Decizia Nr.723 din 20.11.2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Sorin Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Excepţia a fost ridicată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi în Dosarul nr. 1.464/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 951D/2017.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin consilier juridic Monica Elena Georgescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte partea Casa de Asigurări de Sănătate Călăraşi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care depune la dosar note scrise în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, luând cuvântul, solicită admiterea excepţiei şi constatarea neconstituţionalităţii art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 în raport cu prevederile art. 34, art. 47, art. 56 alin. (3), art. 137 alin. (1), art. 138 alin. (1) şi (5), art. 139 alin. (1) şi (3) şi art. 140 alin. (1) teza întâi din Constituţie. În acest sens, arată că instituţia pe care o reprezintă a plătit în numele statului indemnizaţiile de concediu medical, urmând să le recupereze ulterior, fără a fi precizat un anumit termen. Cererile de rambursare au fost formulate anterior datei modificării legislaţiei şi, cu toate acestea, casele de sănătate au considerat că a fost depăşit termenul de 90 de zile, deşi nu îi era aplicabil. După ce reglementarea a fost modificată, asiguraţii nu mai sunt protejaţi faţă de o eventuală incapacitate de plată a fondului. Această incapacitate de plată poate fi evitată printr-o rambursare eşalonată, şi nu prin decăderea angajatorului din dreptul de a recupera sumele plătite în numele statului român. Dreptul de creanţă pe care angajatorul îl are este născut din drepturile fundamentale, anume dreptul la sănătate şi dreptul la un nivel de trai decent, care sunt imprescriptibile, astfel că şi dreptul de creanţă este imprescriptibil. În acest sens, aminteşte dispoziţiile art. 2.502 alin. (2) din Codul civil. Prin urmare, orice limitare a dreptului la creanţă al angajatorului aduce atingere drepturilor fundamentale amintite. În continuare, arată că orice taxă şi impozit care se fac venit la bugetul de stat trebuie prevăzute expres de lege. Or, sumele care nu mai sunt rambursate angajatorului nu sunt prevăzute ca reprezentând venit la bugetul de stat.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate sunt suficient de clare, sunt definite categoriile de persoane care intră în ipoteza textului de lege şi este prevăzut şi efectul nerespectării termenului legal. Cât priveşte invocarea dreptului la sănătate, consideră că acest drept fundamental nu are de a face cu posibilitatea restituirii unor contribuţii dincolo de termenele în care nu se mai poate solicita restituirea. Referitor la celelalte critici de neconstituţionalitate, arată că textele din Constituţie invocate nu se referă la ipoteza restituirii unor taxe şi impozite plătite în plus.5. Având cuvântul în replică, reprezentantul autorului excepţiei arată că sumele solicitate la rambursare nu reprezintă taxe, iar solicitarea de rambursare a fost formulată înainte de modificarea legislativă, când legea prevedea doar pentru beneficiari un termen de decădere de 90 de zile, nu şi pentru angajator.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 9 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.464/116/2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate. Excepţia a fost ridicată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 este neconstituţional, în măsura în care termenul de 90 de zile prevăzut pentru solicitarea indemnizaţiilor se aplică şi angajatorului. În acest sens, arată că, în aplicarea art. 56 din Constituţie, art. 257 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii stipulează că persoanele asigurate sunt obligate la plata unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate. În conformitate cu art. 296¹⁷ alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, angajatorii datorează contribuţia de asigurări sociale de sănătate calculată asupra sumelor reprezentând indemnizaţii de asigurări sociale de sănătate, acordate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, numai pentru zilele de incapacitate temporară de muncă, suportate de angajator. Obligaţia virării contribuţiei revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane cu contract individual de muncă, precum şi persoanelor fizice, după caz. Aşadar, angajatorul nu poate fi obligat să suporte obligaţiile asumate de statul român, cu atât mai mult cu cât Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate este constituit din cotizaţia plătită atât de angajat, cât şi de angajator. Prin excepţie, concediile medicale de maternitate, risc maternal, îngrijire copil bolnav, reducerea timpului de lucru, concediile pentru carantină se suportă integral din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Statul nu poate fi scutit de obligaţia de a ocroti sănătatea cetăţeanului, obligaţie asumată prin Constituţie şi pusă în aplicare prin prevederile Legii nr. 95/2006, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 şi ale normelor de aplicare a acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Obligaţiile statului, asumate prin Constituţie, nu pot fi transferate în sarcina angajatorului.8. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă consideră că dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 nu contravin textelor din Constituţie invocate şi nu conţin nicio reglementare de natură a împiedica dreptul de acces liber la justiţie al persoanei interesate ori de a afecta drepturile şi garanţiile de care acestea trebuie să se bucure în cadrul unui proces echitabil. Prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuţia asiguraţilor şi plăţile din acest fond către aceiaşi asiguraţi, pentru a evita situaţiile când, din cauza decalajului mare dintre data naşterii dreptului la indemnizaţia şi data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului şi cuantumul drepturilor decontate, aşa cu a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013.9. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.10. Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006. Autorul excepţiei critică textul de lege în redactarea anterioară modificărilor aduse prin art. V pct. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68/2014 privind modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 4 noiembrie 2014, respectiv atunci când prevedea că „Indemnizaţiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite".14. Având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare", Curtea va analiza textul de lege în redactarea criticată de autorul excepţiei.15. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 56 alin. (3) referitor la contribuţiile financiare, art. 137 alin. (1) referitor la sistemul financiar, art. 138 alin. (1) şi (5) privind bugetul public naţional, art. 139 alin. (1) şi (3) referitor la impozite, taxe şi alte contribuţii şi art. 140 alin. (1) teza I privind Curtea de Conturi.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, critica autorului excepţiei vizează instituirea unui termen legal în care angajatorul se poate adresa casei de asigurări de sănătate în vederea recuperării din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate a sumelor plătite asiguraţilor cu titlu de indemnizaţii. Astfel, echivalând drepturile cuvenite asiguraţilor în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 - expresii ale drepturilor fundamentale la ocrotirea sănătăţii şi la un nivel de trai decent - cu dreptul de creanţă pe care angajatorul îl are asupra bugetului Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, autorul excepţiei consideră că şi acest din urmă drept este imprescriptibil şi trebuie să se bucure de o protecţie absolută.17. Or, Curtea observă că dreptul asiguraţilor de a beneficia de asigurări sociale de sănătate, având un fundament contributiv, este în mod evident distinct de raportul juridic ce se naşte între plătitorul indemnizaţiei şi casa de asigurări de sănătate, în vederea recuperării creanţelor care se nasc drept urmare a plăţii unor indemnizaţii care se decontează din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, nu se poate reţine nicio legătură între dreptul de creanţă al angajatorului şi drepturile fundamentale mai sus menţionate.18. În plus, Curtea observă că nici dreptul asiguraţilor de a se bucura de protecţie socială, în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, nu este imprescriptibil, acesta fiind supus, în vederea exercitării sale, condiţiilor şi termenelor prevăzute în acest act normativ, aşa cum sunt înseşi prevederile textului de lege supus controlului de constituţionalitate.19. Cu privire la necesitatea reglementării unui termen legal pentru recuperarea indemnizaţiilor acordate în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, Curtea, prin Decizia nr. 324 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 19 iulie 2013, a reţinut că „prin instituirea unui termen de 90 de zile, în ipoteza textului de lege criticat, legiuitorul a urmărit să asigure o corelare între veniturile încasate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate prin contribuţia asiguraţilor şi plăţile din acest fond către aceiaşi asiguraţi, pentru a evita situaţiile când, din cauza decalajului mare dintre data naşterii dreptului la indemnizaţie şi data solicitării acestuia, s-ar putea ajunge la un dezechilibru între veniturile fondului şt cuantumul drepturilor decontate".20. Curtea apreciază că aceste raţiuni sunt aplicabile atât asiguraţilor, cât şi plătitorilor de indemnizaţii, întrucât numai în acest fel textul de lege îşi poate atinge scopul urmărit de legiuitor, anume acela de a realiza o corelare şi o disciplină cu privire la veniturile şi cheltuielile efectuate din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate.21. În continuare, Curtea constată că autorul excepţiei critică dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, întrucât nu prevăd destinaţia sumelor care nu sunt decontate din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate. Or, Curtea observă că, de vreme ce sumele care nu au fost solicitate în termenele legale nu pot fi decontate din acest fond, neexistând temei legal pentru aceasta, ele rămân, în mod evident, parte constitutivă a bugetului acestui fond, nefiind necesară prevederea unei noi destinaţii. Dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 reglementează veniturile şi cheltuielile bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, referindu-se, între altele, şi la eventualele excedente bugetare. Prin urmare, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepţiei nu ridică o veritabilă problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare a legii.22. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Călăraşi în Dosarul nr. 1.464/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea