DECIZIE Nr. 72 din 18 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in
mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 180 din 21 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de
Victoria Aritie Niculescu, Gabriela Ionescu si Mihai Alexandru Ionescu in
Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a III-a civila.
La apelul nominal se prezinta autoarea exceptiei Gabriela Ionescu, personal
si asistata de avocat, precum si ceilalti doi autori reprezentati prin acelasi
avocat. De asemenea, a raspuns personal si asistata de avocat partea Mariana
Roman si reprezentata partea Constantin Roman, lipsind Societatea Comerciala
"Herastrau Nord" - S.A. si Primaria Municipiului Bucuresti, fata de
care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Reprezentantul autorilor exceptiei de neconstitutionalitate solicita
admiterea acesteia, depunand note scrise in sustinerea pretentiilor formulate.
Avocatul celorlalte parti considera exceptia ridicata ca fiind
neintemeiata, aratand ca principiul bunei-credinte este un vechi principiu
consacrat in dreptul romanesc, astfel incat textul de lege criticat nu
contravine art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, aratand ca nu sunt incalcate dispozitiile art. 15
alin. (2) din Constitutie referitoare la principiul neretroactivitatii,
intrucat textele de lege criticate consacra protectia dobanditorului de buna-credinta,
justificata din ratiuni de echitate sociala, care reprezinta o exceptie de la
regula "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis".
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.872/2002,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din
Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela
Ionescu si Mihai Alexandru Ionescu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 contravine principiului neretroactivitatii prevazut
de art. 15 alin. (2) din Constitutie, intrucat este evidenta intentia
legiuitorului de a valida, cu efect retroactiv, actele juridice preexistente
referitoare la imobilele preluate fara titlu valabil, in cazul in care se
invoca buna-credinta, care, fiind prezumata, conform legii, transforma dovedirea
relei-credinte a cumparatorului intr-o probatio diabolica. In acest caz,
elementul psihologic - buna-credinta - este nu numai necesar, ci si suficient
pentru a dobandi in mod valabil un drept real imobiliar de la un neproprietar.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a III-a civila considera exceptia de
neconstitutionalitate ca fiind intemeiata. Se apreciaza ca, in absenta unei
norme exprese, in vigoare la momentul incheierii actului juridic, nu se poate
ignora faptul ca textul de lege criticat consacra in terminis situatia
achizitorului de buna-credinta drept o exceptie de la regula "resoluto
iure dantis, resolvitur ius accipientis", cu posibile implicatii asupra
modalitatii de dobandire a dreptului de proprietate in materie imobiliara.
Materializarea intentiei legiuitorului in acest sens conduce la incalcarea
principiului neretroactivitatii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea,
in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu
modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul apreciaza ca art. 46 alin. (2) nu contravine dispozitiilor
constitutionale invocate, intrucat instituirea protectiei dobanditorului de
buna-credinta este justificata de consideratiuni de echitate si utilitate
sociala si constituie una dintre exceptiile de la principiul "resoluto
iure dantis, resolvitur ius accipientis". In concluzie, exceptia de
neconstitutionalitate este considerata ca fiind neintemeiata.
Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin
prevederilor constitutionale cuprinse in art. 15 alin. (2), intrucat in
jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a statuat in mod constant ca nu intra
in competenta Curtii controlul aplicarii dispozitiilor unei legi sub raportul
actiunii legilor in timp.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 46 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod
abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, text de lege care
are urmatorul continut:
- Art. 46 alin. (2): "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele
facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate
fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care
actul a fost incheiat cu buna-credinta."
Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 15 alin. (2), conform
carora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai
favorabile."
Examinand punctul de vedere al instantei si sustinerile autorilor
exceptiei, Curtea constata ca, in realitate, critica de neconstitutionalitate
are in vedere numai teza a doua a textului dedus controlului, care consacra
validitatea actelor juridice de instrainare a imobilelor preluate fara titlu
valabil daca au fost incheiate cu buna-credinta, considerata a fi in
contradictie cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constitutie.
Cu privire la acest text de lege Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr.
191 din 25 iunie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 567 din 1 august 2002, respingand exceptia ca fiind neintemeiata.
In motivarea solutiei adoptate au fost aduse o serie de argumente care isi
pastreaza actualitatea si pertinenta, Curtea apreciind ca nu exista ratiuni
suficiente care sa impuna reconsiderarea solutiei adoptate.
Si cu acel prilej sustinerile autorilor au fost in sensul ca reglementarea
criticata instituie post factum un criteriu de validitate pentru acte juridice
incheiate anterior, criteriu inexistent la data incheierii, incalcand astfel
principiul "tempus regit actum" si, prin aceasta, avand caracter
retroactiv.
Asadar, esentiala pentru calificarea reglementarii in cauza ca fiind
retroactiva nu este sustinerea ca aceasta intelege sa isi extinda efectele
pentru trecut, prin raportare la situatii juridice finalizate inainte de
intrarea sa in vigoare, cat, mai ales, ca aduce un element novator, care nu se
regasea in reglementarea anterioara.
Intrucat exceptia de neconstitutionalitate nu constituie un scop in sine,
ci are o finalitate pragmatica - constatarea neconstitutionalitatii unui text
de lege -, invocarea, pe aceasta cale, a retroactivitatii unei prevederi legale
care nu face decat sa reitereze o solutie adoptata si sub imperiul vechii
reglementari este, evident, lipsita de interes.
In considerarea acestor ratiuni, Curtea, avand a se pronunta asupra
exceptiei de neconstitutionalitate intemeiate pe o pretinsa retroactivitate a
art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, si-a motivat solutia
adoptata pe conceptul de "caracter novator" al reglementarii
criticate.
In atare conditii, dispozitiile art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr.
10/2001, departe de a impune o alta solutie decat cea consacrata anterior
intrarii sale in vigoare, nu au facut decat sa si-o insuseasca si sa o valideze
din punct de vedere legal.
Neaducand nici o modificare conditiilor de validitate existente la data
incheierii actului juridic, fiind deci lipsita de caracter novator,
reglementarea in cauza nu are caracter retroactiv.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001, exceptie ridicata de Victoria Aritie Niculescu, Gabriela
Ionescu si Mihai Alexandru Ionescu in Dosarul nr. 2.872/2002 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a III-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 18 februarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu