Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Marian Petre Ionescu în Dosarul nr. 7.273/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 512D/2016. 2. La apelul nominal răspunde partea Bogdan Horaţiu Tudor, prezent personal. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus note scrise prin care solicită admiterea acesteia.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţii Bogdan Horaţiu Tudor, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se face trimitere la art. 106 din Codul penal, respectiv, la art. 61 din Codul penal din 1969, potrivit cărora efectele liberării condiţionate constau în aceea că o pedeapsă cu privire la care a fost dispusă liberarea condiţionată se consideră executată la data la care a luat sfârşit executarea pedepsei, dacă persoana condamnată nu a săvârşit o nouă infracţiune până la expirarea termenului de supraveghere, în stare de libertate condiţionată, nu s-a dispus revocarea liberării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 11 aprilie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.273/105/2015, Tribunalul Prahova - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 din Codul penal, excepţie ridicată de Marian Petre Ionescu într-o cauză având ca obiect, printre altele, stabilirea vinovăţiei autorului excepţiei pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, constituirea unui grup infracţional organizat şi furt calificat. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sintagma „data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale" nu este definită prin dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedură penală, motiv pentru care nu se poate stabili cu exactitate dacă aceasta poate fi considerată ca îndeplinită în momentul liberării condiţionate şi, de asemenea, nu poate fi reţinută, în mod corect, starea de recidivă. 8. Tribunalul Prahova - Secţia penală, contrar dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă doar cu privire la admisibilitatea excepţiei, dar nu şi cu privire la temeinicia acesteia.9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.10. Guvernul opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că dispoziţiile art. 167 alin. (1) din Codul penal se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia juridică prevăzută în ipoteza normei juridice analizate, aşa încât nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a principiului egalităţii în drepturi. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, se arată că acestea nu au incidenţă în cauză. Se susţine că dispoziţiile Codului de procedură penală reglementează suficiente garanţii ale dreptului de acces liber la justiţie şi că prevederile art. 167 alin. (1) din Codul penal au fost reglementate de către legiuitor cu respectarea principiului legalităţii incriminării şi a pedepsei, conform atribuţiei sale constituţionale prevăzute la art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 167 din Codul penal. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine, însă, că autorul critică, de fapt, prevederile art. 167 alin. (1) teza întâi din Codul penal, care au următorul cuprins: „Termenele prevăzute în art. 165 şi art. 166 se socotesc de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale".14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la legalitatea pedepsei.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 167 din Codul penal reglementează calculul termenelor de reabilitare, arătând, la alin. (1), că acesta se socoteşte de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.16. Curtea reţine că, într-adevăr, Codul penal şi Codul de procedură penală nu reglementează, în mod distinct, momentul în care ia sfârşit executarea pedepsei penale principale. Interpretând sistematic dispoziţiile legale din cuprinsul Codului penal referitoare la pedepse, Curtea constată că momentul în care pedeapsa penală principală este considerată executată trebuie analizat în funcţie de modul de stingere al acesteia.17. Astfel, în cazul executării pedepsei închisorii într-un loc de detenţie, această formă de executare ia sfârşit la data punerii în libertate a condamnatului. Având, în vedere dispoziţiile art. 72 din Codul penal referitoare la computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, în situaţia în care pedeapsa cu închisoarea este egală cu durata măsurilor preventive privative de libertate dispuse în cursul procesului penal, executarea pedepsei principale ia sfârşit la data pronunţării hotărârii de condamnare. În cazul liberării condiţionate a inculpatului, pedeapsa se consideră executată la împlinirea duratei acesteia. În acest sens, art. 100 alin. (6) din Codul penal prevede că intervalul cuprins între data liberării condiţionate şi data împlinirii duratei pedepsei constituie termen de supraveghere pentru condamnat, dispoziţie legală ce se impune a fi coroborată cu prevederile art. 106 din Codul penal referitoare la efectele liberării condiţionate, potrivit cărora, dacă până la expirarea termenului de supraveghere nu este descoperită săvârşirea de către inculpat a unei noi infracţiuni, pedeapsa este considerată executată. În ipoteza în care o persoană este condamnată succesiv la pedepse cu închisoarea, termenul de reabilitare curge de la data la care ia sfârşit executarea ultimei pedepse. Dacă pedeapsa principală dispusă este amenda, aceasta este considerată executată de la data la care suma de bani reprezentând amenda este achitată.18. Mai mult, dispoziţiile art. 186 din Codul penal reglementează calculul timpului. Fiind cuprinse în titlul X - Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală al Părţii generale a Codului antereferit, acestea sunt aplicabile tuturor termenelor prevăzute în Codul penal, inclusiv termenelor referitoare la executarea pedepselor şi la considerarea acestora ca fiind executate. 19. Având în vedere aceste considerente, Curtea reţine că dispoziţiile părţii generale a Codului penal oferă o reglementare completă a modului de stingere a pedepselor şi de stabilire a datei la care acestea pot fi considerate executate, în vederea aplicării dispoziţiilor legale ce reglementează instituţii precum concursul de infracţiuni, recidiva şi reabilitarea. Prin urmare, orice persoană condamnată care apelează la servicii de consultanţă juridică are posibilitatea de a stabili cu exactitate aspecte precum faptul că se află în stare de recidivă, momentul în care începe să curgă termenul de reabilitare şi momentul împlinirii acestui termen, invocate de autorul excepţiei. În acest sens, atât Curtea Constituţională, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, au statuat, în jurisprudenţa lor, că cerinţa clarităţii legii penale este asigurată atunci când un justiţiabil are posibilitatea de a cunoaşte conţinutul acesteia din însuşi textul său, la nevoie cu ajutorul interpretării normei de către instanţe şi în urma obţinerii unei asistenţe judiciare adecvate, precum şi faptul că principiul previzibilităţii legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016, paragraful 30, şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului din 15 noiembrie 1996, 7 mai 2004 şi 20 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Cantoni împotriva Franţei, paragrafele 29 şi 35, Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33, 34 şi 35, Sud Fondi - S.R.L. şi alţii împotriva Italiei, paragrafele 107, 108 şi 109). 20. Pentru aceste motive, Curtea conchide că prevederile art. 167 alin. (1) din Codul penal nu contravin dispoziţiilor art. 7 din Convenţie, astfel cum acestea sunt interpretate prin prisma exigenţelor art. 20 alin. (1) din Constituţie.21. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare, prin textul criticat, a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că prevederile art. 167 alin. (1) din Codul penal se aplică, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice analizate, motiv pentru care acestea nu încalcă principiul egalităţii în drepturi.22. Cu privire la susţinerea autorului excepţiei, conform căreia dispoziţiile art. 167 alin. (1) din Codul penal contravin normelor constituţionale şi convenţionale referitoare la accesul liber la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, Curtea reţine că drepturile fundamentale anterior menţionate sunt garantate prin dispoziţii procesual penale, şi nu prin cele de drept penal substanţial, aşa încât prevederile art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie nu sunt aplicabile în prezenta cauză (a se vedea Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, paragraful 33). 23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marian Petre Ionescu în Dosarul nr. 7.273/105/2015 al Tribunalului Prahova - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 167 alin. (1) teza întâi din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 decembrie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop