/1/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu