DECIZIE Nr. 72
din 15 octombrie 2007
cu privire la calitatea
procesuala pasiva a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara in
plangerile de carte funciara intemeiate pe dispozitiile art. 50 din Legea nr.
7/1996, republicata.
ACT EMIS DE:
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 685 din 7 octombrie 2008
Dosar nr. 42/2007
Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae
Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-au întrunit pentru a
examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la calitatea procesuala pasiva a Oficiului de Cadastru si
Publicitate Imobiliara in plangerile de carte funciara intemeiate pe
dispozitiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicata.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea
dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 86 de
judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte
de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul
Antoaneta Florea.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe
lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul
legii, punând concluzii pentru a fi admis, în sensul de a se stabili că în
cauzele ce au ca obiect plângeri privind cartea funciară întemeiate pe
dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în
interesul legii, constată următoarele:
In practica instanţelor judecătoreşti s-a ivit
diversitate de soluţii referitoare la calitatea procesuală pasivă a Oficiului
de Cadastru şi Publicitate Imobiliară în cauzele ce au ca obiect plângerile
privind cartea funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr.
7/1996, republicată.
Astfel, unele instanţe au considerat că Oficiul de
Cadastru şi Publicitate Imobiliară are calitate procesuală pasivă în plângerile
privind cartea funciară.
S-a relevat, în acest sens, că
activitatea de carte funciară este o procedură necontencioasă, însă
soluţionarea de către instanţă a plângerii fomulate cu privire la această
activitate, fiind o procedură jurisdicţională ulterioară activităţii de carte
funciară, are caracter contencios.
In cadrul acestui punct de vedere, s-a considerat că
actul atacat este administrativ, iar Oficiul de Cadastru şi Publicitate
Imobiliară trebuie citat în proces, având calitate procesuală pasivă, deoarece
litigiul urmează a fi soluţionat după o procedură specială, în cadrul căreia
judecata trebuie să se desfăşoare în contradictoriu cu emitentul actului.
Alte instanţe, dimpotrivă, au considerat că, în cauzele
ce au ca obiect plângeri privind cartea funciară, Oficiul de Cadastru şi
Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă, deoarece procedura
aplicabilă nu este contencioasă.
In motivarea acestui punct de vedere s-a învederat că,
din moment ce în cauzele care au ca obiect plângeri formulate împotriva încheierilor
de carte funciară instanţa nu trebuie să stabilească existenţa sau inexistenţa
unui drept al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, ci doar
legalitatea şi temeinicia încheierii date în cauză, acesta nu poate fi citat ca
parte în proces, singurele persoane susceptibile să aibă calitate fiind cele
prevăzute în dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată,
respectiv persoanele interesate potrivit menţiunilor din cartea funciară.
Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat
corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 17 alin. (1) din Legea cadastrului şi a
publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, „publicitatea imobiliară întemeiată pe sistemul de evidenţă al
cadastrului general are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi
faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ
şi se realizează de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza
teritorială a acestora".
In acest cadru de reglementare, prin art. 20 alin. (1)
din aceeaşi lege se prevede că „dreptul de proprietate şi celelalte drepturi
reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin
care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil", iar în cuprinsul
art. 21 s-a subliniat că „modificarea conţinutului unui drept ce grevează un
drept real imobiliar se înscrie, dacă legea nu dispune altfel, potrivit
regulilor stabilite pentru dobândirea şi stingerea drepturilor reale".
In conformitate cu principiul relativităţii, pe care îl
consacră, în art. 22 din legea menţionată se mai prevede că înscrierea unui
drept se poate efectua numai „împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii
sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să
fie făcută", precum şi „împotriva aceluia care, înainte de a fi înscris,
şi-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată".
Caracterul necontencios al procedurii de înscriere în
cartea funciară este subliniat în dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Legea nr.
7/1996, republicată, potrivit cărora „înscrierile în cartea funciară se
efectuează la cererea părţilor interesate, cu excepţia cazurilor în care legea
prevede înscrierea din oficiu", precum şi în alin. (6) al aceluiaşi
articol, prin care se precizează că „intabularea sau înscrierea provizorie
poate fi cerută de orice persoană care, potrivit înscrisului original,
hotărârii judecătoreşti sau hotărârii autorităţii administrative, urmează să
strămute, să constituie, să modifice, să dobândească sau să stingă un drept tabular".
Acest caracter necontencios al activităţii de
publicitate imobiliară mai rezultă şi din faptul că încheierile prin care sunt
soluţionate cererile de înscriere de către registratorul de carte funciară,
care este funcţionar public şi nu judecător, sunt, prin natura lor juridică,
acte administrative provizorii ce nu au putere de lucru judecat din moment ce
adoptarea lor nu are loc în cadrul unei proceduri administrative
jurisdicţionale.
De altfel, o asemenea încheiere, deşi act
administrativ, nu este supusă controlului instanţelor judecătoreşti de
contencios administrativ, în condiţiile Legii nr. 544/2004, ci contenciosului
administrativ special reglementat prin Legea nr. 7/1996, republicată.
In acest sens, în art. 50 alin. (1) din Legea nr.
7/1996, republicată, este reglementată obligativitatea comunicării încheierii,
iar prin alineatele următoare se prevede că „încheierea de înscriere sau de
respingere poate fi atacată cu plângere", care se înaintează judecătoriei
în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul, că „hotărârea
pronunţată de judecătorie poate fi atacată cu apel", iar „hotărârea
judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului
teritorial de către instanţa care s-a pronunţat ultima asupra fondului".
Ca urmare, datorită naturii lor derogatorii, toate
aceste reglementări au un caracter special în raport cu dispoziţiile generale
privind procedurile necontencioase cuprinse în cartea a III-a din Codul de
procedură civilă, la art. 331-339, fiind de observat că în art. 338 alin. 2 din
Codul de procedură civilă se prevede că „materiile necontencioase cu privire la
care legea prevede o procedură specială rămân sub dispoziţiile speciale, care
se vor întregi cu cele prevăzute în cuprinsul cărţii de faţă".
Or, procedura de înscriere în cartea funciară este
guvernată de regulile cuprinse în Legea nr. 7/1996, republicată, şi de actele
normative emise în baza ei, iar numai în măsura în care acestea nu prevăd
nimic, legea este completată cu dispoziţiile generale în materie necontencioasă
prevăzute în Codul de procedură civilă.
De aceea, în raport cu această distincţie făcută de
legiuitor, se impune să se reţină că Legea nr. 7/1996, republicată, nu conţine
dispoziţii care să confere legitimare procesuală pasivă Oficiului de Cadastru
şi Publicitate Imobiliară.
De altfel, pe linia promovării acestei raţiuni deduse
din textele de lege aplicabile, prin art. 31 din Ordinul directorului general
al Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nr. 633/2006 pentru
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru
şi publicitate imobiliară, s-a subliniat că „activităţii de publicitate
imobiliară i se aplică principiile şi regulile specifice prevăzute de lege,
care se întregesc cu dispoziţiile art. 331-339 din Codul de procedură
civilă".
Mai mult, prevederea de la art. 50 alin. (4) din Legea
nr. 7/1996, republicată, potrivit căreia „hotărârea
judecătorească definitivă şi irevocabilă se comunică din oficiu biroului
teritorial", confirmă intenţia legiuitorului referitoare la calitatea
Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, în sensul de a nu fi
considerat parte în plângerea privind cartea funciară, pentru că altfel nu mai
era necesar să se reglementeze obligativitatea de a i se comunica hotărârea,
din moment ce dispoziţiile art. 266 alin. 3 din Codul de procedură civilă
prevăd că „hotărârea se comunică părţilor".
In consecinţă, în temeiul art. 25 lit. a) din Legea nr.
304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 329 din
Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a
se decide că, în cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea funciară
întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată, Oficiul
de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
In numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi stabilesc:
In cauzele ce au ca obiect plângerile privind cartea
funciară întemeiate pe dispoziţiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, republicată,
Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală
pasivă.
Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 329 alin. 3
din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie
2007.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei