DECIZIE Nr. 72
din 8 februarie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 14 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Corneliu Păltânea în Dosarul nr. 96/2006 al Curţii Militare de Apel.
La apelul nominal lipseşte Corneliu Păltânea, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei
a depus la dosar o cerere de renunţare la judecarea cauzei.
Având cuvântul cu privire la cererea formulată,
reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acesteia, în temeiul
art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Curtea, având în vedere art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia „Curtea Constituţională, legal sesizată,
procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile
Codului de procedură civilă referitoare la
suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului[...]", respinge cererea de renunţare la judecarea cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, cu referire la
jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 96/2006, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Corneliu Păltânea în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, din analiza logică,
gramaticală şi sistematică a normelor ce guvernează incompatibilitatea,
abţinerea şi recuzarea şi a dispoziţiilor ce guvernează regimul căilor de atac,
„rezultă cu claritate că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare
face parte din categoria încheierilor care pot fi atacate cu recurs separat, care
se judecă imediat". Se apreciază că „interpretarea dată de unele instanţe
judecătoreşti în sensul că încheierea respectivă poate fi atacată cu recurs
numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, adică după ce magistratul
împotriva căruia a fost formulată cererea de recuzare soluţionează cauza, este
în mod evident abuzivă şi
vizează îngrădirea dreptului persoanei la o cale efectivă de atac". Ca
urmare, se arată că „situaţia juridică ce se configurează şi pe care doar
Curtea Constituţională o poate împiedica este aceea că cetăţenii cărora li se
respinge cererea de recuzare formulată împotriva unui magistrat sunt privaţi de
exercitarea unei căi de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a
dispus astfel. In acest fel, analiza cererii de recuzare se face într-un singur
grad de jurisdicţie, mai mult decât atât, cel chemat să se pronunţe asupra
cererii de recuzare este un magistrat din cadrul aceleiaşi instanţe cu
magistratul recuzat".
Curtea Militară de
Apel consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată. Arată că, urmare abrogării alin. 7
al art. 52 din Codul de procedură penală, încheierea
prin care s-a respins cererea de recuzare nu mai poate fi atacată separat cu
recurs, însă poate fi atacată cu recurs odată cu fondul. Ca urmare, partea nu
este lipsită de posibilitatea de a exercita calea de atac împotriva unei
asemenea încheieri.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul, referindu-se
la jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de
lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2),ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 52 alin. 6 din
Codul de procedură penală, potrivit căruia „Incheierea prin care s-a admis
sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt
supuse niciunei căi de atac".
In motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare
la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie
şi ale art. 129 privind
folosirea căilor de atac, precum şi prevederile art. 6
paragraful 1 şi ale art. 13
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
respectiv la dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală, în acest sens fiind, de exemplu,
Decizia nr. 343 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 727 din 10 august 2005, şi Decizia nr. 330 din 11 septembrie 2003, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din
7 octombrie 2003. Prin deciziile menţionate Curtea a
statuat, pentru considerentele
acolo reţinute, că art. 52 alin. 6 din Codul de procedură penală este în deplină concordanţă cu
dispoziţiile constituţionale referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, accesul liber la justiţie şi folosirea căilor de atac, dând
expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător
cerinţelor unui proces echitabil, consacrat de Legea fundamentală şi de
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, care să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea
şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29
alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 52 alin. 6 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Corneliu Păltânea în Dosarul
nr. 96/2006 al Curţii Militare
de Apel.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta