Decizia Nr.72 din 26.02.2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 294 din 29 aprilie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Simona-Maya Teodoroiu	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Valentina Bărbăţeanu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Nicolae Iustin Urdea în Dosarul nr. 5.420/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 592D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. La apelul nominal răspunde, pentru partea Agenţia Naţională de Integritate, doamna Ioana Lazăr, director general al Direcţiei generale juridice a Agenţiei Naţionale de Integritate, cu delegaţie depusă la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului părţii Agenţia Naţională de Integritate, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Reaminteşte, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pronunţată atât cu privire la ansamblul Legii nr. 176/2010, cât şi la fiecare dintre articolele care au fost criticate în cauza de faţă. Depune şi note scrise în susţinerea celor prezentate.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, precizând că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor de lege ce formează obiectul excepţiei, prin prisma unor critici similare, constatând conformitatea acestora cu dispoziţiile din Legea fundamentală, iar în cauză nu au fost evidenţiate elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei soluţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 16 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 5.420/2/2013, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, excepţie ridicată de Nicolae Iustin Urdea într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui raport de evaluare a stării de incompatibilitate întocmit de inspectori ai Autorităţii Naţionale de Integritate.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia critică prevederile din Legea nr. 176/2010 care preiau sau menţin într-o altă formă prerogativele inspectorilor de integritate din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate privind efectuarea de acte de cercetare şi constatare a incompatibilităţilor, deşi acestea au fost declarate neconstituţionale. Cu privire la art. 8, 10, 12, 15, 17 şi 21 din Legea nr. 176/2010, arată că inspectorii de integritate analizează şi decid printr-un procedeu specific funcţiei de judecată dacă există o stare de incompatibilitate, încălcându-se prevederile art. 126 din Constituţie. Susţine că sancţiunea instituită prin art. 25, respectiv decăderea din dreptul de a mai ocupa o funcţie sau demnitate publică pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a actului de constatare restrânge exerciţiul dreptului de a fi ales şi încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. De asemenea, art. 25 din Legea nr. 176/2010 preia conţinutul art. 49 din Legea nr. 144/2007 care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, adăugând în plus sancţiuni care nu erau prevăzute în legea iniţială. Susţine că textele de lege criticate reprezintă o încălcare a garanţiei dreptului la apărare şi implicit a dreptului la un proces echitabil.7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că Agenţia Naţională de Integritate desfăşoară doar o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată. De asemenea, interdicţia prevăzută de art. 25 din Legea nr. 176/2010 nu încalcă normele constituţionale privind dreptul de a fi ales şi nici pe cele referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, aşa cum rezultă şi din jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. În acest sens, precizează că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, întrucât se realizează din oficiu, în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate şi deoarece în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor legii. În ceea ce priveşte interdicţia prevăzută prin art. 25 din Legea nr. 176/2010, apreciază că se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susţinerile reprezentantului Agenţiei Naţionale de Integritate, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Art. 8 stabileşte scopul Agenţiei, modul de desfăşurare a activităţii de evaluare şi principiile potrivit cărora se desfăşoară aceasta; art. 10 enumeră activităţile pe care le desfăşoară inspectorii de integritate; art. 12 se referă la modalitatea de declanşare a activităţii de evaluare, la procedura de repartizare a lucrării şi la afişarea declaraţiilor de avere şi a declaraţiilor de interese pe pagina de internet a Agenţiei; art. 15 instituie posibilitatea inspectorului de integritate de a solicita documentele şi informaţiile necesare desfăşurării activităţii de evaluare şi obligaţia subiectelor de drept care le deţin de a le comunica; art. 17 şi art. 21 reglementează situaţiile în care se întocmeşte raportul de evaluare şi elementele pe care acesta trebuie să le conţină, procedura de comunicare a acestuia şi instituie posibilitatea contestării raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilităţii; art. 22 detaliază procedura de contestare a acestuia şi stabileşte procedura de urmat în situaţia în care raportul de evaluare nu a fost contestat; art. 25 prevede sancţiunile aplicabile în cazul constatării existenţei unui conflict de interese ori a unei stări de incompatibilitate.13. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituţie cuprinse în următoarele articole: art. 1 alin. (3) în care sunt enumerate caracteristicile statului român, art. 1 alin. (4) care instituie principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 4 privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 16 care statuează cu privire la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie, art. 36 referitor la dreptul la vot, art. 37 alin. (1) care stabileşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un cetăţean pentru a fi ales, art. 53 alin. (1) în care se prevede în ce situaţii este permisă restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi şi art. 126 privind instanţele judecătoreşti. Se invocă, de asemenea, prin raportare la art. 11 - „Dreptul internaţional şi dreptul intern“ şi la art. 20 - „Tratatele internaţionale privind drepturile omului“, şi prevederile art. 25 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice care consacră dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, de a alege şi de a fi ales şi de a avea acces la funcţii publice.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că a mai analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate, prin prisma unei motivări identice celei formulate şi în cauza de faţă, pronunţându-se asupra acesteia prin Decizia nr. 638 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 19 ianuarie 2015, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.15. Cu acel prilej, reiterând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a constatat, referitor la criticile de neconstituţionalitate vizând, în principal, presupusul caracter jurisdicţional al activităţii desfăşurate de Agenţia Naţională de Integritate, că Agenţia desfăşoară o activitate de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor şi a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfăşura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010.16. Totodată, Curtea a reţinut că funcţia jurisdicţională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicţie de a soluţiona printr-o hotărâre învestită cu autoritatea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective şi de a dispune, în condiţiile legii, măsuri restrictive. Această funcţie se circumscrie activităţii jurisdicţionale propriu-zise, care se exercită numai la cerere, în cadrul unei proceduri formale, caracterizate prin publicitate, contradictorialitate şi oralitate. Având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenţia Naţională de Integritate nu desfăşoară o activitate de jurisdicţie, ci una administrativă, care se realizează şi din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar în competenţa sa nu intră soluţionarea unor cazuri litigioase şi nici sancţionarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenţia Naţională de Integritate nu pronunţă hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmeşte rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situaţii cu semnificaţie juridică. Finalitatea întocmirii acestor rapoarte o reprezintă posibilitatea sesizării instanţelor de judecată sau, după caz, a altor autorităţi publice şi instituţii competente, în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege. Curtea nu a reţinut nici critica vizând presupusa încălcare a prezumţiei de nevinovăţie, deoarece acest principiu este susceptibil de opozabilitate numai în materie penală.17. În ceea ce priveşte prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, care instituie interdicţia exercitării temporare a unei funcţii sau demnităţi publice dintre cele menţionate de Legea nr. 176/2010, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 418 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 30 iulie 2014, că prevederile art. 25 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 176/2010 sunt constituţionale în măsura în care sintagma „aceeaşi funcţie“ se referă la toate funcţiile eligibile prevăzute de art. 1 din aceeaşi lege. Cu acel prilej, Curtea a examinat constituţionalitatea textului de lege criticat prin prisma îndeplinirii criteriilor de calitate pe care trebuie să le respecte orice act normativ, consecinţă a obligaţiei respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, înscrisă în art. 1 alin. (5) din Constituţie. 18. În acest sens, Curtea a remarcat că, în interpretarea potrivit căreia o persoană cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese poate ocupa o altă funcţie eligibilă decât cea care a generat starea de incompatibilitate sau conflictul de interese, textul legal este în mod vădit contrar semnificaţiei avute în vedere de legiuitor, care, prin Legea nr. 176/2010, a urmărit asigurarea integrităţii şi transparenţei în exercitarea tuturor funcţiilor şi demnităţilor publice şi al cărei scop este acela de a sancţiona persoana în cauză prin stabilirea interdicţiei de a mai ocupa oricare dintre funcţiile eligibile. 19. În cauza de faţă, critica nu vizează însă aceste aspecte, ci se susţine că prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 ar restrânge, în mod generic, exerciţiul dreptului de a fi ales şi ar încălca principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Asupra unor susţineri similare Curtea s-a mai pronunţat, în precedent, de exemplu, prin Decizia nr. 481 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2014, sau Decizia nr. 483 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 31 ianuarie 2014. Prin aceste decizii, Curtea a constatat că reglementarea supusă controlului de constituţionalitate se integrează scopului legii şi nu contravine normelor constituţionale privind dreptul de a fi ales.20. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nicolae Iustin Urdea în Dosarul nr. 5.420/2/2013 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 8, 10, 12, 15, 17, 21, 22 şi 25 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 144/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Integritate, precum şi pentru modificarea şi completarea altor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 februarie 2015.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu